Alexandr Soljenitin

USVITL – Upravlenie severno-vostocinâh ispravitelno-trudovâh lagherei (Administraţia lagărelor de reeducare prin muncă din Nord-Est).

ÎN – terroristiceskie namereniia (intenţii teroriste); articol-siglă. TKP – Trudovaia krestianskaia partita (Partidul ţărănesc al muncii).

VAD – voshvalenie amerikanskoi demokratii (elogierea democraţiei americane); articol-siglă.

Vagon-zak – vagon [dlia] zakliucionnâh (vagon pentru deţinuţi).

VAS – Vânaşivanie antisovetskih nastroenii (stare de spirit antisovietică); articol-siglă.

VAT – voshvalenie amerikanskoi tehniki (elogierea tehnicii americane); articol-siglă.

VEEKA – Vserossiiskaia cerezyâceainaia komissiia (Comisia extraordinară -CEKA – paprusă). A fost înfiinţată în decembrie 1917, având în frunte pe F. E. Dzerjinski. În 1922 a fost reorganizată în GPU.

VIKJEL – Vserossiiskii ispolnitelnâi komitet jeleznodorojnogo profsoiuza (Comitetul executiv panrus al sindicatului căilor ferate); august 1917 – ianuarie 1918. Conisderându-se că desfăşoară activitate antisovietică, a fost înlocuit cu VIKJEDOR (Comitetul executiv panrus al lucrătorilor de la căile ferate), în care predominau bolşevicii.

VSNH – Vâsşii sovet narodnogo hoziaistva (Consiliul superior al economiei naţionale; organul central superior pentru coordonarea industriei statului sovietic (1917-1932).

VOHR – a) Vnutrenniaia ohrana Respubliki (Paza internă a Republicii); Uniuni militare ale NKVD, subordonate, de fapt, VEEKA Au fiinţat din 1919 până în 1920.

— B) Paza militarizată a locurilor de detenţie. Vezi VOHRA VOHRA – Voenizirovannaia ohrana mest zakliuceniia (Paza militarizată a locurilor de detenţie). În funcţie de condiţiile acesjor locuri, efectivul pazei oscila între 3-5% şi 7-8% din numărul deţinuţilor, în perioada celui de-al doilea război mondial efectivul celor din pază se cifra la circa 3 milioane.

VTIK – Vserossiiskii fentralnâi ispolnitelnâi komitet (Comitetul executiv central panrus); organul legislativ, de dispoziţie şi control al puterii de Stat în RSFŞR (1917-1938). Preşedinţi au fost Sverdlov (din 1917) şi Kalinin (din 1919). În 1938 a fost rebotezat în Sovietul Suprem Zek (z/k, zeka, pL zeki) – zakliucionnâi (deţinut); apelativ oficial NOTE

1. Grup de insule în Marea Albă, la intrarea în estuarul Onega.

2. Şalamov, Varlam Tihonovici (n. 1907-1982), poet şi prozator. Condamnat pe nedrept în 1937, a efectuat şaptesprezece ani în lagărele din bazinul fluviului Kolâma, din nord-estul Siberiei. Amintirile lui au circulat clandestin în URSS, ulterior fiind editate în Occident sub titlul Povestiri din Kolâma.

3. Ghinzburg, Evghenia Semionovna (n. 1911), scriitor şi publicist, autor al unui volum de memorii despre viaţa petrecută mulţi ani în lagăre, care a circulat clandestin, apoi a apărut în Franţa sub titlul Le Vertige C Ameţeala).

4. Laţis, Mârtan Ivanovici (Sudrabs, Ian Fridrihovici) (1888-1938), om politic. A îndeplinit mai multe funcţii în cadrul CEKA. Este autorul unui scurt istoric al activităţii acestei instituţii (Doi ani de luptă pe frontul intern).

5. Krâlenko, Nikolai Vasilievici (1885-1938), om politic. Printre funcţiile ocupate se numără şi cele de preşedinte al Tribunalului Suprem, procuror al RSFSR, comisar al poporului pentru justiţie. Demis din toate funcţiile, este executat prin împuşcare.

