Adhd (Attention Deficit Hiperactivity Disorder) Ce este adhd?



Yüklə 442 b.
tarix26.07.2018
ölçüsü442 b.


ADHD


ADHD (Attention Deficit Hiperactivity Disorder)

  • Ce este ADHD?

  • = afecţiune ereditară ce afectează comportamentul ce se manifestă prin comportamente hiperactiv-impulsive, deficit de atenţie, dezorganizare în desfăşurarea activităţilor, slab control asupra reacţiilor, afectarea memoriei de scurtă durată care, se asociază deseori cu tulburări de învăţare, tulburări de scris-citit şi tulburarea de tip opoziţie-sfidare(ODD).

  • Incidenţa în rândul populaţiei:

  • - între 2- 5% din populaţie suferă de ADHD

  • Adultul cu ADHD:”ca un aeroport internaţional imens cu un turn de control foarte mic.”



Etiologia ADHD-ului

  • Cauze ereditare:

  • alterări ale genelor DRD4 şi DAT

  • transmisă genetic de la unul din părinţi sau de la o rudă apropiată

  • fraţii sau surorile au risc de 30%-40% să moştenească ADHD

  • incidenţa bolii este de şaşe ori mai mare în rândul băieţilor comparativ cu fetele

  • dacă unul din gemeni are ADHD există 90% şanse ca şi celălalt să moştenească boala

  • Cauze biologice:

  • funcţionare deficitară a lobiilor frontali şi a legăturilor apropiate, ganglionii bazali şi circuitele cerebelului.

  • dezechilibru la nivelul a doi neurotransmiţători importanţi, dopamina şi noradrenalina.



Tipuri de ADHD

  • Conform DSM- IV se disting 3 tipuri de ADHD:

  • 1. tipul inatent

  • 2. tipul hiperactiv-impulsiv

  • 3. tipul mixt sau combinat



Să înţelegem ADHD

  • Consecinţe ale afectării lobului frontal:

  • În ADHD lobul frontal din creierul copilului funcţionează deficitar.

  • Lobul frontal este responsabil de monitorizarea comportamentelor, el este un fel de “director general” care ia decizia finală privind executarea sau nu a unui comportament.

  • Fiind afectată această zonă, în cazul copilului cu ADHD informaţiile care ajung în creier scapă de sub controlul “directorului general”(lobul frontal) şi astfel copilului îi este dificil să discearnă când să reacţioneze, când să se abţină şi când să îşi modifice reacţia.



Consecinţe ale dereglării dopaminei şi noradrenalinei:

  • Consecinţe ale dereglării dopaminei şi noradrenalinei:

  • Dopamina - substanţă neurochimică care menţine

  • concentrarea, inhibă stimulii neimportanţi,

  • ajutând la menţinerea capacităţii atenţionale

  • într-o activitate.

  • - o cantitate mică de dopamină conduce la o

  • slabă capacitate de concentrare.

  • Noradrenalina - substanţă neurochimică responsabilă

  • de reactivitatea la stimuli, ea sensbilizează

  • subiectul la orice stimul neaşteptat sau de

  • importanţă imediată.

  • - o cantitate prea mică de noradrenalină

  • determină indiferenţă la stimuli, apatie.

  • - o cantitate crescută de noradrenalină determină

  • dorinţa constantă de a trăi senzaţii puternice şi emoţii

  • extreme.



Principalele manifestări în ADHD

          • Deficit de atenţie
          • Hiperactivitate
          • Imupulsivitate
          • Dezorganizare în desfăşurarea activităţilor
          • Abordări obsesive
          • Probleme de integrare socială
          • Hipersensibilitate asociată cu stimă de sine redusă


Deficitul de atenţie

          • Deficitul de atenţie
  • Apare ca urmare unei concentraţii scăzute de dopamină

  • - prezintă dificultăţi când trebuie să înceapă o activitate, dispun de o capacitate a memoriei de scurtă durată redusă, nereuşind să înţeleagă o frază, deaorece la sfârştul acesteia se uită începutul ei.

