Această carte conţine interviuri care au fost transmise iniţial prin


RAUL CIONCA TOATĂ LUMEA SE ÎNVÂRTEA ÎN JURUL MEU - EU ERAM CENTRUL ATENŢIEI MELE



Yüklə 0,61 Mb.
səhifə6/11
tarix18.01.2019
ölçüsü0,61 Mb.
#100320
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11

RAUL CIONCA
TOATĂ LUMEA SE ÎNVÂRTEA ÎN JURUL MEU - EU ERAM CENTRUL ATENŢIEI MELE.
Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotaţii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam. În sensul că îmi doream să fiu privit, să privesc, să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neapărat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.
În 2002-2003 Raul Cionca a fost campion european la karate.
Reporter:

Raul care sunt cele mai importante evenimente din viaţa ta de până acum? Sportul, şcoala, întâlnirea cu Dumnezeu sau prietenele?


Raul Cionca:

M-ai pus într-o situaţie destul de delicată. Acum cel mai important pentru mine este Dumnezeu. Cel mai important moment, mai frumos şi mai graţios a fost momentul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu mine şi eu cu El.

Eu sunt din Satu Mare. Viaţa mea, de la o anumită vârstă, când am început şi eu să am conştiinţă de sine, a fost destul de zbuciumată.
Reporter:

De prin clasa a VI-a sau a VII-a, când ai început să te uiţi mai mult în oglindă şi să fii mai preocupat de aspectul exterior...


Raul Cionca:

...de imaginea de sine şi aşa mai departe. Toată lumea şi tot ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenţiei mele; eram un tip foarte încrezut. Totuşi, de fiecare dată când făceam lucruri neplăcute era ceva mult mai adânc, care-mi atrăgea atenţia, care mă făcea să nu mă simt bine, care mă făcea ca seara, înainte de culcare, să-mi cer scuze.

Doar faptul că ne dăm seama de greşelile noastre şi este deja o mare binecuvântare. Eu mi-am dat seama de greşelile mele şi am trăit mult timp cu sentimentul acesta.

La liceu am făcut sport de performanţă şi am avut rezultate bune. Am avut succes pe plan şcolar şi sportiv. Implicit mândria a început să-şi spună cuvântul în viaţa mea şi m-am comportat ca atare. Am devenit enervant pentru alţii.

În prezenţa mea doar prietenii cei mai apropiaţi se simţeau bine, pentru că aveam tendinţa de a-i pune pe ceilalţi într-o lumină nefavorabilă şi de a mă ridica pe mine.
Reporter:

Ai avut între timp şi prieteni, prietene? Au început să-ţi placă distracţiile, fetele, prieteniile?


Raul Cionca:

Da, am avut prieteni. Când eşti un tip extrovertit, când nu-ţi este ruşine de cum arăţi, atunci bineînţeles că este uşor să-ţi faci prieteni şi prietene.

Pentru mine fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface dorinţele. Îmi plăcea să mă văd frumos în ochii lor şi-mi era suficient. Nu mă interesa personalitatea lor, nu mă interesau dorinţele lor, nu mă interesa cine sunt şi ce vor de la mine. Pur şi simplu voiam doar ca eu să mă simt bine.

Asta până am întâlnit o domnişoară. Eram la liceu. Am crezut că o iubesc foarte mult. Mi-am arătat sinceritatea şi sentimentele caracteristice vârstei de adolescent, dar am fost dezamăgit. Atunci am tras concluzia: „Când îţi arăţi sentimentele faţă de o fată, vei fi dezamăgit. Trebuie să te comporţi ca atare”.

Am ajuns la facultate şi am început să iau atitudine, în sensul că, dacă până atunci eram un tip încrezut şi nu mă interesau dorinţele lor şi nu mă interesa cine sunt ele, la facultate am devenit şi mai rău. Ceea ce nu mi-a fost deloc folositor, pentru că această frustrare a mea din trecut m-a determinat să-i frustrez pe ceilalţi şi a acumulat în mine şi mai multă amărăciune.

Reporter:

Cum te percepeai în anii 2002-2003, când ai câştigat Campionatul European de Karate şi erai în culmea gloriei?


