Alexandr Soljenitin



Yüklə 2,56 Mb.
səhifə52/60
tarix06.01.2019
ölçüsü2,56 Mb.
#90642
1   ...   48   49   50   51   52   53   54   55   ...   60

Pe la sfârşitul anului 1962, după tipărirea lui Ivan Denisovici, autorul a fost potopit de scrisorile foştilor deţinuţi. – Cu propuneri de a se întâlni şi a le asculta povestirile – şi ale deţinuţilor actuali, în decursul anilor 1963 şi 1964, din aceste scrisori şi prin intermediul multor întâlniri a fost adunat un material bogat de la 227 de martori. Autorul a distribuit mărturiile lor conform planului său iniţial, acum mult amplificat în toamna anului 1964, planul cărţii a căpătat formă definitivă: şapte părţi, şi toate informaţiile suplimentare care continuau să sosească erau dispuse potrivit acestei structuri, în iarna 1964/1965, la Solotcea (lângă Riazan), au fost scrise părţile a Cincea şi întâi. Lucrai a continuat la Riazan şi Rojdestvo-pe-Istia în vara lui 1965 şi a fost întrerupt în septembrie, când GB-ul a capturat o parte din arhiva autorului. Toată documentaţia Arhipelagului a fost dusă numaidecât de către prietenii zeki într-un loc sigur („Ascunzişul”, care nici astăzi încă nu poate fi dezvăluit), unde apoi, în răstimpul a două ierni, autorul a venit în secret, iar acolo, izolat cu torul de cei dragi şi de cunoscuţi, fără nici o legătură prin corespondenţă, doar cu sprijinul zekilor care locuiau prin apropiere, a lucrat la definitivarea cărţii, (în afară de aceste luni, la locuinţa legală, nu putea decât să citească noile cărţi primite: despre procesele judiciare, despre „reeducarea” prin lagăr, ori să se ocupe de cu totul altceva.)

Astfel, prin martie 1967, şase dintre cele şapte părţi ale Arhipelagului au fost isprăvite în cea de a doua redactare, redactilografiate^ chiar de autor, şi toate exemplarele au fost dispersate din motive de securitate, în iama 1967-1968, la Solotcea, a continuat finisarea căiţii mai cu seamă pe baza unor izvoare livreşti, în mai 1968, la Rojdestvo-pe-Istia, cu sprijinul prietenilor, a fost dactilografiată varianta definitivă a celor trei volume şi, în acelaşi răstimp, filmul fotografic a fost expediat peste hotare. De atunci şi pâuă la publicarea în anii 1973-1974 au fost operate modificări nesemnificative.

În august 1973, în circumstanţe tragice1, GB-ul a confiscat una dintre variantele secundare, nefinisate, ale Arhipelagului, ceea ce a determinat publicarea neîntârziată a cărţii (YMCA-Press, Paris, dec. 1973), după care, la scurtă vreme, autorul a fost expulzat din URSS.

În străinătate, torentul scrisorilor şi al mărturiilor personale a continuat, şi ele, împreună cu unele informaţii tipărite, cunoscute în Occident, l-au îndemnat pe autor să mai efectueze nişte modificări şi adăugiri. Această versiune definitivă a cărţii este propusă cititorului în actuala ediţie de opere.

CONŢINUTUL CAPITOLELOR Partea ÎNTÂI – OCNA Capitolul l – SORTIŢI PIERZANIEI Rezonanţa cuvintelor „ocnă”, „ocnaş”.

— Decretul stalinist privind introducerea ocnei şi a spânzurătorii.

— Biruinţele de pe front au adus completări -Lagărul de ocnaşi de la mina nr. 17 din Vorkuta.

— Ultra-regimul.

— A se compara cu ocna din Sahalin de pe vremea lui Cehov.

— Alte asemenea lagăre.

— Supărarea cititorilor pe autor.

— Trei aviatoare comsomoliste.

— Femeile care trăiau cu ocupanţii.

— Cum erau întemniţaţi cei mărunţi. – Dascălii de şcoală în teritoriile ocupate.

