Al bisericii ortodoxe romane
Dialogul Ortodoxiei cu Biserica veche-catolică
Yüklə 3,94 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Dialogul Bisericii ortodoxe cu Biserica anglicană
- Dialogul Bisericii ortodoxe cu Bisericile protestante
- Dialogul teologic dintre Biserica ortodoxă şi Bisericile reformate
3  . Dialogul Ortodoxiei cu Biserica veche-catolică
Cum se cunoaşte, Biserica vechilor-catolici a luat naştere în cînd, în urma Conferinţei de la MQnchen, din 28 mai 1871, un grup portant de romano-catolici — clerici, profesori şi credincioşi — separat de Biserica romano-catolică pentru faptul că papa Pius al V (1846—1878) a proclamat la 18 iulie 1870, în şedinţa a IV-a a Con; Iui I Vatican, prin bulla «Pastor aeternus», dogma primatului pap a infailibilităţii papale. La primul Congres naţional al vechilor-catolici germani, ţinu Miinehen între 22—24 septembrie 1871, Biserica vechilor-catoiici declarat autocefală şi s-a organizat aparte cu clerul, liturghia şi Ti le lor, orientîndu-se în mare măsură după învăţătura şi tradiţia I ricii Ortodoxe a Răsăritului. Ea s-a unit cu Biserica Jansenistă d Utrecht (Ţările de Jos), despărţită de Roma din 1724. La al II-lea Congres, ţinut între 20 şi 21 septembrie 1872 la K în Germania, Biserica vetero-catolică şi-a ales un episcop în pers< lui Joseph Hubert Reinkens, hirotonit de episcopul jansenist de De" ter (Olanda), pentru a avea harul sacramental pe baza succesiunii a tolice. Paralel cu congresele naţionale, vechii-catolici au organizat şi < ferinţe de unire, la Bonn. prima în 1874 şi a doua între 12—16 au; 1875. La aceasta au participat şi unele Biserici ortodoxe ca : Patria de Constantinopol şi Bisericile rusă, română, greacă şi sîrbă. Bise Ortodoxă Română a fost reprezentată prin episcopul Melchisedec Dunării de Jos (1865—1879) şi Ghenadie Ţeposu, fost episcop al A: şului (1865—1868). La 24 septembrie 1889, Bisericile vechi-catolice din Olanda, O mania şi Elveţia s-au organizat în Uniunea internaţională a vechil catolici, sau «Uniunea de la Utrecht», la care au aderat în urmă şi ; Biserici vechi-catolice din Europa şi America. Uniunea de la Utre şi-a dat ca organ suprem de conducere «Conferinţa internaţioni episcopală a vechilor-catolici», care ţine congrese din doi în doi ; încercările de apropiere şi colaborare dintre Biserica ortodoxe Biserica vechilor-catolici au început chiar de la primul lor congres 1871. în timpul nostru, vechii-catolici, în număr de aproape un Hon, sîht răspîndiţi în Germania, Olanda, Belgia, Austria, Elveţia, Pe nia, Anglia, Statele Unite şi în alte ţări. Un eveniment important în istoria relaţiilor Bisericii Ortodoxe Biserica vechilor-catolici îl constituie vizita oficială făcută între 27 m tie—5 aprilie 1962 de o delegaţie a Bisericii vechi-catolice, în frunte arhiepiscopul Andreas Rinkel de Utrecht, la Patriarhia Ecumenică Constantinopol, pentru a discuta problema unirii celor două Biserici Conferinţa a IlI-a panortodoxă de la Rhodos, ţinută între 1— noiembrie 1964, în comunicatul final a hotărît să se instituie o Corni teologică interortodoxă care să înceapă dialogul teologic cu o Comi teologică corespunzătoare din partea Bisericii vechi-catolice, după legerea comună a ambelor Biserici.
Comisia interortodoxă a ajuns la încredinţarea că învăţătura dog-că a Bisericii vechi-catolice nu este deplin formulată, nu este sta-ică şi nici suficient cunoscută de Bisericile Ortodoxe. în plus, vechii-ici n-au informat complet pe ortodocşi despre totalitatea învăţătu-)r. Comisia arată 10 puncte asupra cărora Biserica vechilor-catolici acord cu Biserica ortodoxă. în fine, comisia interortodoxă recomandă Patriarhiei Ecumenice ca ;ară arhiepiscopului de Utrecht o expunere mai precisă a punctelor ■edinţă a Bisericii vechilor-catolici. La rîndul ei, Biserica veehe-catolică a alcătuit din sînul ei o comi-sologică pentru dialogul cu ortodocşii, care s-a întrunit la Bonn, 24—25 aprilie 1967, spre a întocmi un plan de lucru în vederea ţiilor cu ortodocşii. \ doua reuniune a comisiei teologice interortodoxe pentru dialogul îchii-catolici a avut loc între 16—24 octombrie 1970, la centrul ox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy-Geneva. După ce a ascultat noile rapoarte ale membrilor ei şi s-au studiat texte oficiale prezentate de Biserica vechilor-catolici şi anume : insirea de credinţă, prezentată Patriarhiei Ecumenice şi celorlal-;erici ortodoxe ; Declaraţia asupra lui «Filioque» şi Declaraţia asu-ntîietăţii în Biserică, precum şi unele scrieri ale teologilor vechiei, comisia a constatat că s-a ajuns la un acord deplin între cele Biserici asupra următoarelor puncte de credinţă :
