Profilul de rezistenta al tulpinilor HIV izolate de la pacienti infectati HIV, cu esec terapeutic
Rezistenta la antiretrovirale ramane o preocupare majora in special la pacientii infectati HIV-1 poliexperimentati, care au fost expusi la tratament suboptimal si monoterapii secventiale in trecut; regimurile terapeutice anterioare determina adesea acumularea mutatiilor de rezistenta care pot pune in pericol eficienta terapiei HAART ulterioare. Numeroase studii au sugerat ca subtipurile HIV-1 pot avea un comportament biologic diferit si in consecinta pot raspunde diferit la tratament (esec virusologic si/sau imunologic) [16, 17]. Ca urmare, ne-am propus analiza profilului mutatiilor de rezistenta si impactul asupra susceptibilitatii la antiretrovirale intr-un grup de pacienti infectati HIV-1, supravietuitori de lunga durata, cu multiple esecuri virusologice si compararea profilului mutational al subtipului F1 HIV-1 din tara noastra cu tulpini similare izolate in alte regiuni.
Rezultatele studiului nostru arata ca un procent important al pacientilor supravietuitori de lunga durata, infectati parenteral in copilarie, prezinta tulpini HIV susceptibile la toate clasele de antiretrovirale, in ciuda administrarii a numeroase regimuri terapeutice si a expunerii timp indelungat la tratamente cu eficienta suboptimala. Pacientii infectati cu variante HIV rezistente au fost expusi pe perioade mai indelungate la regimuri monoterapeutice, si au avut un numar total semnificativ mai mare de scheme terapeutice comparativ cu cei infectati cu tipul salbatic. Rezistenta asociata inhibitorilor nucleozidici de reverstranscriptaza a fost cel mai frecvent detectata, reflectand utilizarea extensiva a antiretroviralelor de prima generatie apartinand acestei clase in era pre-HAART; toate tulpinile studiate au multiple mutatii accesorii in gena proteazei, ce pot precipita esecul terapeutic. Este de remarcat faptul ca un status imun bun pare sa fie asociat cu un nivel redus al mutatiilor de rezistenta, reflectand impactul restaurarii/prezervarii imune asupra ratei de succes terapeutic.
Profilul mutational este similar celui raportat pentru subtipul B, desi mutatiile analogilor timidinei apartinand caii TAM 2 au fost mai bine reprezentate comparativ cu mutatiile de tip TAM 1- prevalente la subtipul B. Avand in vedere ca majoritatea pacientilor si-au mentinut susceptibilitatea la toti inhibitorii de proteaza si la noile clase de medicamente antiretrovirale, exista inca numeroase optiuni terapeutice in grupul subiectilor cu esec virusologic.
Progresia post- HAART mai lenta a profilului mutational al subtipului F HIV la supravietuitorii de lunga durata poate influenta fitnessul replicativ viral, un fapt ce ar explica prevalenta constanta a acestui genotip HIV particular in Romania.
Dostları ilə paylaş: |