— Atitudinea autorităţilor faţă de patriotism în timpul războiului sovieto-german.

— De unde atâţia trădători? – Oare existenţa determină conştiinţa?

— Cine a comis greşelile?

— Ce trebuie să considerăm greşeli.

— De ce atât de mulţi oameni s-au bucurat de venirea nemţilor?

— Mormintele din Vinniţa. Descoperirea lor.

— Oare îi doare pe cei care îi călcăm în picioare?

— Unde este învăţătura voastră?

— Cui nu-i ajungea aerul.

— Soţii Broneviţki.

— Cum recepta aceasta tineretul. – În anii ’30 nu erau nici pe departe toţi încântaţi. – În minciuna sovietică tipărită nu se disting nuanţe.

— Broneviţki-burgotnistru şi ce trebuia el să vadă.

— Luciditatea concepţiei satului antebelic.

— Care erau sentimentele poporului în preajma războiului şi cum au fost nimicite.

— Exodul populaţiei cu duşmanul înfrânt.

— Vlasovişti din disperare.

— Vlasovişti din entuziasm.

— Ce ştiau aceşti oameni în anul 1941.

— Să se repete metoda bolşevismului.

— Paralizia şi destrămarea puterii sovietice în 1941. – Încercuiri, încercuiri.

— Maiorul Kononov şi regimentul lui. – „Să transformăm războiul în război civil.” -Mişcarea populară din Lokot Brianski, programul ei.

— Pe Don.

— Studenţii din Leningrad – De la armata străină oamenii nu aşteptau decât răsturnarea regimului.

— Occidentul avea nevoie de libertatea lui, nu de a noastră. – Dorinţa noastră de eliberare şi obtuzitatea colonială germană.

— Adevărata mişcare a oamenilor de rând.

— Patria a fost trădată de vârfurile comuniste. – Cel^dintâi aliat al germanilor a fost Lenin.

Îmblânzirea regimului de ocnă în anii 1946-1947 din necesităţi economice.

— Crearea Lagărelor speciale începând din anul 1948.

— Enumerarea lor. – Selecţia după articole.

— Au oare nevoie sovieticii de o definiţie a ocnei?

Capitolul 2 – ZEFIRUL REVOLUŢIEI Când pierzi gustul pentru bine.

— Cum au schimbat condamnările de douăzeci şi cinci de ani atmosfera de detenţie. – Începutul războiului din Coreea.

— Discuţie înflăcărată cu escorta.

— Binecuvântarea ţărăncii.

— O fată Curajoasă.

— Pavel Barauiuk şi cum i-a bătut el pe hoţi.

— Ciocnirea cu „crinii”. – „Suntem iar revoluţionari!” – Aşadar, astfel se poate trăi în puşcărie?

— Volodia Gherşuni.

— Celula-grajd.

— Balticii.

— Relaţiile cu Ucraina după 1917.

— Cei care vreţi să trăiţi – trăiţi!

— Măreţia naţiei constă în măreţia faptelor.

— Ce amănunte se pot ivi.

Citim ziarele.

— Dorim furtună!

— Ce i-au mai lăsat să dorească în afară de război?

— Spiritul Lagărelor speciale din anul 1950.

— Povestea lui Peţia P-v.

— Libertăţile tranzitului din Kuibâşev. – „O să vă arate el vouă Truman!” -Puşcăria din^Omsk. – „Precum trădarea, precum tiranul…” – Ivan Alexeevici Spasski. – Închisoarea din Pavlodar.

— Necunoscuta din Pavlodar. – În camioane prin stepă.

— Cum trăiesc părinţii, aşa se joacă şi copiii.

— Unde ne duc?

— Norul de praf în noapte.

— Am sosit.

— Numerele. „> >

Capitolul 3 – LANŢURI, LANŢURI…

Aici – supunere.

— Cătuşele ca instrument de tortură.

— Sistemul agravării regimului.

— Cum erau cusute numerele.

— Ce se urmărea prin folosirea lor. – Notele explicative.

— Opresiunea numerelor u-a dat rezultate.

— Lagărele speciale calculate pentru izolare completă.