  • - implicit este afectată şi memoria de lucru, în timpul executării unei activităţi este nevoie de realizarea acesteia pe etape, întrucât copilul cu ADHD nu poate utiliza o serie de informaţii de odată, doarece le uită.

  • - pierde adeseori obiectele personale( îşi uită ghiozdanul în autobuz, pierde mânusile etc.) sau uită locul în care le pune.

  • - îşi pune deseori hainele cu spatele în faţă sau pe dos, şireturile şi le uită dezlegate.



Mărturisiri ale părinţilor copiilor cu ADHD (despre neatenţie):

  • Mărturisiri ale părinţilor copiilor cu ADHD (despre neatenţie):

  • “ Este imposibil dimineţile. Se duce în cameră să se pregătească de şcoală, ia jumătate de oră mai târziu şi-a pus o şosetă şi se uită pe geam.”

  • “ Ceea ce-i spun îi intră pe o ureche şi îi iese pe alta. Puteţi să-i faceţi un control al auzului?”

  • Mărturisiri ale cadrelor didactice:

  • “ acest copil este uşor de distras, deranjează orele şi are nevoie d esupraveghere faţă în faţî pentru a avea rezultate bune.”

  • Mărturisiri ale copilului cu ADHD:

  • “ La şcoală, când nu-mi iau medicamentul, vorbesc mai mulţi oameni. Când îmi iau Ritalin aud o singură voce, pe cea aprofesorului.”



2.Hiperactivitate

  • 2.Hiperactivitate

  • - manifestă o stare de agitaţie aproape continuă:

  • se foiesc pe scaun, îşi leagănă picioarele, bat ritmul cu degete sau se joacă cu orice lucru care le este la îndemănă;

  • acasă, se plimbă prin jur, manifestă o curiozitate continuă vis a vis de obiectele din jur, deschide şi închide uşa de la frigider, de la dulap etc.

  • atunci când se află într-o vizită la cineva nu îşi poate stăpăni curiozitatea şi deschide, mută diverse obiecte din casa respectivă, precum bibelouri sau alte obiecte care-i trezesc interesul.

  • Mărturisiri ale părinţilor

  • “ Era un copil atăt de solicitant, încât trebuia să mă ocup de ea în fiecare moment al vieţii mele.”

  • “ Atunci când e în vizită trebuie să atingă tot ce se poate.”



3. Impulsivitatea

  • 3. Impulsivitatea

  • copilul cu ADHD are un slab control al impulsurilor.

  • el acţionează fără să raţionalizeze situaţia, iar după consecinţele

  • negative îi pare rău, însă pus într-o situaţie similară uită şi reacţionează sub aspectul impulsului.

  • într-o discuţie, copilul cu ADHD întrerupe des interlocutorul sau chiar vorbesţe peste interlocutor.

  • înainte de a trece la executarea activităţii ascultă doar jumătate din intrucţiuni, fiind distras de primele informaţii, nu mai aşteaptă şi restul, făcând deseori erori.

  • sunt extrem de sensibili la tachinările celor din jur şi reacţionează adesea exagerat.

  • adesea spun lucruri jenante, se poartă prosteşte

  • Mărturia unui prieten despre un mare jucător de rugby:

  • “ Este un tip extraordinar, dar e ca un aeroport internaţional imens cu un turn de control foarte mic.”



copilul cu ADHD când este lovit în public reacţionează din reflex imediat fără să se gândească la consecinţe, faţă de copilul normal care verifică dacă profesorul se uită în direcţia lui şi apoi se răzbună.

  • copilul cu ADHD când este lovit în public reacţionează din reflex imediat fără să se gândească la consecinţe, faţă de copilul normal care verifică dacă profesorul se uită în direcţia lui şi apoi se răzbună.