Raul Cionca:

Au mai fost şi înainte momente de glorie, am mai participat la competiţii de prestigiu şi am reuşit să ajung pe podium alături de nume importante din lumea karate-ului.

Dar în 2002 a fost un moment deosebit pentru că am ajuns foarte greu acolo. A fost o încununare a eforturilor mai multor oameni - ale părinţilor mei, ale antrenorilor, ale prietenilor şi ale profesoarei Florina Popa.
Reporter:

Care a fost momentul maxim din punct de vedere spiritual, momentul întâlnirii tale personale cu Domnul Isus Cristos, Cel care ţi-a schimbat întreaga viaţă?


Raul Cionca:

Prima oară am auzit vorbindu-se despre un Dumnezeu viu, care poate schimba viaţa unui om, de la prietenul meu Adrian, cu care am fost coleg de liceu. Am mers pe la el şi el mi-a vorbit atunci foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber şi liniştit despre un Dumnezeu atât de real încât atunci chiar mi-am dorit să-L cunosc şi eu pe acest Dumnezeu.

A fost momentul în care am început să deschid Biblia şi să citesc din Biblie. Am început să-mi regăsesc viaţa sau ziua trecută într-un pasaj, într-un verset, într-un cuvânt.

A fost ceva deosebit atunci când am început să descopăr că această carte este mai mult decât o scriere oarecare. Dar - există un „dar” - nu am avut puterea de a lua atitudine. Nu am avut puterea şi m-am zbătut, pot să spun, vreo 2-3 ani în acest joc între alb şi negru.

Cu toate că citeam din Biblie şi mă rugam, m-au stăpânit mult timp păcatele mele. Oamenii le spun astăzi „probleme”. Eu, ca şi creştin, vreau să le spun „păcate”. Chiar am trăit în promiscuitate. Chiar am fost un păcătos. Chiar sunt un păcătos, dar un păcătos iertat.
Reporter:

Care erau păcatele tale la vremea respectivă?


Raul Cionca:

Unul dintre cele mai mari păcate era viaţa sexuală. Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotaţii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam.

Îmi doream să fiu privit, să privesc, să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. La un moment dat, toate gândurile astea care-ţi întunecă privirea te trimit într-o lume de amorţeală.

Am început să am mai puţin randament pe plan sportiv şi pe plan şcolar. Învăţam foarte puţin, credeam că sunt „Ombelico del Mondo” şi că trebuie să învăţ 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu a fost aşa.


Reporter:

Ai fost condiţionat de mediu, ţi-a fost indus acest comportament sexual? Acest mod de a gândi se toarnă acum „cu găleata” în mintea oamenilor. Lumea parcă a înnebunit. Totul este doar despre sex sau sexualitate. Peste tot poţi vedea lucruri care fac referire sau trimitere la sex.

Ai fost condiţionat de mediul exterior sau toate aceste tendinţe spre păcat au pornit din interiorul tău?
Raul Cionca:

Analizând problema mai în profunzime, mi-ar fi uşor să dau vina pe mediul exterior. Nu aş vrea nici o clipă să mă dezbrac de haina vinovăţiei şi să spun că mediul a fost de vină sau anturajul.

Auzind că este bine să-ţi pierzi virginitatea la 14-15 ani, având prieteni care au făcut asta, îţi doreşti şi tu, nu? Şi atunci acţionezi ca atare.

Pe urmă, vine vârsta adolescenţei târzii, 18-20 de ani, când deja eşti conştient şi responsabil de faptele tale.

Ajungând la facultate am dat peste un anturaj care nu a fost tocmai potrivit. N-aş vrea să intru în detalii. Cert este că petreceam noapte de noapte.
Reporter:

O viaţă de zi în fiecare noapte...


Raul Cionca:

Pentru mine „ziua” începea în jurul orelor 22 şi ajungeam dimineaţa la ora 4-5 mahmur.

De foarte multe ori mă trezeam trist în mijlocul râsului. Bine, asta deja după ce am început să aflu despre Dumnezeu şi să citesc despre Dumnezeu.

Reporter:

Există un martor pus de Dumnezeu în om, şi anume conştiinţa. Te-am întrebat dacă ai avut senzaţia că mediul exterior te-a influenţat sau a pornit din tine, pentru că psihologia laică spune că omul este bun în sine însuşi, dar mediul îl condiţionează să fie rău, pe când Biblia spune că omul este rău în sine însuşi şi are nevoie de Altcineva care să-l ridice de acolo.