î. Asupra faptului că «credinţa trăită în dragoste» este o condiţie a mîntuirii ; '. Asupra celor şapte Taine ; î. Asupra cinstirii şi venerării datorate Maicii lui Dumnezeu şi sfinţilor ; '• Asupra venerării datorate sfintelor icoane şi moaştelor ;
'misia a luat act cu satisfacţie de noua declaraţie a vechilor-ca-îsupra respingerii lui «Filioque», deoarece ei acceptă învăţătura BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA 571 B Alte puncte de credinţă au fost cercetate în spiritul dragostei lui Hristos la o nouă întrunire care a avut loc la Bonn, între 22—30 iunie 1971. După o activitate de cercetare teologică desfăşurată paralel de cele două comisii, a avut loc o conferinţă între Comisia interortodoxă şi Comisia vechilor-catolici la Centrul ortodox de la Mînăstirea Penteli, lîngă Atena, între 9—14 iulie 1973, precedată de o şedinţă de lucru a Comisiei interortodoxe la acelaşi centru între 5—8 iulie 1973, pentru a se evalua stadiul de pregătire în vederea începerii dialogului teologic dintre cele două Biserici. Comisia mixtă, formată din Comisiile celor două Biserici, a aprobat pentru dialogul teologic oficial următoarele teme :
—■ Eclesiologia, cu următoarele subcapitole : (1) Fiinţa şi semnele caracteristice ale Bisericii; (2) Unitatea Bisericii şi Bisericile locale ; (3) Limitele Bisericii ; (4) Autoritatea Bisericii şi autoritatea în Biserică : (5) Infailibilitatea Bisericii ; (6) Cele şapte Sinoade ecumenice şi sinoadele locale aprobate de acestea ; (7) Necesitatea succesiunii apostolice şi canonicitatea ierarhiei Bisericii vetero-catolice ; (8) Corpul Bisericii ; (9) Problema intercomuniunii. Aceste trei teme au fost dezbătute la sesiunea de lucru a Comisiei mixte care a avut loc în iulie 1975. Pentru sesiunile de după 1975, Comisia mixtă întrunită la Mînăstirea Penteli a fixat alte trei teme care să cupindă Soteriologia, Sfintele Taine şi Eshatologia. Situaţia teologică şi mai ales cea eclesiologică a Vechilor-Catolici devine tot mai complicată pentru că ei au multiple contacte şi dialoguri cu unele Biserici de tip protestant din Spania, Portugalia şi Filipine, care constituie o piedică serioasă în realizarea intercomuniunii dintre Ortodoxie şi Biserica vechilor-catolici («Biserica Ortodoxă Română», XCI (1973), nr. 7— 8, p. 808—813). Teologii ortodocşi şi vechi-catolici care au fost desemnaţi să studieze aceste teme s-au întrunit între 25—29 septembrie 1974, la Mor-schach ob Brunnen, în Elveţia, şi au apreciat că poate avea loc prima întrunire a Comisiei teologice mixte a celor două Biserici, pentru începerea dialogului oficial («Biserica Ortodoxă Română», XCII (1974), nr. 9—10, p. 1202—1205). Prima întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul oficial dintre Biserica ortodoxă şi Biserica veche-catolică a avut loc la Cham- besy-Geneva între 20—28 august 1975. Au luat parte treizeci de epis-copi şi teologi. Comisia a discutat problemele în legătură cu Teologia : (1) Sfînta freime ; (2) Revelaţia divină şi transmiterea ei ; (3) Canonul Sfintei Scripturi; şi problemele în legătură cu Hristologia : (1) întruparea Cu-nntului lui Dumnezeu ; (2) Unirea ipostatică. S-a hotărît ca ultimul punct al hristologiei, învăţătura despre Maica Domnului şi cele nouă teme ale Eclesiologiei să fie discutate de o sub-omisie mixtă la sfîrşitul lunii iulie 1976 («Biserica Ortodoxă Română», [CUI (1975;, nr. 7—8, p. 870—872). Comisia teologică mixtă pentru dialogul dintre Bisericile ortodoxe i Biserica vechilor-catolici s-a întrunit pentru a doua oară la Chambesy, proape de Geneva, între 23—30 august 1977, pentru a redacta textele ?feritoare la credinţa comună a celor două Biserici despre Sfînta ecioară Măria şi Esenţa şi însuşirile Bisericii. Textele vor fi supuse apoi orobării autorităţilor superioare ale celor două Biserici (Service Ortho-3xe de Presse et d'Information — «S.O.P.» — Paris, sept.-oct. 1977, d. 21, p. 3). Următoarea şedinţă a Comisiei se va ţine în 1979. A treia întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul teo- gic oficial dintre Biserica ortodoxă şi Biserica veche-catolică a avut c la Bonn, în R. F. Germania, între 20—24 august 1979. Potrivit cu itărîrile luate de Comisia teologică mixtă la cea de a doua ei întrunire Chambesy, între 23—30 august 1977, la baza discuţiilor de la Bonn stat o serie de texte comune în legătură cu Eclesiologia, pregătite de subcomisie mixtă ortodoxo-vechi-catolică, în sesiunea de la Mînăstirea nteli (lîngă Atena) între 24—31 august 1978. ' Comisia teologică mixtă ortodoxo-vechi-catolică întrunită la Bonn, re 20—24 august 1979, a adoptat următoarele texte în legătură cu esiologia : Unitatea Bisericii şi Bisericile locale; Hotarele Bisericii. în hotărîrile luate se subliniază că «Biserica Una pe pămînt există multe Biserici locale, a căror viaţă are drept centru al ei celebrarea xmezeieştii Euharistii în comuniune cu