6. Vâşinski, Andrei lanuarievici (1883-1954), jurist şi diplomat sovietic. Adjunct al procurorului general şi procuror general al URSS (1933-1939). Ministru de externe al URSS (1949-1953). Autor al unor lucrări prin care se afirmă ca teoretician al justiţiei staliniste.

7. Este vorba de volumul Canalul, Stal i n” Marea Albă-Marea Baltică, prefaţat de Maxim Gorki.

Partea ÎNTÂI INDUSTRIA PENITENCIARĂ Capitolul l – ARESTAREA

1. Tanguţii, popor din grupul tibetano-birman. Limba tangută face parte din familia limbilor chino-tibetane, scrierea hieroglifică datează din anul 1036.

2. Ostiacii (numele vechi al han (ilor), popor din Siberia de Nord (21000 locuitori). Limba hantî face parte din familia limbilor ugro-fânice. Scrierea lor a fost alcătuită pe baza alfabetului rus.

3. Babuşkin, Ivan Vasilievici (1873-1906), revoluţioanar social-democrat, apoi bolşevic. A participat la revoluţia din 1905. A fost împuşcat.

4. Stradă şi piaţă în centrul Moscovei, unde se află sediul organelor securităţii, precum şi o închisoare pentru deţinuţii politici.

5., Pobeda” (Victorie), marcă de automobile, fabricate la uzina din Nijni Novgorod (Gorki) între anii 1946-1958.

6. Conform acestui sistem cetăţeanul sovietic era obligat să ceară aprobarea miliţiei pentru a-şi alege locul de domiciliu. Cei care călătoreau în alte localităţi trebuiau să se anunţe la miliţie în douăzeci şi patru de ore.

7. Este vorba de perioada 1934-1935, după asasinarea lui Kirov…

8. Şeinin, Lev Romano viei (1906-1967), prozator, autor de romane poliţiste şi de spionaj.

9. Fraţii Tur, pseudonimul scriitorilor L. D. Tubelski (1905-1961) şi P. L. Râjei (1908-1978). Autori de piese, romane şi scenarii cu tematică de spionaj.

Capitolul 2 – ISTORIA CANALIZĂRII NOASTRE

1. Naţionalităţi deportate în masă în perioada 1944-1945 sub acuzaţia de colaboraţionism.

2. Vezi Abrevieri şi sigle.

3. Organizaţie alcătuită în principal de eseri în sprijinul Adunării Constituante (23 noiembrie 1917 – ianuarie 1918) la Petrograd. A avut filiale la Moscova, Samara, Odessa etc.

4. Cursuri serale organizate pentru militari.

5. Krestî, Butârki, cunoscute închisori din Leningrad şi respectiv din Moscova

6. Condicuţe, legitimaţii care se dădeau prostituatelor în Rusia înainte de revoluţia din octombrie, în text – act care făcea dovada că posesorul este supus apro-briului.

7. Adepţi şi propovăduitori ai tolstoismului, teoria lui L. N. Tosltoi despre transformarea societăţii pe calea nonviolenţei şi autoperfecţionării moral-religioase.

8. La această dată, Fanny Kaplan, membră a partidului eserilor, a săvârşit atentatul împotriva lui Lenin.

9. Vezi Abrevieri şi sigle.

10. Ulianov, Alexandr Ilici (1866-1887). Unul dintre organizatorii şi conducătorii „Fracfiunii teroriste” a partidului Narodnaia Voi ia (Voinţa poporului). Fratele mai mare al lui Lenin. A participat la pregătirea atentatului împotriva ţarului Alexandru al III-lea (l martie 1887). A fost spânzurat.

11. Adepţi ai menşevismului, curent apărut în cadrul social-democraţiei ruse, care se opunea prevederilor programatice consecvent marxist-leniniste, principiilor teoretice ideologice, organizatorice, tactice ale partidului de tip nou. Denumirea este legată de faptul că. La congresul II al Partidului Muncitoresc Social-De-mocrat din Rusia (1903) grupul acesta s-a aflat în minoritate (menşinstvo) la alegerea organelor centrale de partid, majoritatea (bolşinstvo) fiind obţinută de… Bolşevici.

12. Cel mai vechi regiment de gardă rus, înfiinţat de Petru I în 1687. A jucat un rol important în februarie 1917. A fost favorabil revoluţiei din octombrie, însă destul de puţin activ în desfăşurarea evenimentelor.

13. Alianţă a partidelor aşa-zise de dreapta cu scopuri contrarevoluţionare (Moscova, mai 1918-1919), având filiale la Petrograd şi în alte oraşe.:

14. Korolenko, Vladimir Galaktionovici (1853-1921), prozator şi publicist de orientare narodnică. Arestat şi deportat sub regimul ţarist, bănuit de legături cu mişcarea revoluţionară, după octombrie 1917 se opune cu fervoare terorii comuniste.

15. Tuhacevski, Mihail Nikolaevici (1893-1937), mareşal, în timpul războiului civil a fost comandant de armată în luptele de pe Volga, din Sud, din Urali şi Siberia, precum şi al armatelor frontului caucazian şi ale frontului de Apus în războiul polono-sovietic. Victimă a represiunilor staliniste.

16. Voloşin, Maximilian Alexandrovici (1878-1932), poet de orientare simbolis-to-impresionistă. Este cunoscut şi ca un talentat acuarelisL

17. Kuskova, Ekaterina Dmitrievna (1869-1958), publicist, ideolog al doctrinei „economismului”, aspru criticată de Lenin. În 1922 a fost expulzată din ţară.

18. Prokopovici, Serghei Nikolaevici (1871-1955), om politic, ideolog al „economismului”. A activat în aripa de stânga a partidului cadeţilor. Ministru în Guvernul provizoriu instalat după revoluţia din februarie 1917. Acuzat de activitate antisovietică, a fost expulzat din ţară (1922).

19. Kişkin, Nikolai Mihailovici (1864-1930), medic, unul dintre liderii partidului cadeţilor, ministru în Guvernul provizoriu din 1917. Acuzat de activitate contrarevoluţionară, a fost arestat Ulterior amnistiat.

20. Menjinski, Viaceslav Rudolfovici (1874-1934). Om politic, jurist. Din 1919 este membru al prezidiului VEEKA, iar clin 1923 – prim-adjunct al lui Dzerjinski. Preşedinte al OGPU în perioada 1926-1934.

21. Iagoda, Ghenrih Grigoriveici (1891-1937), om politic. Din 1920 a ocupat funcţii importante în conducerea CEKA şi OGPU. Şeful NKVD-ului încă de la înfiinţarea acestuia în 1934. În 1936 este destituit, apoi arestat, judecat şi executat.

22. Stolâpin, Piotr Arkadievici (1862-1911), om de stat, ministru al afacerilor interne şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Organizatorul loviturii de stat de la 3 iunie 1907 (determinată de intensificarea terorismului promovat de unele partide revoluţionare), după care s-a instaurat aşa-numita „reacţiune stolâpinistă”. Coordonatorul reformei agrare, care, de asemenea, a fost numită stolâpinistă. A fost ucis de un agent al poliţiei secrete (ohranka).

23. Maiski, Ivan Mihailovici (1884-1975), istoric şi diplomat. Ambasador în Finlanda şi Marea Britanic, adjunct al ministrului afacerilor externe. A fost unul dintre participanţii la conferinţele de la lalta şi Potsdam.

24. Adică CEKA.

25. Una dintre organizaţiile „înnoitorilor” bisericii ortodoxe, ruse (1922-1945), care susţinea modernizarea dogmei şi a religiei creştine. A cerut destituirea patriarhului Tihon (pentru „activitate antisovietică”) şi desfiinţarea călugăriei.

26. Tihon (Belavin, Vasili Ivanovici) (1865-1925), patriarhul Rusiei (din 1917). Judecat pentru „activitate antisovietică”, în 1923 este constrâns să se căiască şi să îndemne pe credincioşi să colaboreze cu Puterea Sovietică.