  • aceşti copii nu sunt agresivi, însă datorită impusivităţii intră deseori în situaţii conflictuale care conduc la agresivitate

  • adesea sunt predispuşi la accidentări serioase întrucât nu se asigură în executarea respectivelor activităţi: conduc bicicletele fără să se asigură, sar pe geamuri, se caţără în copaci sau pe acoperişuri, fug pe stradă lovind trecătorii etc.

  • Mărturisiri ale părinţilor:

  • “ Nu pare să înveţe din propria experienţă.”

  • “ E atât de intempestiv, este ca şi cum te-ai juca cu un praf de puşcă.”

  • “ Este uşor de pornit şi este mereu cel învinovăţit.”

  • “ Când e el prin preajmă, nu poţi şti niciodată ce o să se întâmple.”

  • “ La şcoală, ceilalţi copii îl tachinează mereu. Ştiu că îl va face mereu să reacţioneze.”



4.Dezorganizare în desfăşurarea activităţilor

  • - atunci când trebuie să îşi facă proiecte, pierd timpul, amână până în ultimul moment şi le este greu să înceapă realizarea activităţii pe care o au de realizat

  • - în timpul examenelor pierd mai mult de jumătate de timp la primele întrebări, nereuşind să termine celelalte întrebări

  • deobicei se motivează pentru activitate sub stresul datei limită

  • Mărturisiri ale părinţilor:

  • “ Este atât de dezorganizat! E genul de copil

  • care ar putea să mănânce un baton Mars şi

  • să se spele pe dinţi în acelaşi timp.”



5.Abordări obsesive

  • - odată ce o idee le pătrunde în minte, aceşti copii continuă să o abordeze mult timp după perioada în care orice copil normal ar fi renunţat.

  • Spre exemplu înainte cu un minut de luarea cinei el are următoarele manifestări:

  • “ Pot sa iau o felie de pâine?”, “ Nu, cina este aproape gata.”, “ Pot să iau un biscuit?”, “Nu!”, “Pot să iau o banană?”etc. până la exasperarea părintelui.

  • Copilulu cu ADHD continuă să ceară cu insistenţă informaţii de dimineaţa până seara.

  • Mărturisiri ale părinţilor:

  • “ Nu-i spun când mergem în excursie. Dacă i-am spune, ar întreba:

  • << Mergem miercuri? Cum ajungem acolo? Chiar mergem miercuri? Mergem cu maşina? Deci miercuri plecăm?>>.”



6.Probleme de integrare socială

  • - copiii cu ADHD îşi doresc să fie plăcuţi de cei din jur, dar ei înţeleg greşit normele sociale acceptate.

  • - de obicei, au tendinţa de a se impune în mod forţat în cadrul grupului, în timpul jocului nu respectă regulile, sub aspectul impulsivităţii au intervenţii exagerate care-i îndepărtează pe copii.

  • Mărturisiri ale părinţilor:

  • “ Este atât de rănit când este respins de colegii de şcoală, deşi şi-o face cu mâna lui.”

  • “ Mă supăr foarte tare când îl privesc cum se joacă cu prietenii lui. Se poartă ca un idiot fără pereche.”



7. Hipersensibilitate asociată cu stimă de sine scăzută

  • majoritatea copiiilor cu ADHD au o hipersensibilitate emoţională asociată cu o stimă de sine scăzută determinată de eşecurile din planul realţiilor sociale cu colegii de şcoală, din planul performanţelor şcolare, care le întăreşte un comportament de izolare, de frustrare care refulează prin conduite agresive şi de opoziţie

  • Mărturisiri ale părinţilor

  • “El spune că este prost.”

  • “Spune că este urât.”

  • “ Acum se dă bătută fără să mai încerce măcar.”

  • “ Îmi zice că nu are prieteni.”