Psihologia laică spune: „Caută în tine însuţi; vei găsi acolo rădăcinile bune şi vei putea să-ţi rezolvi problemele”. Această abordare este ca şi cum ne-am trage singuri de guler să ne ridicăm în sus.

Biblia, dimpotrivă, spune că avem nevoie de altcineva, din afara noastră, avem nevoie de Cristos, care să ne ridice din păcat şi din mocirlă.


Raul Cionca:

Am căutat foarte mult în mine însumi...


Reporter:

...poţi doar să te prăbuşeşti atunci când cauţi în tine însuţi, pentru că eşti gol. Ai nevoie să fi umplut de Cristos.


Raul Cionca:

Chiar am căutat în mine însumi, dar nu am văzut prea multe porniri frumoase şi pure. Eu cred că puritatea, curăţia, lumina şi tot ceea ce-i frumos vine doar în momentul în care admiţi că Dumnezeu te-a creat şi că El, doar El, poate să te schimbe şi să te cureţe.



Reporter:

Fiind un om care L-ai întâlnit pe Cristos, care ai fost atins de mâna Lui şi de puterea Lui, prin Duhul Sfânt, cum îţi vezi viaţa acum? Cum Îi spui că-L iubeşti, că este frumos, că este viaţa ta?


Raul Cionca:

Din momentul în care Dumnezeu m-a luat în mâna Lui, este ca în povestea cu urmele pe nisip: „Doamne, unde ai fost când mi-a fost greu?”. Şi ne vedem doar paşii noştri. Dar El ne spune: „Nu, nu erau paşii tăi, erau paşii Mei, pentru că Eu te-am luat în braţe când ţi-a fost greu”.

Cândva am cunoscut o fată. Am avut atunci neşansa de a vorbi cu diavolul. Dumnezeu S-a arătat maestru şi-n acele momente şi S-a folosit de acel incident, de acea clipă de umbră şi de frică, pentru a mă scoate la lumină.

Când cunoşti o asemenea fată, când simţi că eşti în prezenţa răului, nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo, că eşti într-un tunel negru, un abis, o cădere din care nu poţi să te mai ridici decât eventual zburând în sens invers.

În acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii „Metanoia” din Timişoara. El m-a ajutat să mă ridic. Aici este noua mea familie - biserica în care m-am integrat. Este „Trupul” în care Dumnezeu m-a potrivit, pe care mi l-a pregătit şi pentru care vreau să-I mulţumesc Lui.
Reporter:

Care crezi că este raţiunea pentru care Pavel spune: „S-alergăm spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti?”. De ce face o paralelă cu sportul?


Raul Cionca:

Am crezut că dacă Îl cunosc pe Dumnezeu, totul va fi mirific, va fi ca-ntr-un basm. Este mult mai frumos decât într-un basm, pentru că într-un basm sunt reguli dinainte stabilite, ori în viaţă nu sunt, ci viaţa este imprevizibilă.

Şi Dumnezeu Se arată maestru în fiecare zi, la fiecare pas din alergarea mea. Se arată maestru pentru că îngăduie încercarea şi mă ajută să ies din ispită.

Este ceva fantastic cum Se foloseşte El de fiecare dată de toate clipele pe care eu le consider grele şi de neîndurat, ca să-mi arate că toate aceste momente au un scop foarte bine definit în umblarea mea - de a mă face desăvârşit. Desăvârşirea aceasta culminează - spune Biblia - cu dragostea de oameni, cu iubirea faţă de cei din jur.

Dumnezeu mă binecuvântează cu dragostea celor din jur. Tot Biblia spune că „Dragostea celor din jur preţuieşte mai mult decât aurul şi agintul”. Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecinţa a ceea ce eu fac, spun sau gândesc. Este consecinţa faptului că Dumnezeu mă iubeşte, îmi trimite oameni care să mă iubească, să aibă grijă de mine, să-mi spună că mă iubesc.