— Ocnaşii în Lagărele speciale. – Forajul uscat al cuprului.

— Secţia Spassk a Steplag-ului.

— Când invalizii muncesc mai abitir decât oamenii sănătoşi.

— Cariera de piatră pentru femeile invalide.

— Când omul este hrănit precum vitele.

— Mortalitatea.

— Conducerea lagărului a sfârşit-o cu bine.

— Legătura cu exteriorul este pe cale de dispariţie – Scrisorile deţinuţilor în soba cenzurii din Spassk.

— Să nu ai nimic.

— Sistemul percheziţiilor.

— Numerele – un deranj de ordin practic.

— Femeile care îşi amintesc Apocalipsa.

— Escorta pedepseşte după numere.

— Escorta are întotdeauna dreptate.

— Dimineaţa de Bobotează sub tirul automatelor.

— De ce Lagărele speciale au început cu un regim atât de dur.

— Lagărul din Ekibastuz după un an.

— Carcera şi scoaterea lui Gherşuni.

— Scoaterea lui Tviordohleb.

— Construim închisoarea lagărului.

— Şirul evadărilor.

Capitolul 4 – DE CE AŢI TOLERAT?

Legitate?

— Putea ţarul să întemniţeze astfel?

— Interpretarea cadeto-so-cialistă a istoriei Rusiei.

— Soldaţii decembrişti.

— Răspunsul lui Puşkin. – Cazul Verei Zasulici.

— Uimitoarea pustietate a puşcăriilor politice.

— Nu persecuţie, ci răsfăţ.

— Cum l-au prigonit pe Miliukov.

— Exilul lui Ghimmer. – Asasinarea lui Maximovski.

— Procesul lui Lopuhin. Codul nu este isprăvit. – Slăbiciunea regimului penitenciar.

— Cum l-au persecutat pe Ulianov-Lenin. – Au fost, într-adevăr, mai brutali cu eserii?

— Greva studenţească din anul 1901.

— Burţev despre închisorile Petersburgului şi Europei. – Leonid Andreev în puşcărie.

— Krasin, Radek, Semaşko, Parvus.

— Enciclopedia literară, litera „K”.

— Cum a fost persecutat Krâleuko.

— Guvernatorul revoluţionar.

— Presa în anii reacţiunii.

— Curajul neprimejdios al fotografului Din Ialta.

— Exilatul Gotz conduce un ziar subversiv.

— Cum l-au exilat pe Şliapnikov?

— Tatăl şi fiul Zubarov.

— Rudele lui Tuhacevski în URSS. – Rudele lui Troţki şi ale lui Lenin în Rusia.

— Lev Tolstoi şi libertatea politică.

— Când despre execuţii se scrie liber în ziare.

— Cele opt luni de „justiţie militară” a lui Stolâpiu şi de ce a fost ea cauzată.

— Revoluţionarii nu aveau timp să tărăgăneze.

— Perioada stolâpinistă şi perioada stalinistă.

— Gradele de comprimare a materiei. – „Să se renunţe la blândeţe.” – Ce face opinia publică.

— La noi societatea cultă „nu bănuia nimic”.

— Protestele deţinuţilor şi opinia publică din libertate.

— Cămaşa sfâşiată a lui Dzerjinski.

— Celebrai episod din Kara.

— Dacă îl extrapolăm la noi.

— Cum au crescut temnicerii noştri.

— Sub regimul {arist cei implicaţi într-o evadare im păţeau nirnic. – Închisoarea din Nijni-Novgorod după Gorki.

— Mărturia lui Rataev despre exil şi închisoare.

— Slăbiciunea urmăririi secrete în capitale, lipsa ei în provincie.

— Atentatul lui Sazonov şi Kaliaev.

— Din exilul ţarist doar leneşii nu evadau.

— Evadarea şi reîntoarcerea lui Ulanovski.

— Evadarea lui Parvus. – Revoltele noastre şi lipsa de pregătire a societăţii.

— Noi nu am tolerat Capitolul 5 – POEZIA SUB LESPEDE, ADEVĂRUL SUB BOLOVAN Fundul de cremene este un suport – Scriu un poem.