27. Berdiaev, Nikolai Alexandrovici (1874-1948), filosof, întemeietorul „noului creştinism”, variantă a existenţialismului religios, în 1922 a fost expluzat din ţară şi până la sfârşitul vieţii a trăit la Paris.

28. Soloviov, Vladimir Sergheevici (1853-1900), poet, filosof religios şi critic literar. A încercat să realizeze un fel de sinteză a credinţei ortodoxe, a ştiinţei occidentale şi a catolicismului roman. Este unul dintre teoreticienii de seamă ai simbolismului rus.

29. „Musavat” („Egalitate”), partid de orientare naţionalistă din Azerbaidjan (1911-1920). Program: autonomie naţională şi teritorială, panislamism, pan-turcism.

30. Membri ai partidului „Daşnakţutiun” („Alianţa”), partid de orientare naţionalistă din Armenia (1890-1921). Prin programul lui urmărea realizarea autonomiei Armeniei Occidentale în cadrul Turciei, cu ajutorul Rusiei şi al statelor europene. După 1917 este acuzat de activitate contrarevoluţionară şi antisovietică.

31. (De la turc. Basmak – a ataca.) Membri ai mişcării de orientare naţionalistă, care milita pentru răsturnarea Puterii Sovietice şi separarea Asiei Centrale de Rusia Sovietică.

32. Publicaţie editată, la Paris de către emigranţii menşevici

33. Plehanov, Gheorghi Valentinovici (1856-1918), filosof marxist, care a introdus şi propagat cel dintâi marxismnul în Rusia; unul dintre reprezentanţii de seamă ai social-democraţiei ruse şi mondiale. După cel de al doilea congres al PMSDR a devenit unul din liderii menşevismului. Nu a fost de acord cu revoluţia clin octombrie.

34. Adepţi ai troţkismului, doctrină şi curent formate în cadrul social-democraţiei ruse la începutul secolului XX şi răspândit ulterior în mai multe ţări. A fost fondat de Troţki (Bronstein), Le v Davâdovici (1879-1.940), reprezentant de seamă al mişcării revoluţionare. Iniţial menşevic, a participat la revoluţia din 1905 şi la cea socialistă clin 1917, când a intrat în partidul bolşevic şi a devenit unul dintre conducătorii acestei revoluţii, îndeplinind funcţii importante în conducerea partidului şi statului sovietic: comisar al poporului pentru afacerile externe (1917-1918; a negociat cu germanii tratatul păcii de la Brest-Litovsk) şi pentru apărare (1918-1924; rol important în organizarea Armatei Roşii şi în timpul războiului civil.) După moartea lui Lenin a intrat în opoziţie cu Stalin; în 1927 este exclus din partid, iar în 1929 expulzat din URSS. În străinătate şi-a continuat activitatea politică, organizând şi conducând partide trojkiste, care au întemeiat şi o „Internaţională” (a IV-a). A fost asasinat în Mexic de către un agent al NKVD-ului.

35. Organizaţii pentru ajutarea deţinuţilor şi exilaţilor politici în Rusia dinaintea revoluţiei din 1917.

36. Peşkova, Ekaterina Pavlovna (1876-1965), prima soţie a lui Maxim Gorki (A. M. Peşkov), unul dintre principalii conducători ai Crucii Roşii politice, mai cu seamă după revoluţia din 1917 (a fost desfiinţată în 1939).

37. Adept al narodnicismului, ideologie şi mişcare social-politică clin Rusia (1861-

1895), care nega rolul decisiv al clasei muncitoare în lupta revoluţionară, socotind că ţărănimea şi intelectualitatea constituie forţa socială capabilă să răstoarne ţarismul şi să instaureze socialismul pe calea dezvoltării obştii ţărăneşti; acorda personalităţii rolul de creator al istoriei şi preconiza tactica terorismului individual. Lideri şi ideologi: A. I. Herzen, N. G. Cemâşevski, M. A. Bakunin ş.a.