Reporter:

Poate sunt printre cititorii noştri persoane care şi-ar dori să devină campioni europeni la karate sau la un alt sport. Poate sunt oameni pentru care relaţiile sexuale în afara căsătoriei - relaţii sexuale neîngăduite de Biblie - constituie un mod de viaţă. Poate absolvirea unei şcoli, cum este Facultatea de Drept pe care ai absolvit-o tu, constituie, la fel, un ţel. Ce le-ai spune acestor oameni?


Raul Cionca:

Faptul că eu am terminat Facultatea de Drept, că am câştigat aceste competiţii, că am prieteni sau că am ieşit din promiscuitate, nu mi se datorează mie decât într-o măsură foarte mică. Se datorează milei lui Dumnezeu.

În momentul în care eu am strigat: „Doamne, ajută-mă. Uite, au venit, au ieşit fustele, au ieşit imaginile voluptoase
Reporter:

„…strada-i plină de carne goală”, spunea pastorul Iosif Ţon…


Raul Cionca:

...am strigat la Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă, fă ceva”. Şi El mi-a dat putere să trăiesc o viaţă corectă, după voia Lui.

Vreau să le spun tuturor tinerilor că nu trebuie să treacă pe unde am trecut eu. Nu este nevoie.

Tatăl meu îmi spunea: „Adevăraţii înţelepţi învaţă din greşelile altora”. Eu vă spun: „Fiţi înţelepţi. Urmaţi-L pe Dumnezeu, învăţaţi din greşeala mea”.

Aş vrea să vă îndemn pe toţi, tineri sau mai puţin tineri: Scăpaţi de promiscuitate. Faceţi un pas către Dumnezeu şi El vă va cuprinde cu toată dragostea Lui. Iar restul, succesul pe plan sportiv sau profesional, restul vine de la sine; toate celelalte ne sunt date pe deasupra.


BEBE TOMECI
ORI ÎI SLUJESC LUI DUMNEZEU,

ORI SLUJESC CELUI RĂU
S-a vorbit despre subiectul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rău”. Mi-am dat seama că şi eu trebuie să iau o decizie cu privire la viaţa mea.
Reporter:

Bebe Tomeci s-a născut lângă Câmpulung Muscel, în judeţul Argeş, iar soţia lui - Ani - este din zona Piatra Neamţ. Au terminat amândoi Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti şi au doi copii: Flavius şi Rebeca.

Bebe, voi aţi avut o naştere fizică, dar aţi experimentat şi naşterea din nou. Când a avut loc pentru voi această naştere din nou şi ce a însemnat aceasta pentru voi?
Bebe Tomeci:

Naşterea noastră din nou s-a petrecut pe la începutul anilor ’92. Eram studenţi în Bucureşti, în anul IV de facultate. Eram într-o perioadă de căutări. Nu ştiam exact ce căutam. Eram căsătoriţi de un an şi jumătate şi simţeam că ceva trebuie să se întâmple în viaţa noastră.

Am început să mergem des la Mănăstirea Caşin de lângă Bucureşti. Plăteam acolo 100 de lei ca să se roage pentru noi timp de trei luni. Dar nu simţeam o împlinire sau o schimbare în viaţa noastră.
Reporter:

Colegii de facultate v-au invitat într-o zi la o întâlnire cu alţi tineri creştini. De ce te-ai dus acolo?



Bebe Tomeci:

Soţia mea era foarte entuziasmată. Primise o Biblie de la colega noastră Simona Palade şi mi-a spus: „Bebe, am cunoscut nişte tineri speciali, deosebiţi”. Era pur şi simplu încântată. Eu nu fusesem cu ea, dar mă gândeam: „Ce a putut să vadă de a venit aşa de entuziasmată?”.

Ne-am dus împreună la Biserica Baptistă Golgota din Bucureşti, unde s-a predicat despre subiectul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rău”. Mi-am dat seama că şi eu trebuie să iau o decizie cu privire la viaţa mea.

Fiind mai sentimental, am ieşit de acolo cu lacrimi în ochi. Mi-am dat seama că Dumnezeu mă cheamă să iau o decizie cu privire la viaţa mea. Şi am luat-o. Am mers în continuare la acea biserică, unde am văzut oameni care-L căutau pe Dumnezeu şi am început să înţeleg Cuvântul Lui.