Boli asociate ADHD-ului/Comorbidităţi

  • ADHD-ul creşte şansele existenţei unor afecţiuni asociate precum:

  • 1.tulburări de învăţare

  • 2.tulburarea de tip opoziţie-sfidare

  • 3.tulburarea de conduită

  • 4.depresia

  • 5.sindromul Tourette (boala ticurilor)

  • 6.sindromul obsesiv-compulsiv

  • 7.tulburarea bipolară manico-depresivă



Diagnosticarea

  • Nu există niciun test pentru a diagnostica în termeni de alb sau negru ADHD

  • părinţi – învăţător – consilier – pediatru – psiholog

  • - metoda de bază

  • - metoda mai obiectivă

  • - metoda comprehensivă



Semnale de alarmă

  • Două semnale de alarmă principale:

  • Copilul are rezultate proaste la şcoală în ciuda faptului că posedă un intelect normal şi nu are nicio deficienţă de învăţare specifică

  • Copilul manifestă o serie de comportamente ADHD, care sunt mult mai neplăcute decât ar fi de aşteptat din partea unor copii crescuţi într-un mediu propice, în sânul unei familii echilibrate



2. Excluderea unor boli asemănătoare cu ADHD

  • Cea mai frecvent citată listă de stări/deficienţe care pot avea manifestări asemănătoare celor din ADHD:

  • Preşcolaritatea normală, activă

  • Deficienţa intelectuală

  • Deficienţa de auz

  • Deficienţe de învăţare specifice

  • Sindromul Asperger

  • Supradotarea

  • Problemele de somn

  • Epilepsia

  • Depresia

  • Leziunea creierului

  • Disfuncţionalitate familială



3. Utilizarea unor indicii obiective pentru stabilirea diagnosticului

  • Chestionarele (Scala Conners, Lista Achenbach a comportamentelor la copii, Scala Edelbrock a clasificării problemelor de atenţie la copii, Scala ADHD a Universităţii din Massachusetts)

  • Criteriile de diagnosticre ale Asociaţiei Psihiatrice Americane (DSM IV)

  • Teste psihometrice şi profiluri

  • EEG cantitativ (QEEG)



Criteriile de diagnosticare a deficitului de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică (DSM IV)

  • A.Fie (1) sau (2):

  • (1) Şase (sau mai multe) din următoarele simptome ale lipsei de atenţie care au persistat timp de cel puţin 6 luni, la un nivel care să indice o adaptare deficitară şi incompatibilă cu nivelul de dezvoltare (...)

  • (2) Şase (sau mai multe) din următoarele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii care au persistat timp de cel puţin şase luni, la un nivel de adaptare deficitară şi incompatibilă cu nivelul de dezvoltare (...)



B. Unele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii sau ale neatenţiei ce au dus la probleme au fost prezente înaintea vârstei de 7 ani

  • B. Unele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii sau ale neatenţiei ce au dus la probleme au fost prezente înaintea vârstei de 7 ani

  • C. Dificultăţile datorare acestor simptome sunt prezente în două sau mai multe împrejurări: la şcoală (sau la locul de muncă) şi acasă

  • D. Trebuie să existe dovezi clare ale unor deteriorări semnificative în îndeplinirea funcţiilor sociale, academice sau ocupaţionale

  • E. Simptomele nu apar în cazul unei tulburări pervazive de dezvoltare, a schizofreniei sau a oricărei alte psihoze şi nu pot fi asociate unei alte tulburări mentale (cum ar fi nevroza, anxietatea, disocierea sau o tulburare de personalitate)



Trei mari tipuri

  • Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul combinat (ambele criterii A1 şi A2 s-au manifestat în ultimele 6 luni)

  • Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul predominant neatent (doar criteriul A1 s-a manifestat în ultimele 6 luni)

  • Deficitul de atenţie însoţit de tulburarea hiperkinetică, tipul predominant hiperactiv-impulsiv (doar criteriul A2 s-a manifestat în ultimele 6 luni)

  • ! La persoanele care au în prezent simptome care se încadrează doar parţial în criterii (în special adolescenţii şi adulţii) trebuie specificat “în remisie parţială”.

