Actiunea Pentru Educatie si Libertate avertizeaza asupra Pericolelor rfid 100. 000

Astfel, s-ar fi impus adoptarea unei legi unice care să prevadă introducerea actelor cu date biometrice şi nu cum s-a procedat în sensul că s-au adoptat în mod succesiv H.G.-uri, O.G.-uri şi O.U.G.-uri, fapt ce antrenează dificultăţi suplimentare de aplicare a reglementărilor comunitare.
Dacă aceste norme s-ar fi supus dezbaterii publice la nivel naţional, potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică şi Regulamentului 2252/2004 C.E., s-ar fi creat posibilitatea ca Sfântul Sinod şi societatea civilă să-şi exprime punctele de vedere.

Prin modul de reglementare al acestor acte normative au fost încălcate următoarele dispoziţii din Legea 52/2003:

„Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.

   Art. 6. - (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.

   (2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţă publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.’’

De asemenea, prin aceste acte normative au fost încălcate şi dispoziţiile Regulamentului 2252/2004 C.E. care prevede în mod imperativ faptul că trebuie transpus în legislaţiile statelor membre în cel mult 18 luni pentru fotografia facială (pînă în iunie 2006) şi în cel mult 36 de luni pentru amprentele digitale până la sfârşitul anului 2008.

Aceste termene prevăzute de Regulament au fost prevăzute cu scopul precis de a fi creată o perioadă specială în vederea organizării şi desfăşurării dezbaterii publice la nivel naţional.
3. Elementele biometrice nu se identifică şi nu constituie elemente de siguranţã.
Conform Preambulului din O.U.G. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice precum şi a altor documente de călătorie, se face referire la prevederile Regulamentului Consiliului C.E. nr.2252/2004 „privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie… emise de statele membre”.

Din interpretarea gramaticală a textului „elemente de securitate ºi elemente biometrice” rezultă că elementele biometrice nu sunt catalogate ca fiind elemente de siguranţă ale noilor acte electronice şi nu aduc nici un aport la sporirea securităţii documentului şi a societăţii în ansamblul ei, astfel că nu se justifică introducerea datelor biometrice în actele electronice.

Simpla prezenţă a elementelor de siguranţă, astfel cum sunt definite în preambul, este suficientă şi necesară pentru a asigura scopul urmãrit de legiuitor, respectiv crearea unui climat de securitate amplu si marit, atât în privinţa prevenirii şi combaterii criminalităţii, cât şi în privinţa prevenirii fraudelor cu privire la aceste acte.

Datele biometrice prin ele însele nu sporesc securitatea documentului.

Prin adăugarea amprentelor ca mod de identificare a unei persoane şi introducerea acestei informaţii în paşaport într-un mediu de stocare electronic nu este sporită securitatea documentului întrucât în momentul în care titularul foloseşte documentul acel cip este citit de un dispozitiv şi posesorul documentului este presupus a fi deţinătorul legal al acestuia.

Numai în eventualitatea unei posibile folosiri neautorizate amprenta aflată ca informaţie criptată pe cip va fi comparată cu amprenta digitală luată în timp real şi se va stabili dacă posesorul nu este acelaşi cu titularul documentului.

Practic este inutilă introducerea amprentării digitale în paşaport intrucât această dată biometrică devine fiabilă şi ajută numai în cazul producerii unor eventuale evenimente menţionate mai sus când oamenii vor fi amprentaţi în timp real.

Dispozitivul de citire a cipului va reţine informaţia că, de exemplu, cetăţeanul x a trecut în statul x din afara U.E. în ziua x. Nimeni nu va verifica la acel moment dacă amprenta şi imaginea facială ale celui care foloseşte documentul de călătorie sunt ale lui sau utilizează o identitate falsă.

Controlul se va efectua tot în modalitatea actuală, respectiv prin verificarea datelor biografice, materiale şi a fotografiei de pe document cu cel ce pretinde ca îi aparţine acel document.

Numai dacă să zicem că la graniţele din afara U.E. vameşul respectiv are suspiciuni cu privire la o persoană sau primeşte informaţii oficiale că acea persoana e suspectă, numai în aceste situaţii se va face o comparaţie între datele biometrice ale celui care foloseşte paşaportul şi datele biometrice stocate electronic în paşaportul respectiv.

Astfel, amprenta este inutilă ca dată biometrică în sine, aceasta şi-ar justifica utilitatea numai dacă se urmăreşte identificarea la graniţe nu doar a documentului în sine ci şi a persoanei printr-un dispozitiv de citire a amprentei (adică degetul este pus pe un dispozitiv electronic de citire şi computerul verifică dacă datele corespund).

Problema introducerii datelor biometrice în paşaport şi modul în care acestea sunt folosite, sunt de domeniul eticii tehnologice şi chiar de domeniul teologiei, şi pot fi dezvoltate în cuprinsul acestor domenii.