episcopul canonic şi cu prez-erul acestuia...». Referitor la hotarele Bisericii, Comisia mixtă consideră că «nu este putinţă să se pună hotare puterii lui Dumnezeu, «Cel care voieşte ca oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină» Fim. 2, 4). Considerînd astfel problema hotarelor Bisericii, iar uni->a Bisericii ca Trup al lui Hristos fiind concepută într-un sens mai '„ sînt chemaţi toţi cei ce cred în Hristos, ca în iubire, sinceritate şi iare să caute dialogul unii cu alţii şi să se roage necontenit pentru abilirea unităţii credinţei şi a comuniunii depline a Bisericii...» (Texte ^use de Pr. prof. Ştefan Alexe, în «Ortodoxia», XXXII (1980), nr. 3, 65—569, aici p. 567 şi 569). A patra întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul teo-2 ortodoxo-vechi-catolic a avut loc între 15—22 septembrie 1981 la )rsk—Moscova. S-au discutat următoarele patru teme : (1) Autorita-Bisericii şi în Biserică ; (2) Infailibilitatea Bisericii ; (3) Sinoadele Bi-•ii ; (4) Necesitatea succesiunii apostolice. Aceste teme au fost pre- BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA g Cea de a şaptea întrunire a Comisiei mixte ortodoxo-vechi-catoli a avut loc la Kavala, vechiul Neapole, Grecia, între 12—19 octomb] 1987. Au participat ierarhi şi teologi din aproape toate Bisericile ort doxe locale, iar Bisericile vechi-catolice au fost reprezentate de deleg veniţi din Olanda, Germania, Elveţia, Austria, Polonia, S.U.A. şi Canac In cadrul 'sesiunii au fost analizate multe documente. Au fost ale tuite şi semnate în comun textele referitoare la celelalte Taine ale Bij ricii : Mărturisirea, Preoţia, Nunta şi Maslul. S-au aprobat, de asem i:ea, temele : învăţătura despre sjîrşitul lumii şi Comuniunea bise ceaşcă — premise şi consecinţe. Este de remarcat că de ambele părţi s-au depus eforturi lăudab pentru a ajunge la acorduri depline în formularea acestor puncte credinţă, care constituie premise pentru viitoarea unitate eclesială celor două Biserici. 4. Dialogul Bisericii ortodoxe cu Biserica anglicană Legăturile de prietenie şi colaborare dintre Biserica ortodoxă şi I serica anglicană au început din timpul patriarhului ecumenic Kiril L karis (f 1638) şi au fost continuate de Mitrofan Kritopulos (1589—163! patriarhul Alexandriei între 1636—1639, care a petrecut între 1613 1615 şi 1638—1639 în Ţara Românească, unde a murit în primăva anului 1639, fiind înmormântat la Mitropolia din Tîrgovişte. Aceste legături s-au intensificat îndeosebi după primul război mo dial (1914—1918), cînd s-a pus problema recunoaşterii validităţii hir toniilor anglicane de către Bisericile Ortodoxe. în urma tratativelor dintre Patriarhia.de Constantinopol şi Biseri Anglicană, patriarhul ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis (1921—192 PERIOADA A ŞASEA S Validitatea hirotoniilor anglicane a fost recunoscută apoi la 27 fe-uarie/12 martie 1923 de către Patriarhia Ierusalimului, sub păstoria triarhului Damian (1897—1931), iar la 7—20 martie 1923 de către hiepiscopia insulei Cipru. Patriarhia Alexandriei a recunoscut de asemenea validitatea hiro-liilor anglicane la 20 noiembrie 1930, în urma discuţiilor dintre cele jă Biserici, care au avut loc la Londra între 15/18 iulie 1930, în îpul patriarhului Meletie al II-lea (1926—1935), fost patriarh ecume-, sub numele de Meletie al IV-lea (1921—1923), şi în timpul Primatu-Angliei Cosmo Gordon Land (1928—1942). De asemenea Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea otoniilor anglicane la 8 iunie 1935, în timpul patriarhului Miron 25—1939), iar Arhiepiscopia Greciei, în 1939. Discuţii în vederea apropierii şi colaborării au loc din 1956 între erica anglicană şi Biserica ortodoxă rusă. Bisericile ortodoxe, întrunite între -23 septembrie şi 1 octom-= 1963, la prima conferinţă panortodoxă de la Rhodos, au hotărît să iieze posibilitatea cultivării şi dezvoltării relaţiilor şi modalităţilor tre ele şi Biserica Anglicană. La a IlI-a conferinţă panortodoxă de la Rhodos, întrunită între 15 noiembrie 1964, s-a hotărît constituirea imediată a unei Comisii ogice interortodoxe care să studieze posibilitatea unirii dintre Bise-ortodoxă şi Biserica anglicană. Problema apropierii dintre Biserica ortodoxă şi Biserica anglicană pus de asemenea în Conferinţa Comisiilor teologice interortodoxe de 3elgrad, pentru pregătirea dialogului cu anglicanii şi vechii catolici, ; a avut loc între 1—15 septembrie 1966. Conferinţa a împărţit te-e în trei categorii. Mai importante sînt temele din categoria I-a, asupra cărora s7a rea-: un acord între anglicani şi Bisericile ortodoxe. Acestea sînt :
O serie de teme au fost discutate, dar asupra lor nu s-a putut rea- un acord deplin. Altă serie de teme au fost considerate de ambele părţi ca insuficient îtate.