La căminele studenţeşti veneau nişte misionari care se strângeau în grupuri mici şi făceau studii biblice. Mi-am dorit şi eu să merg la acele studii. Încet-încet, fără să-mi dau seama, am început să creştem şi să cunoaştem planul lui Dumnezeu legat de mântuirea noastră personală. Pas cu pas am început să mă rog şi să înţeleg Biblia.
Reporter:

Ţi-au explicat-o alţii sau ai înţeles-o citind tu însuţi?


Bebe Tomeci:

Aş spune că şi citind, dar şi văzând şi auzind de la alţii. La început, când citeam singur, nu-nţelegeam multe lucruri, dar acum ştiu că este normal să se întâmple aşa. Era ceva destul de nou pentru mine. Îi întrebam pe prietenii mei: „De ce scrie aşa şi aşa?”, iar ei îmi explicau. Atunci înţelegeam şi puteam să le pun în armonie cu alte lucruri pe care le înţelegeam. Aşa am înţeles Cuvântul lui Dumnezeu.

De mic copil am avut teamă de Dumnezeu. Dar cunoaşterea Lui a venit când am început să cunosc Cuvântul Lui. La început credinţa mea era mai mult sentimentală, ca a unui copil - superficială. Şi eram purtat „încoace şi încolo”. Când am început să ştiu ce scrie Dumnezeu legat de cutare sau cutare lucru, atunci credinţa mea a devenit mai adâncă, mai puternică. Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu - este un lucru esenţial, fundamental pentru credinţa unui om.
Reporter:

Cum te raportezi acum la Dumnezeu? Este Dumnezeu un prieten apropiat pentru tine sau Îl percepi ca fiind undeva, departe, fără să se intereseze de tine?


Bebe Tomeci:

Nu pot spune că este departe. A fost lângă mine şi a fost lângă noi când noi eram departe de El cu gândul, cu inima şi cu faptele noastre. Dar încerc să-L păstrez pe Dumnezeu în viaţa mea ca şi centru, aşa cum, ca fiinţe biologice, avem anumite funcţii fiziologice, fără de care nu putem trăi. Nu putem trăi fără aer, apă, somn, mâncare. La fel, dacă nu trăieşti punându-L pe Dumnezeu în centrul vieţii tale spirituale, nu te rogi, nu citeşti Scriptura, vrând-nevrând te îndepărtezi de Dumnezeu. Este o luptă şi o alegere.

Eu şi soţia mea încercăm să ne centrăm viaţa pe Dumnezeu, pe Cuvântul Lui, pe rugăciune, să avem o viaţă spirituală ritmică, aş spune. Dacă nu ne rugăm o perioadă sau suntem prea obosiţi de alte lucruri, simţim imediat, ca un fel de ceas biologic, spiritual, că partea spirituală din noi scade şi firea pământească din noi se manifestă mai rău. Atunci trebuie să ne oprim imediat şi să stăm lângă Dumnezeu, să medităm, să citim Biblia şi să ne rugăm.
Reporter:

Care sunt rezultatele misiunii tale, împreună cu organizaţia „Alege viaţa”, între studenţi? Care sunt bucuriile pe care le ai acolo?


Bebe Tomeci:

Sunt şi bucurii, şi greutăţi, dar şi tristeţi. Uneori vin seara descurajat şi mă întreb: „Cine mai vrea să asculte mesajul şi Cuvântul Tău, Doamne?”. Uneori sunt descurajat, dar alteori văd oameni care Îl primesc pe Domnul şi văd cum inima lor abia a aşteptat ca cineva să meargă şi să le vorbească despre Dumnezeu. Pentru aceşti oameni merită să mergem mai departe. Şi Dumnezeu lucrează.


Reporter:

Este foarte dificil atunci când ai de-a face cu mentalităţi greşite sau când trebuie să te confrunţi cu ideile preconcepute ale oamenilor.

Pastorul Richard Wurmbrandt, evreu fiind, a mers odată într-o biserică ortodoxă din Sibiu ca să predice. S-a strâns multă lume, iar soţia pastorului era şi ea acolo, prin mulţime. La un moment dat, o doamnă de lângă ea, îi spune doamnei Wurmbrandt, evreică şi ea: „Vine un ‘jidan’ să ne vorbească”. La care soţia pastorului Wurmbrandt îi răspunde: „Vine un ‘jidan’ să ne vorbească despre un alt ‘jidan’”. Adică vine un evreu să ne vorbească despre evreul Isus Cristos.