  • Tulburarea cu hiperactivitate şi deficit de atenţie fără altă specificaţie





Tratamentul medicamentos in ADHD

  • I. Stimulentele

  • ▪ Ritalin (metilfenidat), tablete de 10mg

  • ▪ Attenta (alt brand de metilfenidat), tablete de 10 mg

  • ▪ Dexamfetamina, tablete de 5 mg

  • Acţiuni:

  • ◦ Cresc şi normalizeaza funcţiile creierului.

  • ◦ Ajută la concentrarea atenţiei şi ignorarea distragerilor, permiţând copiilor să

  • gândească înainte de a acţiona.

  • ◦ Îi ajuta pe copii să asculte, să inteleaga şi să înveţe.

  • ◦ Eficiente in peste 80% de cazuri la copii cu ADHD.

  • ◦ Beneficii demonstrate pe termen scurt.

  • ◦ Dependenţa nu reprezintă o problema în ADHD. Stimulentele îl ajută pe

  • copil să se conecteze la realitate şi să gândească limpede.



Probleme:

  • Probleme:

  • ◦ Pot aparea reducerea apetitului si probleme de somn, dar sunt corectate cu usurinta.

  • ◦ Pot aparea probleme emotionale, pot fi retrasii si plangaciosi daca doza este prea mare sau daca este folosit preparatul gresit.

  • ◦Comportamentul cunoaste uneori o inrautatire atunci cand medicamentele isi diminueaza efectul.

  • Stimulentele nu vindeca ADHD.

  • Aceste medicamente au actiune scurta: ele incep sa-si faca efectul intr-un

  • sfert de ora si isi diminueaza efectele dupa 3-5 ore de la administrare.

  • O tableta de Ritalin (10 mg) este aproximativ egala cu o pastila de

  • dexamfetamina (5 mg).

  • Multi copii vor raspunde mai bine la un tratament decat la celalalt.

  • Amandoua sunt incercate in mod normal.

  • Parintii- nu doctorii, psihologii sau specialistii in educatie- sunt cei care

  • decid daca tratamentul va incepe, va continua sau va fi suspendat.



Alte stimulente utilizate in lumea larga:

  • Alte stimulente utilizate in lumea larga:

  • ▪ Adderall: O combinatie de saruri de amfetamina. Aparent, nu este superioara altor stimulente, desi are un efect prelungit.

  • ▪ Concerta: Eliberare treptata de metilfenidat cu un ingredient care actioneaza rapid. Are efect de 12 ore. Disponibil in 2 concentratii, de 18 mg si de 36 mg. Posibil sa fie cel mai bun preparat cu metilfenidat de pe piata.

  • ▪ Cylert (pemolin): Un stimulent non-amfetaminic. Ajuta in cazul neatentiei si al comportamentelor ADHD. Un tratament alternativ in America de Nord, aflat in curs de retragere de pe piata.

  • ▪ Pertofran (desipramin): Ajuta in comportamentele tipice ADHD si are un efect asupra neatentiei.



II. Non-stimulentele

  • II. Non-stimulentele

  • Non- stimulentele reprezinta a doua serie de medicamente utilizate in

  • tratarea ADHD, dar acestea sunt luate in considerare doar cand stimulentele au

  • dat gres. Desi sunt mai riscante decat stimulentele, ele sunt mai usor de

  • procurat decat cele din urma, care sunt mult mai strict reglementate.

  • ▪ Clonidina- Catapres

  • Actiuni

  • ◦ Scade impulsivitatea- hiperactivitatea.

  • ◦ Descreste comportamentele agresive si necugetate.

  • ◦ Imbunatateste somnul.

  • ◦ Are efecte minime sau nu are nici un efect asupra atentiei.

  • ◦ Poate combate ticurile.



Probleme:

  • Probleme:

  • ◦ Starea de sedare apare aproape in toate cazurile.

  • ◦ Exista unele ingrijorarii legate de probleme cardiace care pot duce la deces.

  • ◦ Tratamentul medicamentos trebuie intrerupt treptat.

  • ◦ Supradoza este periculoasa.

  • De obicei, este administrat impreuna cu Ritalinul sau cu dexamfetamina.

  • Dozaj:

  • ◦ Tablete de o suta micrograme.

  • ◦ De regula, se administreaza de doua ori pe zi, dimineta si seara, impreuna cu

  • stimulentul, dar dozajul difera in functie de simptomul care se doreste a fi

  • ameliorat si in functie de varsta.



▪ Antidepresivele triciclice ( Imipramin/ Tofranil, Amitriplina, Desipraminul)

  • ▪ Antidepresivele triciclice ( Imipramin/ Tofranil, Amitriplina, Desipraminul)

  • Actiuni:

  • ◦Au un efect sigur, dar limitat in imbunatatirea atentiei.

  • ◦Scade hiperactivitatea, probabil si impulsivitatea.

  • ◦Imbunatatesc starile de spirit, in special in cazul celor

  • deprimati sau anxiosi.

  • ◦Au un efect mai puternic in cazul insomniei decat stimulentele.

  • ◦Teoretic, este tratamentul optim pentru ADHD insotit de ticuri.

  • Probleme:

  • Aceleasi ca si la clonidina, in plus, senzatia de gura uscata, stare de

  • mahmureala, minte incetosata.

  • Dozaj:

  • Trofanil se prezinta sub forma de tablete de 10 mg, utilizate de doua ori pe zi,

  • la copii de 4 ani, si tablete de 25 de mg utilizate la adolescenti.



▪ Tenex (guanfacin): Similar actiunii clonidinei, este posibil sa aiba ceva mai

  • ▪ Tenex (guanfacin): Similar actiunii clonidinei, este posibil sa aiba ceva mai

  • multe beneficii si mai putine efecte adverse decat aceasta.

  • ▪ Amitriptyline (Endep/Tryptanol): Ajuta la controlul comportamentelor

  • specifice ADHD si are un efect asupra neatentiei.

  • ▪ Aurorix ( moclobemid): Reduce agitatia si comportamentul pertubator,

  • sporind si atentia.

  • ▪ Risperidon ( Rispedal): Ajuta in cazurile severe de ADHD, in prezenta unei

  • agresivitati serioase.

  • ▪ Bupropion (Zyban): Ajuta in cazul agresivitatii si al hiperactivitatii.





Tratamentul ADHD se bazează pe o abordare multimodală care combină intervenţiile psihologice cu un eventual tratament medical.

  • Tratamentul ADHD se bazează pe o abordare multimodală care combină intervenţiile psihologice cu un eventual tratament medical.

  • Interventii asupra copilului:

  • Terapia comportamental-cognitivă (instruirea pentru autocontrol)

  • Sprijin psiho-pedagogic

  • Terapie farmacologică

  • Intervenții asupra părinţilor:

  • Suport educaţional

  • Instruirea părinţilor

  • Instruirea profesorilor

  • Tehnici metacognitive

  • Intervenţii psiho-educative



Intervenţia se va axa pe reducerea

  • Intervenţia se va axa pe reducerea

  • simptomelor principale.De exemplu,

  • lipsa atenţiei, hiperactivitatea

  • şi impulsivitatea.

  • Se va acorda atenţie eventualelor tulburări asociate cum ar fi anxietatea, tulburarea provocativ-sfidătoare şi tulburările afective, etc.

  • Este eficientă în cazul copiilor și adulților cu ADHD, dar numai când aceștia sunt mai întâi ajutați să se concentreze cu ajutorul medicamentelor stimulente.



  • Fragmentarea unei sarcini complexe în sarcini comportamentale mici uşor de realizat.