Comisiunea interortodoxă pentru dialogul cu anglicanii s-a întrunit entrul ortodox al Patriarhiei ecumenice de la Chambesy—Geneva, BISERICA IN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ 575J î Conform deciziilor luate de conferinţa a IV-a panortodoxă, care s-a. întrunit între 8—15 iunie 1968 la Chambesy—Geneva, comisia anglo-ortodoxă este permanentă. Următoarea întrunire a acestei Comisii a avut loc în prima jumătate: a lunii iulie 1971 la Helsinki, în Finlanda. O subcomisie mixtă anglicano-ortodoxă s-a întrunit între 12—14 septembrie 1972 la Chambesy—Geneva, în Elveţia, pentru a discuta pe larg pregătirea primului dialog între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericii Anglicane.
Din partea ortodoxă s-au prezentat următoarele referate : (1) Lucrarea Duhului Sfînt ca tîlcuitor al Evangheliei şi dătător de viaţă ; (2) Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos prin cruce şi înviere. Comisia interortodoxă a cerut anglicanilor să precizeze în scris : 1) Modul în care Biserica anglicană înţelege unirea ei cu Biserica ortodoxă ; 2) Posibilitatea unirii Bisericii anglicane cu cea ortodoxă, avînd în vedere intercomuniunea pe care Biserica anglicană s-a hotărît să o practice cu diferite Biserici luterane şi cu acelea ale Comuniunii Indiei de Sud ; 3) Modalitatea după care vor deveni obligatorii hotărîrile dialogului teologic anglicano-ortodox pentru toată comuniunea Bisericilor anglicane ; 4) Poziţia şi autoritatea celor treizeci şi nouă de articole de credinţă în tradiţia anglicană şi Anglicanismul de azi. Anglicanii au răspuns că ele trebuie să fie interpretate în sensul Cărţii Comune de rugăciune (The Common Prayer Book), al cărei cuprins e mult mai apropiat de spiritul Bisericii ortodoxe. Comisia anglicano-ortodoxă întrunită la Oxford în iulie 1973 a ho-tărit ca lucrările pentru pregătirea dialogului doctrinal dintre cele două Biserici să continue în 1974 şi 1975 în trei subcomisii, fiecare subcomisie avînd de discutat una dintre aceste trei teme : —■ Inspiraţie şi Revelaţie în Sfînta Scriptură; — Autoritatea Sinoadelor; — Biserica, comunitate euharistică («Biserica Ortodoxă Română», XCI (1973), nr. 7—8, p. 802—803). Prima temă a fost discutată de prima subcomisie între 1—6 iulie 1974 în localitatea Gonia din insula Creta. A doua temă s-a discutat de subcomisia a doua, între 9—14 iulie 1974, la Rîmnicu-Vîlcea în România. A treia temă s-a discutat de subcomisia a treia, între 8—12 iulie 1974, la Garden City, în New-York — S.U.A. S-a scos în relief că învăţătura despre Sfînta Euharistie angajează ambele Biserici într-o relaţie eclesiologicâ ce poate pune la dispoziţie o bază pentru reconcilierea şi unirea lor ultimă («Biserica Ortodoxă Română», XCII (1974), nr. 5—6, p. 623—629). Cele trei subcomisii şi-au continuat lucrul între 7—11 iulie 1975, după cum urmează : prima, la Truro-Cornwall (Anglia), iar a doua şi a treia la Londra (Anglia). S-au discutat pe larg următoarele teme : PERIOADA A ŞASEA i  evelaţia, Canonul biblic, Tradiţia, Apofaticul şi catafaticul — via n.?-;ativa et positiva — în cunoaşterea lui Dumnezeu, Distincţia dintre senţa divină şi energiile divine («Biserica Ortodoxă Română» XCIII 1975), nr. 5—6, p. 602—607).