38. Cetate construită de novgorodeni în 1323 pe o insulă din lacul Ladoga, la izvoarele Nevei. Ocupată de suedezi (1611) şi recucerită de ruşi (1702), cetatea va deveni închisoare politică cu regim de extremă severitate. A fost dărâmată în timpul celui de al doilea război mondial.

39. Novorusski, Mihail Vasilievici (1861-1925). Revoluţionar, membru al „fracţiunii teroriste” a partidului Namdnaia Voi ia. Ca participant la atentatul asupra lui Alexandru III (l martie 1887) a fost condamant la ocnă pe viaţă. Până în 1905 a fost deţinut la Schlisselburg. Perioadă evocată într-un volum de amintiri.

40. Maiakovski. Vladimir Vladimirovici (1893-1930), poet de orientare futuristă. Ambiţia de a crea o poezie nouă în slujba revoluţiei i-a adus o mare popularitate în lumea întreagă. S-a sinucis.

41. Voikov, Piotr Lazarevici (1888-1927), reprezentant al mişcării revoluţionare, unul dintre conducătorii luptei pentru instaurarea Puterii Sovietice la Ekaterinburg. Din 1924 – reprezentant plenipotenţiar al URSS în Polonia. Victimă a unui atentat.

42. Este vorba de 19 octombrie, ziua când a fost înfiinţat (1811) liceul şi numită „Ziua Puşkin”. Deoarece poetul, în fiecare an. Comemora această aniversare printr-o poezie.

43. Palcinski, Piotr Akimovici (1878-1929), inginer de mine şi economist, împuşcat în timpul detenţiei.

44. Meck. Nikolai Kadovici von (1863-1929), inginer de căi ferate, fiul lui K. F. Von Meck, coproprietar al câtorva căi ferate din Rusia. După revoluţia din octombrie a lucrat în Comisariatul Poporului pentru Transporturi. A fost împuşcat.

45. Kaganovici, Lazar Moiseevici (1893-1982?), om politic. A îndeplinit înalte funcţii de stat şi de partid: membru în Biroul Politic (din 1930): din 1935 a fost comisar al poporului pentru căile ferate şi, respectiv, pentru industrie. Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui S talia în 1957 este dat la o parte din activitate.

46. Ordjonikidze, Grigori Konstantinovici (Sergo) (1886-1937), om politic, unul dintre conducătorii de partid şi de stat importanţi. După revoluţia din octombrie a luptat pentru instaurarea Puterii Sovietice în Caucazul de Nord şi în Transcaucazia. Membru al Biroului Politic (din 1930), preşedinte al Consiliului superior al economiei naţionale (1930-1932), comisar al poporului pentru industria grea (1932-1937). A murit în circumstanţe dubioase: nu se ştie dacă s-a sinucis ori a fost asasinat. Soljeniţân este pentru cea de a doua variantă.

47. Garin, N. (Nikolai Gheorghievici Mihailovski) (1852-1906), prozator. Mediu] şi personajele prozei sale relevă experienţa acumulată ca inginer constructor de căi ferate.

48. Zamiatin. Evgheni Ivanovici (1884-1937), prozator, de profesie inginer, maestru al satirei şi grotescului. Este autorul romanului-pamflet Noi (publicat în Anglia, 1924), care „a stârnit indignarea opiniei publice sovietice’ şi a infucnţat proza” antiutopică” anticomunistă occidentală (O. Huxley, G. Orwell). A emigrat în 1932.

49. Miliukov, Pavel Nikolacvici (1859-1943). Om politic, istoric şi publicist. Unul dintre organizatorii şi liderii partidului cadeţilor. După revoluţia din februarie 1917 este ministru al afacerilor externe în Guvernul provizoriu, susţinând războiul, alături de Antanta, împotriva Germaniei. După revoluţia din octombrie a emigrat.