  • Gruparea sarcinilor de lucru

  • Structurarea unei sarcini complexe

  • Suportul din partea unui meditator

  • Controlul stimulilor este o altă metodă comportamentală necesară unui copil cu ADHD.



Pentru a-l ajuta pe copilul cu ADHD, părinţii şi profesorii trebuie să-şi însuşească următoarele atribute:

  • Pentru a-l ajuta pe copilul cu ADHD, părinţii şi profesorii trebuie să-şi însuşească următoarele atribute:

  • Să crească numărul şi intensitatea interacţiunilor pozitive cu copilul/elevul;

  • Să ofere compensaţii pentru bună purtare. Acestea pot fi recompense sociale sau materiale;

  • Să ignore comportamentul uşor neadecvat;

  • Să intensifice conformarea copilului/elevului cu reguli şi convenţii simple, directe şi precise;

  • Să aplice în mod constant şi coerent sancţiuni şi sisteme de constrângere pe înţelesul copilului atunci când apare un comportament neadecvat.



Sesiunile de instruire a părinţilor pot fi rezumate astfel:

  • Sesiunile de instruire a părinţilor pot fi rezumate astfel:

  • Înţelegerea problemei – informaţii ADHD

  • Pregătirea părinţilor pentru schimbare – dezbateri despre atitudini

  • şi prejudecăţi, învăţarea comportamentelor adecvate;

  • Opţiuni educaţionale care favorizează autoreglarea;

  • Identificarea comportamentului negativ al copilului;

  • Îmbunătăţirea strategiilor părinţilor;

  • Măsuri şi planuri anticipative pentru contracararea problemelor;

  • Dezvoltarea competenţei părinţilor de a soluţiona situaţii dificile;

  • Evaluarea activităţii desfăşurate şi intenţii de viitor.



Pregătirea mediului de facilitare:

  • Pregătirea mediului de facilitare:

  • Capacitatea de a prevedea consecinţele intervenţiei care poate conduce la

  • îmbunătăţirea comportamentului elevului:

  • să-i ofere feedback copilului;

  • să stabilească rutine;

  • să stabilească reguli.

  • Cu cât programul zilnic este mai structurat şi mai regulat, cu atât este mai

  • puţin volatil comportamentul elevului, şi deci trebuie să:

  • organizăm clasa şi timpul de lucru;

  • organizăm activităţile şi materialele;

  • optimizăm abordarea exerciţiilor şi structura lecţiei;

  • reducem comportamentul evaziv prin tutorare şi învăţare prin cooperare.



Terapie ocupațională

  • Terapie ocupațională

  • copiii pot prezenta dificultăți motrice precum să prindă o minge, să arunce la țintă,legarea șireturilor, etc.

  • Terapia prin joc

  • terapeutul ajută copilul cu ADHD, prin joc,

  • să-şi rezolve problemele de comportament sau afective.

  • se poate lucra pe comportamente, precum:

  • aşteptatul rândului, ascultarea instrucțiunii,

  • controlul frustrării, etc.

  • este eficient în cazul copiilor sub 10 ani.



S-au elaborat diferite teorii cu privire la regimul alimentar pe care ar trebui să-l urmeze un copil cu ADHD.

  • S-au elaborat diferite teorii cu privire la regimul alimentar pe care ar trebui să-l urmeze un copil cu ADHD.

  • Sunt dovezi puține care să indice că hrana ar putea influența semnificativ atenția, impulsivitatea sau insațiabilitatea.

  • Abordarea curentă oferă indicii că dieta îi afectează pe unii copii, dar o schimbare a regimului duce la modificări mici in ceea ce privește comportamentele cele mai problematice în ADHD.

  • Dietele prin excluziune încep prin a exclude toate alimentele potenţial nocive . Dacă dieta e de ajutor, dieteticianul va introduce mai apoi și alte grupuri de alimente, până când cele mai nocive sunt izolate în mod clar.





Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2019
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə