de locuinţă a minorului - n.n. Locuinţa minorului sugerează o stare de fapt, pe când domiciliul indică o stare de drept. În contextul prevederilor art. 496 NCC, cele două noţiuni nu se suprapun ca înţeles şi nu trebuie a fi confundate.
27 Hotărârea de expedient este un act procedural prin care se pune capăt judecăţii în temeiul tranzacţiei intervenite între părţi. Legea conferă părţilor posibilitatea de a se înfăţişa oricând în cursul procesului, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita instanţei să ia act de învoiala lor. Tranzacţia părţilor urmează să alcătuiască chiar dispozitivul hotărârii de expedient.
Hotărârea de expedient nu are caracterul unei hotărâri de fond. Prin ea nu se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor. De aceea, hotărârea de expedient nu poate fi atacată de părţi cu apel: de altfel, ele nici nu ar putea justifica un interes pentru promovarea recursului, de vreme ce hotărârea apelului este rezultatul acordului lor de voinţă. Părţile au însă posibilitatea de a promova o acţiune în anularea tranzacţiei. (http://www.crispedia.ro/Hotarare_de_expedient).
Art. 432, 1005 NCPC. Potrivit art. 432 (1) NCPC, Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.
(2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.
(3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.