50. Riabuşinski, Pavel Pavlovici (1871-1924), descendent al unei familii de industriaşi şi bancheri ruşi, adversar fervent al bolşevicilor şi revoluţiei din octombrie, unul din organizatorii revoltelor conduse de generalii L. G. Kornilov (25-31 aug. 1917) şi respectiv A. M. Kaledin (oct 1917 – febr. 1918). Emigrant

51. Rojanski, Dmitri Apollinarievici (1882-1936), fizician, creatorul şcolii sovietice de radiofâzică şi radiotehnică. Academician (1933).

52. Vavilov, Nikolai Ivanovici (1887-1943), botanist şi genetician, creatorul teoriei privind bazele biologice ale selecţiei şi ale teoriei privind centrele de origine a plantelor de cultură. Membru al Academiei de Ştiinţe al URSS, preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole (1929-1935). În 1940, ca rezultat al uneltirilor şi delaţiunilor lui Lâsenko, este arestat şi condamnat la moarte. Graţiat, a murit în puşcărie.

53. Platonov, Serghei Fiodorovici (1860-1933), istoric. Profesor la Universitatea din S.-Petersburg (1899), membru al Academiei Ruse de Ştiinţe, preşedinte al Comisiei de arheografie (1918-1929). În 1930 este destituit şi întemniţat pentru propagandă antisovietică.

54. Târle, Evgheni Viktorovici (1875-1955), istoric, membru al Academiei de Ştiinţe (1927). Lucrări privind istoria Franţei şi politica externă a Rusiei: Blocada continentală, Talleyrand, Napoleon, Războiul Crimeii ş.a.

55. Liubavski, Matvei Kuzmici (1860-1936), istoric, discipol al lui Kliucevski. Membru al Academiei de Ştiinţe (1929), rector al Universităţii din Moscova (1911-1917).

56. Gâutier, Iuri Vladimirovici (1873-1943), istoric şi arheolog, membru al Academiei de Ştiinţe (1939).

57. Izmailov, Nikolai Vasilievici (1893-1961?), istoric literar şi textolog. Studii şi cercetări dedicate lui Puşkin, Jukovski, Turgheniev.

58. Bahtin, Mihail Mihailovici (1895-1975), critic literar şi estetician. Estetica romanului şi teoria discursului literar sunt temele ce domină majoritatea scrierilor sale. Studiile teoretice ale lui Bahtin au marcat un moment de cotitură în gândirea estetică a contemporaneităţii.

59. Lihaciov, Dmitri Sergheevici (a 1906), critic şi teoretician literar, istoric al culturii; academician (1953), profesor la Universitatea din Leningrad (1946-1955), cercetător la Institutul de literatură rusă, unde conduce sectorul de literatură rusă veche. Este preocupat în mod deosebit de teoria literară, poetica literaturii ruse vechi, textologie etc.

60. Budionnâi, Semion Mihailovici (1883-1973), mareşal, în timpul războiului civil (1918-1920) a comandat Armata I de cavalerie. Posturi de conducere în perioada celui de al doilea război mondial.

61. Grupare fracţionistă de orientare anarho-sindicalistă în cadrul Partidului Comunist (bolşevic) din Rusia în perioada 1920-1922 (A. M. Şliapnikov, A. M. Kollontai, S. P. Medved ş.a.), care nega rolul conducător al partidului comunist şi al Statului Sovietic şi considera sindicatele forma superioară de organizare a clasei muncitoare, solicitând să li se îricredinţe/. E conducerea economiei.

62. Sau devierea de dreapta din cadrul Partidului Comunist (bolşevic) din Rusia Curent aşa-nuniit oportunist din perioada 1928-1930 (lideri: N. I. Buharin, A. L Râkov. M. P. Tomski ş.a.), care nega necesitatea industrializării accelerate a ţării, a dezvoltării industriei grele, a colectivizării agriculturii şi propovăduia teoria curmării luptei de clasă şi a integrării paşnice a „chiaburului” în socialism.