— Procedee de memorare.

— Mătăniile-mărgele.

— De trei ori am fost prins cu textul.

— Cocoloşul de hârtie în timpul furtunii.

— Compunerea piesei ca evadare.

— Întâlnirea cu versurile lui Şalamov în 1956.

— Câţi erau dintre aceştia în Arhipelag? – Anatoli Silin, poet religios.

— Baptiştii.

Luminiţele spiritului se recunosc.

— Prizonierul afgan.

— Un tolstoian -feriţi-vă!

— Jerzy Wiengierski.

— Yoghinul Massamed.

— Rappoport aleargă după rulou.

— Tratatul lui despre iubire.

— Nu moartea sperie, ci pregătirea de moarte.

— Poeţii.

— Ce nu-i periculos să citeşti în Lagărul special? – Cunoştinţele cu ajutorai dicţionarului lui Dalii.

— Povestirile lui Vasili Vlasov.

— Jânos Rozsâs. Cum a îndrăgit el Rusia.

— Scrisorile lui din Ungaria.

— Câţi a sugrumat Leviathanul?

Arhidiaconul Vladimir Rudciuk.

— Gheorghi Tenno la KVC.

— Piotr Kişkin şi glumele lui.

— Cântecul lui Jenia Nikişin.

Capitolul 6 – UN EVADAT CONVINS Cine este evadatul convins.

— Pedepsele evadaţilor şi pentru evadaţi.

— O zi şi o noapte în taiga – asta-i libertatea.

Viaţa lui Gheorghi Tenno.

— Arestarea şi speranţele iniţiale.

— Planul evadării din închisoarea Lefortovo.

— O condamnare la aiii mulţi eliberează voinţa evadatului.

— Spiritul de observaţie şi chestionările din închisoare. – Revolta eşuată de la Butârki.

— Posibilităţile în staţiile de cale ferată. – Chestionarea foştilor evadaţi.

— O teorie a evadărilor?

— Evadări întâmplătoare şi evadări plănuite.

— Evadarea lui Ivan Vorobiov.

— Tenno pregăteşte o mare Evadare.

— Eşti pregătit să mori, deci şi de evadare?

— Ultimele ore înainte de evadare.

Capitolul 7 – MOTĂNELUL ALB Povestirea lui Gheorghi Tenno despre evadarea lui şi a lui Kolia Jdanok.

Capitolul 8 – EVADĂRI ÎNTÂMPLĂTOARE, ; ŞI EVADĂRI PREGĂTITE INGINEREŞTE – -

Din Lagărele speciale nu se poate evada.

— Dar tocmai aceste evadări sunt cele mai vestite.

— Evadarea lui Grigori Kudla.

— Starea de spirit a deportaţilor.

— Evadarea lui Stepan* şi sfârşitul ei nefericit – Cum a fost înjunghiat Prokopenko.

— O evadare nepregătită reuşeşte.

Peretele dublu al vagonului.

— Cea de-a doua evadare a lui Batanov. – Galeria din baraca disciplinară din Ekibastuz.

— Păduchele grăbit.

— Sfârşit -Arătaţi-mi aşa ceva la revoluţionari!; ’. – „’, ’; >., Capitolul 9 – BĂIEŢAŞII CU AUTOMATE Gardieni-copii.

— Legătura noastră de moarte. – În ignoranţa lor constă forţa sistemului.

— Cum îi educă politrucii în ură. – Împuşcarea nepedepsită a zekilor.

— Motivările puşcaşilor.

— Tirul cu gloanţe explozive asupra coloanei zekilor.

— Jurământul.

— Să-ţi încredinţezi conştiinţa altora?

— Vladilen Zadornâi îi apără pe băieţi.

— Povestea lui.

— Sistemul!

Ir >’ {


Capitolul 10 – CÂND ÎN ZONĂ ARDE PĂMÂNTUL Cum sunt tăinuite revoltele noastre.

— Revolta lui Retiunin din Oş-Kuria. – Revolta de la şantierul 501.

— Revolta din Nijni-Aturiah.

— Eşecul lui Stalin cu Lagărele speciale.

— Conştiinţa politicilor.

— Cum să facem ca ei să fugă de noi?

— Primii turnători asasinaţi.

— La această verigă este rupt lanţul. – „Să moară cei care nu au conştiinţa curată!” – Tocătoarea.

— Maiorul doar pe jumătate bărbierit – N-au mai răspuns la convocarea agentului operativ. – Conducerea a orbit şi a surzit.

— Asocierea zekilor pe naţiuni.

— Criză de brigadieri.

— Turnătorii se refugiază în BUR.

— Pământul zonei a luat foc! – Conducerea prezintă mişcarea ca „război al câinilor”.

— Ce este războiul câinilor.

— Cum a relatat presa sovietică.

— Decretul din anul 1961 privind pedeapsa cu moartea pentru asasinat în lagăr. – Întregul lagăr pe regim disciplinar.

— Autoîngrădirea zonelor.

— Spectacolul oferit de conducere cu pregătirea pentru eliberare.

— Nu ne lăsăm arestaţi!

— Am privit în jur şi am văzut cine suntem.

Capitolul 11 – LANŢURILE NI LE RUPEM PE DIBUITE Noile relaţii cu conducerea: peste şanţ.

— Ce să revendicăm?

— Şi pe ce cale?

— Rearanjarea zonelor din Ekibastuz.

— Turnătorii îi schingiuiesc pe ai noştri.

— Asaltul BUR-ului. – Înăbuşirea prin foc şi luptă.

— Indiferenţa ocnaşilor faţă de soartă.

— Cum am început greva de lucru şi greva foamei.

— Cele trei zile ale Ekibastuzului.

— Jerzy Wiengierski e mândru.

— Am învins?

— Adunarea brigadierilor.

— Reprimarea.

— Mă internez în spital.

— Despărţirea de Baraniuk.

Încă un an în Ekibastuz.

— Din nou atmosferă irespirabilă.

— Cursa hozras-ciotului. – În vremea asta ai noştri erau supuşi represaliilor.

— Convoiul turnătorilor-martori.

— Nu, aerul s-a schimbat!

— Lagărele speciale se organizează pentru noi zeki.

Băieţii noştri în Kenghir.

— Cum s-au eliberat de cătuşe.

— Trezirea celor din Kenghir.

— Prima tăiere a turnătorilor.

— Riposta conducerii.

— S-a terminat Criza Lagărelor speciale la sfârşitul vieţii lui Stalin.

— Moartea lui Stalin a accentuat-o.

— Amnistia Voroşilov.

— Nesiguranţa emvediştilor după căderea lui Beria.

— Greva din Recilag, vara lui 1953.

— Represalii la mina nr. 29.

— O nouă expediere a rebelilor. Arhipelagul devine neîncăpător.

I/t ’


Căderea lui Beria: i-a tulburat pe ocnaşi, i-a tulburat şi pe emvedişti. – Trebuie să devină necesari!

— Salve provocatoare.

— Kenghir. Şaisprezece oameni împuşcaţi cu gloanţe explozive.

— Uciderea evanghelistului.

— Greva lagărelor de bărbaţi.

— S-a dezumflat şi de data asta.

— Despăiţitura: sosirea hoţilor.

Noile raporturi dintre Cincizeci şi Opţi şi hoţi.

— Noua atitudine a hoţilor: politeţe faţă de Cincizeci şi Opţi, bătaie de joc faţă de conducere.

— Iminenţa pregătirii revoltei din Kenghir. – Încep hoţii.

— Asaltul intendenţei şi prima baricadă.

— Lagărele s-au contopit!

— Primele revendicări. Ce dorim? – Înalta comisie este de acord cu totul.

— Ieşirea la lucru şi astuparea zidurilor prin înşelăciune.

— Atacul deţinuţilor neînarmaţi sub focul mitralierelor.

— Pe zonă s-a pus stăpânire, închisorile sunt deschise.

— Opt mii de oameni liberi.

De ce n-au continuat să tragă.

— Rebeliunea îşi alege lozincile.

— Comisia şi subcomisiile ei.

— Corelarea cu centrul secret.

— Consolidarea apărării zonei.

— Secretele subcomisiei tehnice.

— Pichete şi suliţe.

— Aerul puritan al rebeliunii.

— Hoţii de nerecunoscut.

— Aprovizionarea.

— Generalii în zonă. Tratative.

— Rolul lui Kapiton Kuzneţov.

— Minorii refuză să se elibereze. – Serviciul securităţii, Gleb Slucenkov.

— Conformiştii împotriva revoltei. – Închisoare pentru excursii.

— Excursia în mină.

— Acolo – nici o mişcare. – Război agitatoric la radio.

— Baloanele şi zmeiele.

— Evenimentele acelor zile marcate de ziare.

— Simpatia cecenilor.

— Spărturi în zidul lagărului pentru transfugi.

— Conducerea îmbuibată fotografiază apărarea nenorociţilor. -

Transfugi nu există.

— Atmosferă încinsă.

— Speranţele zekilor.

— Tinerii căsătoriţi.

— Credincioşii. – Îmbărbătările la mitinguri.

— Un timp istovitor ireal. – Înşelătoria de la 24 iunie. – Înăbuşirea în zorii zilei de 25. Rachete, avioane, tancuri, pistolari. – „Tribunalul crimelor de Război” şi „Pravda”. – Pierderile Kenghirului sunt comparabile cu cele de la 9 ianuarie 1905 şi cu masacrai de pe Lena.

— Represalii asupra celor care au scăpat teferi.

— Şi a fost reluată viaţa obişnuită.

— Monumentul lui Dolgoruki…; Partea a ŞASEA – EXILUL

, ’. Capitolul l – EXILUL ÎN PRIMII ANI DE LIBERTATE Istoria exilului rusesc de la Alexei Mihailovici.

— Slăbirea lui spre sfârşitul secolului al XlX-lea.

— Privilegii permanente pentru politici în exilul siberian.

— Caracterul vetust al exilului la începutul secolului al XX-lea.

— Blândeţea exilului pentru persoane sus-puse şi mai puţin sus-puse.

— Povara morală chiar şi a unui exil blând.

Deportarea în lupta cu răscoalele ţărăneşti din epoca sovietică timpurie. – Regularitatea exilului politic începând din 1922.

— Invenţia puterii sovietice: cercurile repetate.

— Asigurarea materială a politicilor în exilul ţarist. – Asigurarea deţinuţilor de drept comun în Sahalin.

— Retribuţia „politicilor” şi devalorizarea ei.

— Lipsa de apărare şi slăbiciunea exilaţilor sovietici. – Dispariţia treptată a fostelor partide.

— Sioniştii în anii ’20.

— Socialiştii în exil, slăbiciunea lor. – Înstrăinarea exilaţilor unul de celălalt şi de populaţie. – Cum şi-au interzis socialiştii să evadeze. – „Minus”.

— Marea Pasienţă este neîndurătoare.

— Exilul – perimetru pentru cei destinaţi arestării.

Capitolul 2 – CIUMA ŢĂRĂNEASCĂ; :!; Milioanele neobservate.

— Cum a apărut acest plan?

— Lovitura dată ţărănimii în 1918. – Începutul nimicirii în 1929.

— Decretele din iauuarie-fe-bruarie 1930. – „Chiaburii” şi „cozile de topor”. – „Activiştii”. Răul nu se scoate cu pieptenele.

— Deportarea compactă a satelor.

— Copilaiidrul-chiabur Şura Dmitriev.

— Motia-Micul Edison.

— Morarul Laktiunkin.

— Fierarul Trifoii Tvardovski.

— Nu trebuie să existe case de cărămidă.

— Cu foita în colhoz.

— Marea Ruptură a coloanei vertebrale.

Imaginile ruinării şi deschiaburirii.

— Atmosfera ciumei dăinuie ani de-a rândul deasupra satului.

— Timofei Ovcinnikov, veterinar şi cămătar.

— Salam în serviciul VKP (b.).