Aşa se întâmplă când oamenii au idei preconcepute. Ei nu înţeleg că dorinţa noastră sinceră este să-L prezentăm pe Dumnezeu şi să vorbim despre ceea ce a schimbat El în viaţa noastră. Aşa cum spuneai tu, soţia ta a găsit o bucurie extraordinară la prietenii aceia, încât n-a rezistat şi te-a chemat şi pe tine: „Haide să mergem, să vezi şi tu”. La fel cum a procedat soţia ta cu tine, şi tu la rândul tău cu alţii, la fel facem fiecare dintre noi. Fără alte interese meschine, fără intenţia de a strica ceva în gândirea oamenilor, ci de a-L prezenta pe Cristos.

În spatele acestei lucrări este Dumnezeu. Când mărturisim adevărul lui Dumnezeu, un om poate fi schimbat. Apoi Evanghelia ajunge în familia lui, la cei din casa lui, şi Cristos poate deveni stăpânul acelei case.

ANA-MARIA VOICULESCU

(DARIE)
SUNT IUBITĂ ŞI ACCEPTATĂ AŞA CUM SUNT.

CÂND VIAŢA MEA SE VA SFÂRŞI, VOI FI CU DUMNEZEU.
Doamne, ştiu că sunt păcătoasă şi am nevoie de iertarea Ta. Te rog să vii în viaţa mea, să-mi ierţi păcatele şi să faci din mine ceea ce Tu doreşti.
Reporter:

Ana-Maria, tu te-ai întors la Dumnezeu răsfoind o broşură care se numea „A doua venire”. Despre ce era vorba în broşura respectivă?


Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Era vorba despre a doua venire a Domnului Isus Cristos. Am citit broşura când aveam 10-11 ani. Ştiam ceva despre a doua venire, dar nu eram foarte sigură ce se va întâmpla atunci. Ştiam că Domnul Isus a fost pe pământ, dar n-am înţeles de ce a fost pe pământ. Ştiam doar că a murit pe o cruce, şi-atât.


Reporter:

Când ai înţeles scopul venirii Domnului Isus Cristos pe pământ? Scopul primei Lui veniri şi scopul celei de-a doua veniri, care va urma?


Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Nu mi-am pus niciodată problema existenţei lui Dumnezeu. Îmi plăcea să aflu mai multe, dar încă nu ştiam scopul primei Sale veniri. Ştiam că la a doua venire va veni să judece, dar nu mă gândeam cum o să fac faţă acestui lucru.

Într-o zi am citit o broşură intitulată „A doua venire”. Acolo se vorbea despre acea judecată. Dar ceea ce mi-a atras atenţia era că se vorbea despre Isus Cristos, care a venit, a murit pe cruce pentru păcatele mele, iar „catastiful” cu faptele mele rele va fi şters.

Atunci am înţeles prima dată care este legătura dintre moartea lui Isus, prima Lui venire, şi viaţa mea personală.

Până atunci credeam că Isus a murit aşa, în general, pentru lumea întreagă, dar atunci am văzut că a murit pentru mine personal. Şi am decis să-L primesc în viaţa mea, să-I spun că am nevoie de iertarea Lui şi că vreau să merg cu El în Cer atunci când va veni judecata.

Ceea ce am spus atunci a fost ceva de genul: „Doamne, ştiu că sunt păcătoasă şi că am nevoie de iertarea Ta. Te rog să vii în viaţa mea, să-mi ierţi păcatele şi să faci din mine ceea ce Tu doreşti”.

După ce-am spus această rugăciune, n-am ştiut ce să fac mai departe. Ştiam doar că acum sunt iertată, că Dumnezeu mă consideră de acum o fiică a Lui, dar mai departe nu ştiam ce să fac.