63. Monedă de aur sau bancnotă în valoare de zece ruble.

64. Vers din varianta rusă a libretului operei Faitsi de Gounod (aria lui Mephisto). Originalul francez: A şes pieds le genre humain, /Se ruant, le fer en main, /Dans le sang el dans le fange, /Ou briile l’ardent metal…

65. Vezi nota 6 de la Capitolul l. Partea a ÎNTÂI.)

66. Autorul se referă la definiţia pe care Lenin a dat-o intelectualităţii:. Clasă inte-mediară „,” fără personalitate economică’”.

67. În ruseşte kulak, al cărui prim sens este acela de „pumn”. Sensul de „ţăran înstărit, care îşi exploatează consătenii”, este menţionat într-un dicţionar explicativ de-abia în 1935 (Tolkovâi slovar russkogo iazâka – Dicţionarul explicativ al limbii ruse, sub redacţia lui D. N. Uşakov).

68. Zalâghin, Serghei Pavlovici (n. 1913). Prozator, autor de nuvele şi romane inspirate de colectivizarea şi războiul civil din Siberia. Romanul la care se referă Soljeniţân se intitulează Pe malul Irtâşului.

69. Lâsenko, Trofim Denisovici (1898-1976), biolog şi agronom, membru al Academiei de Ştiinţe (1939), preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole (1938-1956, 1961-1962). A blamat genetica clasică, elaborând o stranie teorie despre ereditate, extrasă din învăţătura marxistă. Bucurându-se de sprijinul lui Stalin, şi-a impus concepţiile şi, datorită denunţurilor şi intrigilor lui, numeroşi biologi remarcabili au fost întemniţaţi. Multe dintre teoriile lui nu au fost confirmate în practică, ba mai mult, s-au dovedit dezastruoase pentru agricultură.

70. Lorch, Alexandr Gheorghicvici (1889-1967), agrobiolog şi ameliorator. Unul clin promotorii selecţiei şi experimentării sorturilor de cartofi în URSS.

71. Molotov (Skriabin). Viaceslov Mihailovici (1890-1984?). Om politic. Colaborator apropiat al lui Stalin. Membru al Biroului Politic (1926-1953) şi al Prezidiului (1953-1957) Comitetului Central al PEUS. Preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului (1930-1941). Minisiru al afacerilor externe

— 1949. 1953-1956). Ambasador în Mongolia (din 1957). Din 1962 -pensionar.

72. Kirov (Kostrikov). Serghei Mironovici (1886-1934), om politic. Participant la cele trei revoluţii ruse (1905. Februarie 1917. Octombrie 1917), secretar al Comitetului din Leningrad (1926-1934) şi secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din URS S. Victima unui act terorist (la ordinul lui Stalin).

73. Alianţa apărării (germ.). Organizaţie militarizată a Parditului social-democrat din Austria, creată în 1923 în vederea apărării împotriva ofensivei reacţiunii şi pentru salvgardarea republicii. Printre altele au luat parte la Insurecţia armată antifascistă din februarie 1934. Autorul se referă la înfruntările care au avut loc la Vicna în ziua de 15 iulie 1927.

74. Asociaţie filosofică şi religioasă, întemeiată la începutul anului 1919; a durat până prin 1921-1922.

75. În poemul în proză Limba rusă.

76. În poemul Cui i-e bine în Rus ia?

77. Perioada când ostile mongolilor, conduse de Genghis-han, au întreprins numeroase expediţii (cucerind Siberia, China de Nord, Asia Mijlocie) şi au invadat India (1221) şi Rusia (1223).

78. Căpetenie normandă (al unei oştiri a varegilor), care, potrivit tradiţiei, a fost chemat de slavii din ţinutul Ilmenului, împreună cu fraţii săi Sineus şi Truvor, să domnească la Novgorod. Întemeietorul dinastiei Rlurikovicilor (sec. IX-XVI), care a dat mari cneji de Kiev, Vladimir, Moscova şi ţari ruşi. Ultimul fiind Fiodor Ivanovici (1557-1598), fiul lui Ivan IV cel Groaznic.

79. Clădirea KGB-ului şi a Direcţiei Generale a Afacerilor Interne din cadrul Comitetului Executiv regional şi orăşenesc din Leningrad (Prospektul Liteinâi, nr. 4).