In viitor rămîne să se vadă în ce măsură Comuniunea Anglicană loate aplica în toate Bisericile anglicane din lume hotărîrile luate de Bi-erica Angliei. în anglicanism fiecare Biserică anglicană locală e suve-ană în sinodul ei general sau în adunările tripartite, compuse din piscopi, clerici şi laici, să aprobe sau să respingă deciziile dogmatice, jltice şi canonice, luate de Biserica anglicană-mamă. Există o uniune interbisericească anglicană, numită Conferinţa de i Lambeth, care funcţionează din 1867, dar aceasta nu poate impune otărîrile ei tuturor Bisericilor Comunităţii anglicane dacă sinodul fie-ărei Biserici nu le aprobă, sau ia hotărîri contrare hotărîrilor Biserieii-îame de Canterbury. Aşa s-a întîmplat în Biserica episcopaliană din tatele Unite (Minneapolis), care, din septembrie 1976, a introdus ad-literea femeilor la hirotonie şi au reintrodus adaosul «filioque» în rezul Sfintei Liturghii, ca şi Biserica Anglicană din Canada («Episkep-s», 1977, nr. 165, 1 avril, p. 4). în conferinţa de la Moscova, dintre 26 iulie — 3 august 1976, an-icanii au reafirmat hotărîrea ca adaosul «Filioque» să nu mai fie in-us în Crez, deoarece formula originară a Simbolului nieeo-constantino-)litan nu a avut acest adaos. în afară de «Filioque» s-a realizat un •ord între ortodocşi şi anglicani şi asupra altor probleme fundamen-le, după cum urmează :
c  ) Atît anglicanii cît şi ortodocşii au fost de acord că infailibilitatea
este proprietatea vreunei instituţii sau persoane în Biserică, ci apar- ie întregii Biserici, căci «Biserica Dumnezeului celui viu este stîlpul temelia adevărului» (I Tim., 3, 15). Comisia teologică mixtă pentru dialogul dintre anglicani şi orto-cşi s-a întrunit la Cambridge, în Marea Britanie, între 25 iulie —■ august 1977. Cele trei subcomisiuni create au tratat problemele ur-:toare : (1) Biserica şi Bisericile; (2) Comuniunea Sfinţilor şi cinstirea xicii Domnului; (3) Euharistia şi sacerdoţiul, arătîndu-se punctele în ■e s-a ajuns la un acord, precum şi cele la care nu s-a ajuns. S-a luat apoi în discuţie problema hirotoniei femeilor, pe care Bi-icile ortodoxe o resping. Anglicanii au răspuns că această problemă fi discutată într-o Conferinţă viitoare, la care va participa totalitatea scopatului Comunităţii anglicane, care va lua o hotărîre în această vinţă. La 11 noiembrie 1992 s-a luat deja hotărîrea de a se accepta 3tonia femeilor. De asemenea, se va discuta la această Conferinţă şi blema lui Filioque, ţinîndu-se seama de acordul realizat la Conferinţa la Moscova din 26 iulie — 3 august 1976, dintre Biserica anglicană BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA 577 ş în final, s-a hotărît ca discuţiile să continue pentru a se stabili rolul femeii în Biserică după Sfînta Scriptură («Biserica Ortodoxă Română» XCVI (1978), nr. 9—10, p. 916—920). Comisia mixtă anglicano-ortodoxă s-a întrunit pentru continuarea dialogului teologic la Lladaff-Cardiff, în Anglia, între 14—21 iulie 1980. S-au discutat în trei subcomisii subiectele următoare : (1) Biserica şi Bisericile ; (2) Comuniunea sfinţilor şi repausaţii noştri ; (3) Doctrina Sfintei Treimi. O altă sesiune a dialogului ortodoxo-anglican a avut loc între 12—19 iulie 1982 la Canterbury, în Anglia, în cadrul căreia s-au discutat temele : (1) Misterul Bisericii ; (2) Participarea la harul Sfintei Treimi ; (3) Cultul creştin şi menţinerea credinţei creştine. între 12—19 septembrie 1983, s-a ţinut laOdessa, în U.R.S.S., întrunirea generală a Comisiei mixte de dialog între Biserica ortodoxă şi Bisericile Comunităţii anglicane. S-au discutat următoarele teme — Primatul în Biserică.; — Filioque ; — Rugăciune şi sfinţenie — Cinstirea Sfintelor icoane ; — Ascetismul contemporan ; — Cultul familial. Merită de reţinut faptul că s-a vorbit despre întîietatea onorifică a Scaunelor primatiale şi s-a respins primatul papal de jurisdicţie. S-a precizat, de asemenea, că ambele părţi au fost de acord cu ho-iărîrea luată în conferniţa de la Moscova, dintre 26 iulie — 3 august 1976, pentru înlăturarea adaosului Filioque din versiunea occidentală a Crezului niceo-constantinopolitan, decizie aprobată sub formă de recomandare de Conferinţa Comunităţii anglicane de la - Lambeth din 1978. în întrunirea de la Bellinter, lîngă Dublin, în Irlanda, care s-a ţinut între 13—20 august 1984, Comisia ortodoxo-anglicană a reluat tematica sesiunilor anterioare, analizînd acordurile la care s-a ajuns într-un larg spirit de înţelegere. Declaraţia finală pune în relief acordul la care s-a ajuns referitor la marile teme abordate pînă în prezent : Misterul Bisericii, Credinţa m Sfînta Treime, Rugăciunea, Sfinţenia, Cultul şi Tradiţia. S-a semnalat totodată că mai rămîn numeroase alte probleme care trebuiesc studiate în lumina Sfintei Scripturi şi a Tradiţiei, ca de exemplu : hirotonia femeilor ; problema intercomuniunii «in sacris» ; raportul dintre credinţă şi comuniunea sacramentală şi altele. 37 — Istoria Bisericească Universală Voi. II O piedică serioasă în calea realizării intercomuniunii dintre cele două Biserici este faptul că Biserica Angliei a încheiat acorduri de inter-comuniune cu Biserica luterană a Suediei încă din 1922, cu Biserica metodistă şi cu Biserica prezbiteriană din Statele Unite ale Americii Biserici care nu posedă succesiunea apostolică şi ierarhia harică. Dialogul continuă totuşi, încît la întrunirile viitoare se vor lămuri multe puncte de credinţă asupra cărora nu s-a putut realiza un acord. Căci Domnul Hristos voieşte ca «toţi să fie una» (Ioan 17, 21), iar după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, «Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi să vină la cuvîntul adevărului» (I Tim. 2, 4). 5. Dialogul Bisericii ortodoxe cu Bisericile protestante Legăturile Bisericii ortodoxe cu Protestantismul datează din secolul a] XVI-lea, cînd Filip Melanchton, prietenul şi colaboratorul lui Luther, a trimis în 1559 patriarhului Ioasaf al II-lea (1555—1565) mărturisirea de credinţă a Bisericii luterane — Confessio Augustana, tradusă în limba greacă. Aceste relaţii au continuat apoi prin corespondenţa teologilor luterani din Tiibingen cu patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea (.1.572—1579 ; [580—1584 ; 1587—1595). în decursul istoriei, colaborarea dintre Bisericile ortodoxe şi Bise-icile protestante s-a manfiestat în repetate momente istorice şi s-a men-inut pînă azi. După primul război mondial (1914—1918), colaborarea dintre Bise-icile ortodoxe şi Bisericile protestante s-a manifestat îndeosebi în carul mişcării ecumenice, majoritatea Bisericilor ortodoxe participînd ctiv la congresele ţinute de gruparea creştinismului practic Viaţă şi cţiune (Life and Work), primul întrunit între 19—30 august 1925 la tockholm, în Suedia, iar al doilea, la Oxford, între 12—24 iulie 1937, recum şi la congresele ţinute de gruparea Credinţă şi Organizare (Faith îd Order), primul ţinut la Lausanne, în Elveţia între 3—21 august 1927, r al doilea la Edimburg, în Scoţia, între 3—18 august 1937. -După cel de al doilea război mondial (1939—1945), relaţiile Biseri-lor ortodoxe cu Bisericile protestante s-au lărgit. Bisericile ortodoxe au participat apoi la toate Adunările generale e Consiliului Ecumenic al Bisericilor, după cum urmează : I. — Am-=rdam (Olanda), 22 august — 5 septembrie 1948 ; II. — Evanston (Sta-le Unite), 15—31 august 1954 ; III. — New-Delhi (India), 18 noiem-ie — 6 decembrie 1961 ; IV. — Uppsala (Suedia), 4—20 iulie 1968 ; — Nairobi (Kenya), 23 noiembrie — 10 decembrie 1975 ; VI. — Van-uver (Canada), 24 iulie — 10 august 1983 ; VIL — Canberra (Austra-), decembrie 1990 — ianuarie 1991. în afara de participarea Bisericilor ortodoxe la adunările generale ' Consiliului Ecumenic al Bisericilor, există şi unele convorbiri bi-erale între unele Biserici ortodoxe şi protestanţi. Astfel teologii Bise-ii ortodoxe ruse s-au întîlnit cu teologii luterani germani în confe-ţele de la Arnoldsheim, numite aşa după localitatea în care s-au runit pentru întîia oară, pînă în prezent în număr de patru. BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA î A doua conferinţă Arnoldsheim s-a ţinut la Zagorsk, lîngă Moscov. în 1963, cu tema generală Lucrarea Sfîntului Duh, prezentată în trt referate, după cum urmează : 1) Lucrarea mîntuitoare şi sfinţitoare lui Dumnezeu în cultul divin şi sacramente ; 2) Probleme fundamental ale cercetării teologice de la sfîrşitul secolului XIX ; 3) însemnătate teologică şi bisericească a Sinoadelor ecumenice şi locale ale Biser: cii vechi. A treia conferinţă Arnoldsheim s-a ţinut la Hochst, în 1963, cu tem Reconcilierea sub aspect biblio-exegetic şi dogmatic, în care s-a de monstrat importanţa justificării în Hristos, importanţa Tainei Botezulu recunoscută de ambele Biserici, şi s-a accentuat că prin unitatea euhî ristică se poate ajunge la unitatea Bisericii. A patra conferinţă Arnoldsheim s-a ţinut la Leningrad, în 196! avînd ca temă generală Botezul şi slujirea celui botezat în lume, expus în şase teme, susţinute de 2—3 referenţi ortodocşi şi luterani. Pârtie panţii la discuţii au pus în lumină că Botezul este actul naşterii din no al creştinului, prin care intră ca făptură nouă în relaţia de împăcar cu Dumnezeu şi duce o luptă continuă contra păcatului. ' La Turku, în Finlanda, a avut loc, între 25 februarie şi 1 mai tie 1971, conferinţa Euharistie şi ecumenism, la care au participat îr tr-un cadru lărgit teologi ortodocşi, luterani, reformaţi şi romano-catc lici, organizată de Institutul ecumenic nordic luteran din Sigtuna (Sue dia), în care s-a discutat doctrina şi practica ortodoxă şi luterană euharistiei şi contribuţia ei la realizarea intercomuniunii («Biserica Oi todoxă Română», LXXXIX (1971), nr. 3—4, p. 262—264). Pentru pregătirea dialogului oficial cu Bisericile Protestante, Com: sia interortodoxă a ţinut — la invitaţia făcută de Federaţia Luteran Mondială — consfătuiri la: Sigtuna, în Suedia, între 4 şi 9 septerr brie 1978 ; la mînăstirea luterană de la Amelungshorn din R. F. Gei mania, între 15—21 septembrie 1979 ; şi la Skalholt, în Islanda, într 6—13 septembrie 1980 ; iar teologii luterani la Chambesy—Geneva î 1978 şi în Creta în 1980. între 28 august — 4 septembrie 1981 a fost inaugurat la Helsink în Finlanda, printr-o întrunire comună a celor două comisii, ortodoxă i luterană, începutul dialogului teologic oficial între cele două grupuri d Biserici, din secolul al XVI-lea pînă în prezent. Remarcăm că este pen tru prima dată în istorie cînd delegaţiile panortodoxe şi panluteran s-au întrunit pentru dialogul teologic, avînd ca scop final realizarea ce muniunii depline între cele două familii de Biserici.  Lucrările s-au concentrat asupra temelor :
După discuţiile teologice avute, îndeosebi cu privire la dogma de la Calcedon, 451, ambele comisii au propus un număr de cinci teme care să fie discutate într-o nouă întîlnire. Comisia teologică mixtă ortodoxo-luterană s-a întrunit în a doua sesiune la Limassol, în Cipru, între 23—29 mai 1983. în declaraţia finală s-a afirmat că participarea creştinildr la misterul Bisericii se face prin «iluminare, sau theosis, sau justificare». A treia sesiune pentru dialogul teologic dintre Biserica ortodoxă şi Federaţia Luterană Mondială a avut loc între 23—31 mai 1985 la Al-[entown (S.U.A.). Membrii celor două comisii au discutat tema princi-3ală : Revelaţia divină. Există trei puncte de credinţă şi două de cult din învăţătura şi prac-;ica luterană şi învăţătura şi practica Bisericii Ortodoxe, asupra cărora :ele două Biserici au fost şi sînt de acord, prin care se deosebesc de nvăţătura Bisericii romano-eatolice, şi anume : primatul papal, infaili-nlitatea papală, purgatoriul, indulgenţele, refuzul Bisericii catolice de a mpărtăşi pe laici din potirul Sfintei Euharistii. Dialogul multilateral continuă. Biserica Ortodoxă Română întreţine relaţii frăţeşti cu Bisericile 'rotestante din ţară şi străinătate. Relaţiile de frăţietate şi prietenie întreţinute de Biserica Ortodoxă tomână cu Bisericile Protestante din ţara noastră, începînd din 1949, u creat o bază temeinică pentru relaţiile de prietenie şi colaborare cu Sisericile protestante din ţările Europei şi celelalte continente. începînd din 27—28 martie 1964, s-au ţinut pînă în prezent cîte trei Dnferinţe teologice interconfesionale pe. fiecare an la Institutele teolo-ice universitare din Bucureşti, Sibiu şi Cluj-Napoca, în cadrul ecu-îenismului local. între teologii ortodocşi români şi teologii din Federaţia Luterană fondială a avut loc la Sibiu, în 30 septembrie 1970, o întîlnire în ve-srea deschiderii unei serii de convorbiri şi studii bilaterale pentru pre-ătirea în viitor a unui dialog teologic între Ortodoxie şi Luteranism Biserica Ortodoxă Română», LXXXVIII (1970), nr. 7—8, p. 163—165). în timpul vizitei făcute între 7—20 octombrie 1970 în R. F. Ger-ania, fostul patriarh Justinian (1948—1977) a declarat la 12 octom-'ie 1970, la Miinchen, în reşedinţa episcopului german Hermann ietzfelbinger, preşedintele Bisericii Luterane din Germania, că Bise-:a Ortodoxă Română, pe baza experienţei cîştigate din contactele cu ■otestanţii din ţară, e pregătită pentru un dialog cu Bisericile pro-stafîte din celelalte ţări şi mai ales cu luteranii germani. Primul dialog teologic bilateral între Biserica Ortodoxă Română şi serica Evanghelică din Germania a avut loc între 19—23 noiem- BISERICA ÎN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA b Al doilea dialog teologic bilateral între Biserica Ortodoxă Româna si Biserica evanghelică din Germania a avut loc la Iaşi, între 23—26 octombrie 1980, avînd ca temă generală : Sfintele Taine ale Bisericii, h Confessio Augustana şi în Mărturisirile de credinţă ortodoxe din seco lele XVI şi XVII. In referatele prezentate s-a remarcat că există înci probleme deschise între cele două Biserici, referitoare la numărul Sfin telor Taine şi la interpretarea formulelor «ex opere operato» şi «e: opere operantisf>, precum şi în ceea ce priveşte interpretarea caracte rului de jertfă al Sfintei Euharistii. Tezele comune formulate de cele două comisii marchează un pro greş în înţelegerea Sfintelor Taine ca mijloace obiective care împartă şese în mod real harul nevăzut al Sfîntului Duh credincioşilor care 1 primesc în Biserică, întrucît ele sînt instituite de Iisus Hristos. A treia sesiune a dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxă Ro mână şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Hiilhorst Westfalen, în Germania, în 1982, cu tema : Taina Pocăinţei şi Mărturi sirii în credinţa şi viaţa Bisericii şi însemnătatea ei pentru unirea ţ sfinţirea credincioşilor. A patra sesiune de dialog între Biserica Ortodoxă Română şi Bise rica Evanghelică din Germania a avut loc la Techirghiol, între 6—1 mai 1985, numită şi Goslar IV, avînd ca temă principală : Mîntuirea v Hristos şi vindecarea lumii. Tema a fost dezvoltată prin trei subtem şi anume : a) Credinţă şi iubire în dobîndirea mîntuirii ; b) Mîntuire ca împăcare ; c) Mîntuirea ca o nouă creaţie a lumii. 6. Dialogul teologic dintre Biserica ortodoxă şi Bisericile reformate Contactele şi vizitele reciproce dintre ierarhii şi teologii Biseric ortodoxe cu căpeteniile şi teologii Bisericilor reformate (Calviniste) di lume au creat climatul şi condiţiile favorabile pentru iniţierea di^alogi; lui teologic bilateral ortodoxo-reformat. începutul acestui dialog s-a făcut la prima conferinţă de la Debreţii în Ungaria, în 1972. Dialogul a continuat în a doua conferinţă, — Debreţin II —, car s-a ţinut la Leningrad, în U.R.S.S., în 1975. La conferinţa Alianţei Mondiale Reformate, înfiinţată între an 1866—1867, care cuprinde Bisericile reformate congregaţionaliste i presbiteraniene din lume — 150 de Biserici autocefale, cu 70 milioan de credincioşi —, ţinută la Princeton, Statele Unite, între 24—30 k lie 1979, preşedintele ei, James J. McCord, s-a întîlnit cu Sanctitatea S Patriarhul ecumenic Dimitrie I (ales la 16 iulie 1972), care i-a declari că Biserica ortodoxă este da acord să înceapă un dialog teologic oficii cu Bisericile reformate din lume. «Există între noi, i-a declarat San< titatea Sa, puncte de divergenţă asupra unor puncte de credinţă şi orgî nizare, dar există totuşi enorm de multe puncte comune» («Episkepsis: 1 septembrie 1979). .PERIOADA A ŞASEA A A patra sesiune a dialogului ortodoxo-reformat a avut loc în 1983, avînd ca temă principală : înţelegerea Tradiţiei în Biserica ortodoxă şi reformată şi responsabilitatea lor pentru societatea de astăzi. în această sesiune teologii ortodocşi au afirmat că «numai Sfînta Tradiţie a Bisericii este izvorul autentic pentru o înţelegere corectă a Sfintei Scripturi», în timp ce teologii reformaţi au susţinut că «Sfînta Scriptură se explică prin ea însăşi, iar autoritatea ei rezidă în însăşi mărturia Sfintei Scripturi». A cincea sesiune a dialogului bilateral ortodoxo-reformat a avut loc ntre 31 august — 4 septembrie 1987 la Budapesta, în Ungaria, cunoscută iub denumirea de Debreţin V. Au participat, pe lîngă delegaţiile Bise-icilor rusă şi maghiară, şi reprezentanţii următoarelor Biserici orto-ioxe : bulgară, sîrbă, română, cehă, poloneză şi finlandeză, precum şi eprezentanţii următoarelor Biserici reformate : din Elveţia, Anglia, Austria, cele două Germanii, Polonia, România, S.U.A. şi Canada. Din partea Bisericii Ortodoxe Române au participat doi delegaţi : >r. prof. Nic. Necula, de la Institutul teologic universitar din Bucureşti, i Pr. prof. Dumitru Abrudan, prorectorul Institutului teologic univer-itar din Sibiu. Dialogul a avut ca temă principală : înţelegerea trinitară a relaţiei intre natură şi har: creaţie şi mîntuire, care a fost discutată în patru ibteme şi anume : (1) Sfînta Treime în creaţie, cu referire specială la icrarea Sfîntului Duh şi problemele create de introducerea lui Filioque ; ) Relaţia dintre natură şi har — creaţie şi mîntuire. Problemele teo-giei naturale a tendinţelor gnostice şi neo-gnostice ; (3) Creaţia şi eativitatea umană. O teologie a muncii cu accent deosebit pe proble-ele ecologice ; (4) Responsabilitatea Bisericii pentru pace — Şalom acea) lumii şi a creaţiei. Dialogul ortodoxo-reformat pentru lucrarea de cunoaştere şi apro-ere a celor două familii de Biserici continuă.
Yüklə 3,94 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
isericii primare despre Tatăl, ca singurul principiu, cauză şi izvor în dumnezeiasca Treime («Biserica Ortodoxă Română», LXXXVIII (1970), nr. 9—10, p. 1009—1011).
ătite de Subcomisia mixtă ortodoxo-vechi-catolică la întrunirea de lîerna — Elveţia, între 9—13 martie 1981.
fîntul Sinod al Patriarhiei Ecumenice au recunoscut validitatea hi-toniilor anglicane la 22 iulie 1922, în timpul Primatului Angliei T. Davidson (1903—1928).
ntre 1—7 octombrie 1970, şi a hotărît să continue pregătirea dialogului teologic prin studierea tuturor subiectelor referitoare la unire.
i Biserica rusă, după care Filioque nu are loc în Simbolul de credinţă («Service Orthodoxe de Presse et d'Information», n-os 11—16 şi 21, p. 3 ; «Biserica Ortodoxă Română», XCIV (1976), nr. 7—8, p. 664—673). Problema hirotoniei femeii şi a adaosului filioque, existent în Cartea comună de rugăciune a Bisericii anglicane, a fost discutată şi în sesiunea ţinută la Mînăstirea Penteli, lîngă Atena, între 12—19 iunie 1978, de către Comisiunea mixtă anglicano-ortodoxă. Delegaţii Bisericilor Ortodoxe s-au pronunţat contra hirotoniei femeilor sub orice formă, ăvînd în vedere că Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor n-au hirotonit nici o femeie, în timp ce delegaţii anglicani s-au pronunţat pentru admiterea femeii ia hirotonie.
n prima conferinţă de la Arnoldsheim, care a avut loc în 1959, s-a discutat de ambele părţi referatele intitulate : Tradiţia şi îndreptare prin credinţă. S-a scos, cu acest prilej, în evidenţă, că Tradiţia are mare însemnătate pentru ambele Biserici, avînd, ca şi Sfînta Scriptur acelaşi izvor, încît contrastul dintre principiul ortodox Sfînta Scriptin şi Sfînta Tradiţie, izvoare ale revelaţiei divine, şi cel protestant So] Scriptura poate fi redus.
rie 1979 la Goslar, în Germania, avînd ca temă generală : Sjînta Scriptură, Tradiţia şi Mărturisirea.