Am găsit pe acasă un Nou Testament şi am început să-l răsfoiesc. Ceea ce s-a întâmplat atunci mi-a schimbat viaţa. Mi-a dat o direcţie şi un scop spre care să merg. Mi-a dat o siguranţă şi o pace pe care nu le-am putut găsi nicăieri înainte. Şi pot să spun că, practic, din acel moment mi-a schimbat viaţa cu totul.
Reporter:

Nu-ţi pare rău că ai ales acest drum? Nu-ţi pare rău de lucrurile pierdute, de anii tinereţii? Între 15 şi 20 de ani sunt oarecum cei mai frumoşi ani, în care poţi să te distrezi cu prietenii, să mergi la chefuri, să mergi la discoteci, să cunoşti toate plăcerile vieţii. Ţi-ai văzut atâţia colegi distrându-se, bucurându-se, fiind fericiţi.


Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Nu, n-am nici o urmă de regret. Am văzut colegi distrându-se. Nu ştiu cât de mult se bucurau. Cred că bucuria este ceva care vine din interior şi nu ţine de circumstanţe.

La mine este o bucurie care nu vine din ceea ce fac, din ceea ce se întâmplă în jurul meu, ci din relaţia mea cu Dumnezeu. Şi cred că acesta este cel mai important aspect. Nu am nici un regret pentru decizia luată.
Reporter:

Ce înseamnă pentru tine relaţia personală cu Dumnezeu? La ce se rezumă sau în ce constă?


Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Zilele acestea am avut un program foarte aglomerat, şi mi-a fost greu să găsesc un timp în care să stau mai mult cu Dumnezeu, să citesc din Biblie. Am simţit imediat că îmi lipsea părtăşia cu Dumnezeu. Am început să fiu mai supărăcioasă, şi nici atitudinea mea interioară nu a fost una foarte bună.

Cred că relaţia cu Dumnezeu este o relaţie de clipă cu clipă, nu doar de zi cu zi. Nu-mi este de ajuns să am doar un timp în care să citesc Biblia vreme de o oră, să mă rog şi după aceea să uit de asta, ci trebuie să-L implic pe Dumnezeu în fiecare moment al vieţii mele. Şi asta nu este un lucru uşor.

Sunt momente în care există scăpări, dar cred că Dumnezeu ne cheamă la o relaţie intimă cu El, să stăm aproape de El clipă de clipă. Acum lucrez cu organizaţia „Alege viaţa” - le vorbesc despre Dumnezeu studenţilor din cămine.


Reporter:

Să ne imaginăm următorul scenariu: intri într-o cameră de cămin şi presupunem că acolo sunt trei fete, dintre care una ascultă muzică, alta învaţă, iar cealaltă face fiţuici. Ce le spui?



Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Punctele pe care aş vrea să le ating într-o discuţie ar fi următoarele: în primul rând să ştie că Dumnezeu le iubeşte. Al doilea punct se referă la faptul că există o problemă în viaţa lor, care este păcatul. Isus Cristos este soluţia pentru păcatul lor.

Şi ultimul punct este că au şi ele ceva de făcut: să ia o decizie. Aleg să Îl urmeze pe Isus, să se-ncreadă în El sau nu?
Reporter:

În final cu ce-ai vrea să rămână cititorii?


Ana-Maria Voiculescu (Darie):

Întâlnirea mea cu Dumnezeu mi-a schimbat viaţa. Viaţa mea a căpătat o direcţie şi un sens - ştiu că sunt iubită, ştiu că sunt acceptată aşa cum sunt. Şi mai ştiu că atunci când viaţa mea se va sfârşi voi fi cu Dumnezeu.

Mă gândesc să răspund la o întrebare cu care m-am confruntat des. Această întrebare este: „Dacă eu o să aleg să merg cu Dumnezeu, ce se va întâmpla cu viaţa mea? Va trebui să stau închisă într-un loc, să merg într-o mănăstire, n-o să mai am relaţii cu prietenii mei?”.

Sunt temeri pe care le-am întâlnit la mulţi oameni. Dar când văd cum a schimbat Dumnezeu viaţa mea, când văd împlinirea pe care mi-a adus-o şi bucuria pe care o am în inimă, nu pot să spun decât că merită să-ţi trăieşti viaţa cu Dumnezeu. Pentru că dacă ai o viaţă cu Dumnezeu eşti împlinit. Şi Dumnezeu va purta de grijă să-ţi dea tot ce ai nevoie.



Yüklə 0,61 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin