Acest articol se referă la o ambarcaţiune

Navă

• 
  Acest articol se referă la o ambarcaţiune, navă sau vas, un vehicul care se deplasează pe apă. Pentru alte sensuri, vedeţi navă (dezambiguizare).
  

Navă este un termen naval prin care se înţelege o construcţie plutitoare de dimensiuni superioare unei ambarcaţiuni, (de exemplu vaporul) avînd formă, rezistenţă structurală, calităţi nautice şi echipament care să-i permită navigaţia şi utilizarea în transporturi de mărfuri şi pasageri, în scopuri militare sau pentru agrement, cercetare ştiinţifică, lucrări tehnice etc, prin propulsie proprie. O navă poate ajunge într-o situaţie (de eşuare sau naufragiu) în care este imposibil de a naviga mai departe.

În construcţiile navale moderne, termenul „navă" presupune, fără limitare absolută, un deplasament peste 100 t; în limbajul curent se aplică însă cu titlu generic în clasificarea tuturor tipurilor de mijloace plutitoare apte atât pentru navigaţia la larg, cât şi în ape interioare, cu excepţia bărcilor. Termenul vas (în curs de ieşire din uz) se utilizează în paralel, desemnând în special mijloacele auxiliare sau cele de ape interioare.
Clasificare

O clasificare generală a navelor cuprinde nave civile şi nave militare.
Tipuri de nave civile:

• 
  nave de pasageri (zise popular „vapoare"), printre care pacheboturi, nave de croazieră, hidrobuze;
  
• 
  nave de transport pentru autovehicule şi pasageri sau feriboturi/RoRo;
  
• 
  nave de mărfuri uscate sau cargouri;
  
• 
  nave petroliere sau nave-tancuri;
  
• 
  nave portcontainere;
  
• 
  nave de pescuit sau pescadoare;
  
• 
  nave frigorifice;
  
• 
  nave tehnice, care efectueaza servicii portuare (drăgi, şalande, deroşeze, sonete, macara plutitoare, tanc de bunkeraj, gabară, elevator plutitor, platformă petrolieră, platformă plutitoare pe flotor, derocator, ponton, pod plutitor, navă de aprovizionare, navă pentru depoluare, navă de scafandri, doc plutitor, pilotină, şalupă, remorcher, împingător etc.) [1];
  
• 
  nave speciale (de cercetări ştiinţifice oceanografice sau avizouri, puitoare de cabluri sau cabliere, de scafandri, de ranfluare, de stingerea incendiilor, de salvare, depoluatoare ş.a.m.d.);
  
• 
  nave portuare şi de deservirea navigaţiei (remorchere, spărgătoare de gheaţă, pilotine, „nave-far", „nave hidrografice" etc.);
  
• 
  nave auxiliare (şlepuri, nave de depozit, tancuri de apă şi de combustibil, macarale şi elevatoare plutitoare, nave de pompare ş.a.m.d.).
  

Alte clasificări existau în decursul istoriei, când nevele, zise „corăbii" (ital. şi sp. „caravela", gr. „karavi"), se împărţeau în monoreme, bireme, trireme, galere, ofiduse, liburne, pamfile, dromoane, usii, caravele, galease, galioane, bolozane, vase de linie, goelete, bricuri, barcuri, clipere, iahturi, iole, mahoane, lotci, luntre, bărci, baleniere, jonci, catamarane ş.a.m.d.

În România, Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval prevede că: Sunt nave, în înţelesul prezentei ordonanţe, navele maritime şi fluviale de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafaţă sau în imersie, destinate transportului de mărfuri şi/sau de persoane, pescuitului, remorcajului sau împingerii, aparate plutitoare cum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare, graifere plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie, precum şi instalaţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau efectuării de lucrări speciale, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj şi altele asemenea, farurile plutitoare, ambarcaţiunile mici şi cele destinate activităţilor de agrement. [2]