— Convoaie de care iarna cu copii sugari.

— Să dispară sămânţa de ţăran.

— Convoaie de deportaţi.

— Convoiul a ajuns la destinaţie. – Bisericile din Arhanghelsk – tranzit pentru deschiaburiţi.

— Cei care mor pe stradă să nu fie ajutaţi!

— Deportare spre nicăieri.

— Nu poţi să-ţi alegi locul Unde vei trăi.

— Aşezări transformate în lagăre.

— Aşezări pustiite.

— Tragedia din Vasiugan.

Viaţa în aşezările speciale.

— Deportaţii aruncaţi în lagăre, despărţirea de familii.

— Hotărârea privind redarea drepturilor celor deschiaburiţi. – Propunerile să meargă pe front.

— Răspunsul lui Nikolai H-v.

— Prosperitatea aşezărilor uitate de autorităţi.

— Deschiaburire pentru a doua oară.

— Credincioşii de rit vechi din Jaruevo.

— Şi alţi credincioşi de rit vechi, împuşcarea lor pe apa Eniseiului. – Înrobire prin căsătorie şi copii.

— Legaţi de mine pe vecie.

— Cei ce au supravieţuit cei douăzeci de ani de ciumă sunt aceiaşi sovietici.

— Nimeni nu-i supărat pe Stalin.

— El a învins din punct de vedere politic.

Capitolul 3 – EXILĂRILE SE ÎNDESESC Evoluţia exilului sovietic între anii ’20 şi ’40.

— Exilul-groapă de gunoi, „eliberarea” în exil.

— Deosebirea administrativă dintre exil şi deportare.

— Motivele principale ale exilului-deportare.

— Un şuvoi din toate valurile. – Represaliile asupra familiei lui Kojurin.

— Deportarea invalizilor războiului de apărare.

— Karaganda, 1955.

— Eniseisk, 1948 şi 1952.

— Taseevo, 1949. – În ce constă „eliberarea” din lagăr? – „Eu pentru voi sunt tovarăş”.

— Instrucţiuni pentru noii exilaţi.

— Variante cu căsătorie în diferite locuri. – „Muncile comune” în exil. – „în lagăr primeşti pâine!” – Umilirea şi lipsa de drepturi a exilatului.

— Când exilatul încearcă să muncească mai cinstit decât autorităţile.

— Oare este mai bine în colhoz?

— Departe, la păşunat, „robul din Turgai”. – În exil n-ai scăpat de strămutări.

— Puterea ofiţerilor de la comenduire. – Sporirea pedepsei pentru evadare.

— Plecările mai îndepărtate din cauza unei confuzii sunt tot evadări! – „Evadarea” lui A. I. Bogoslovski.

— Secţia cekistă operativă.

— Cariera lui Piotr Viksne.

— Cea de a doua prelungire a exilului. – Izolare şi muţenie.

— Unde sunt acele grupuri vesele de pe vremea lui Ulianov…?

Capitolul 4 – SURGHIUNUL POPOARELOR Cuceririle coloniale n-au cunoscut deportări de popoare.

— Experienţa sta-linistă este cea dintâi.

— Primii „deportaţi speciali” în timpul Ciumei Ţărăneşti.

— Deportarea coreenilor din Orientul îndepărtat în 1937.

— Deportarea finlandezilor şi estonienilor în Karelia, 1940.

— Deportarea nemţilor din bazinul Volgăi în 1941.

— Deportarea diverselor naţiuni în anii războiului.

— Tehnica deportării unui popor.

— Triumful uniformităţii.

— Conţine doar mici fisuri. – Unde erau deportate naţiunile.

— Rărirea balticilor.

— De ce au început cu ofiţerii.

— Principiile selecţiei din naţiune.

— Deportarea balticilor şi ucrainenilor occidentali în 1948-1951.

— Ce mai era în planurile lui Stalin? – Decretele baltice şi categoriile de deportaţi.

— Cum s-a perfecţionat tehnica deportării.

— Convoiul estonienilor.


Yüklə 2,56 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   48   49   50   51   52   53   54   55   ...   60




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin