Alfa şi omega I bunăvoinţa lui dumnezeu

O CORECTARE
Noi ştim că unii răspândesc tot felul de zvonuri şi de aceea este câteodată necesar să demascăm aceste trucaje prin lumina Cuvântului. Dar toate aceste lucruri „când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.” – Efeseni 5:13.

Trebuie să declar că nici eu şi nici vreun frate de aici nu au vestit - aici sau în altă parte - despre poligamie. Pe de altă parte, eu am întâlnit oameni care m-au întrebat: „Cum înţelegi predica „Căsătorie şi divorţ”? Răspunsul meu a fost şi va fi întotdeauna acelaşi: „Eu cred aşa cum învaţă Scriptura şi cum ne-a prezentat-o fratele Branham”. S-a întâmplat că cei au întrebat, au afirmat că eu sau fraţii din Krefeld ar prezenta o învăţătură a poligamiei! Aceasta nu a fost, nu este şi nici nu va fi adevărat!!!

Aşa cum se aude, există încă neclarităţi asupra acestei teme, deşi s-a spus totul despre acestei probleme. Oricine ar trebui să înceapă şi să se oprească acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu o face.

Ca şi la alte teme, trebuie să folosim textele corespunzătoare în ansamblul corespunzător, la timpul şi la locul potrivit. În fond, nu avem nevoie de un serviciu ajutător, ci ne silim să dăm respectul cuvenit lui Dumnezeu şi Cuvântului Său .

Oamenii citesc Cuvântul descoperit şi fără băgare de seamă, ei trec peste ceea ce Dumnezeu a vorbit şi se pomenesc apoi în vechile tâlcuiri, devenind răzvrătiţi. Ceea ce Dumnezeu a spus prin Moise şi prin Pavel, poate fi citit şi în Sfânta Scriptură. La fel poate citi oricine predica „Căsătorie şi divorţ”.

După cuvintele fratelui Branham, toată prezentarea a fost „Aşa vorbeşte Domnul”, nu numai începutul sau sfârşitul. Noi ar trebui să ne ferim să adăugăm sau să modificăm după plac, prezentările din Cuvântul lui Dumnezeu. Sper că nu va mai fi nevoie să mai comentez acest subiect.

Aceasta este problema cea mai veche, care ne duce până la amăgirea Evei prin şarpe, iar prin aceasta la prima nerespectare a căsătoriei, adică la primul păcat - păcatul din grădina Eden. Din cauza aceasta, satana pune totul în mişcare pentru a împiedica să pătrundă claritatea în inimile şi gândurile oamenilor, în legătură cu căsătoria şi divorţul. Dacă totuşi mai există neclaritate, în ciuda învăţăturilor corecte, atunci ea este numai în acei oameni care se închid faţă de adevăr.

Dacă noi pretindem că credem Cuvântul lui Dumnezeu, atunci noi nu ne putem alege ce dorim şi ce nu dorim să nu credem.

Noi suntem datori să primim fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, în inimă. Numai cel sincer va deveni prin învăţătura divină mai înţelept decât orice cărturar.

Ca la orice învăţătură, găsim şi aici extreme. Unii afirmă că noi am fi reaşezaţi deja trupeşte în starea dinaintea căderii în păcat, adică în starea în care au trăit Adam şi Eva în slavă. Ei mai spun că femeile ar trebui să nască acum fără dureri, iar copiii părinţilor de culoare să rămână albi. Ei mai pretind că Domnul ne-a readus la început. Totul este prezentat într-o lumină stranie, încât şi cei ce învaţă astfel de extremisme ştiu că realitatea nu confirmă fanteziile lor.

Prin Duhul lui Dumnezeu vom rândui însă corect fiecare Cuvânt, dacă suntem sinceri şi smeriţi. Din perspectivă dumnezeiască, răscumpărarea s-a făcut cu desăvârşire, moartea a fost biruită, la fel şi locuinţa morţilor. Dar totuşi mai există iadul şi moartea! Abia la venirea Domnului Isus vor fi transformate trupurile noastre. În 1 Corinteni 15:54 este scris: „Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă”.

Alţii, sunt de părere că singurul scop al predicii „Căsătorie şi divorţ”, ar fi fost de a pronunţa iertarea tuturor bărbaţilor şi femeilor care s-au căsătorit şi s-au despărţit de mai multe ori. Desigur, aceasta a fost culmea şi punctul hotărâtor din predică. O greutate mare a fost luată de la toţi fraţi care se chinuiau de atâta vreme. Atunci ei au primit un răspuns hotărâtor prin porunca Domnului. În nici o altă adunare nu au curs atâtea lacrimi de bucurie. Acolo s-au ridicat rugăciuni de mulţumire din inimi curate.

Dar dacă citim predica cu atenţie, vom constata că acolo că acolo este un conţinut mult mai bogat. Unele expuneri creează oamenilor diferite probleme; iar unele exemple pe care le-a folosit fratele Branham sunt discutate de unii şi de alţii , în fel şi chip. După părerea unora, el nici nu ar fi citit textele corespunzătoare din Biblie. Alţii spun că predica nici nu trebuia publicată. Noi întrebăm: „Nu a fost totul clarificat şi luminat din perspectiva complectă a Bibliei?” Atunci ce nu ar fi adevărat? Numai pentru faptul că aceasta nu se potriveşte cu gândirea noastră îngustă? Prezentarea predicii „Căsătorie şi divorţ” este de cea mai mare importanţă pentru reglementarea acestui caz. Duhurile se vor despărţi şi nici unul nu va mai călători pe şinele uzate ale denominaţiunilor. Noi vom fi obligaţi să privim totul din perspectiva biblică, pentru a recunoaşte ce este adevărat şi ce este fals, unde şi când este vorba de păcat, adică unde este încălcat Cuvântul. Noi trebuie să recunoaştem odată pentru totdeauna că păcatul este încălcarea Legii lui Dumnezeu şi nimic altceva. Apostolul Pavel scrie: „Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.” – Romani 7:7.

Duhul lui Dumnezeu ne arată păcatul pe baza Legii şi a poruncilor. În Romani 4:7 scrie: „Ferice de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.” Iar în Iacov 4:12: „Numai Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii.” Deci noi nu avem voie să judecăm dinainte pe aproapele nostru, ci să-i vorbim Cuvântul, unora spre mântuire, altora spre mărturie.

Dumnezeu nu poate judeca după regula pumnului, ci numai conform Cuvântului Său, care este propria Sa legislaţie. Hristos a fost aşezat sub Lege, pentru a răscumpăra pe aceia condamnaţi de aceasta. El a luat asupra Sa blestem Legii, pentru ca noi să putem umbla liberi.

Dumnezeu a dat îndemnuri în Vechiul şi Noul Testament pentru orice domeniu: natural şi spiritual (supranatural). Nici unul din noi nu poate pretinde că el înţelege deja totul şi ar putea rândui tot ce a fost spus prin Cuvânt. Vom citi două texte biblice, în care la prima vedere Domnul a poruncit nişte lucruri pe care nu le putem rândui cu mintea noastră. În Geneza 2:24 scrie: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta-sa şi se vor face un singur trup”. Acest text se referă la început. Cuvântul acesta a fost vorbit înainte de căderea în păcat, imediat după ce Eva a fost luată din Adam. La starea aceasta s-a referit Domnul Isus în Matei 19 când a spus: „…deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” şi „…dar la început nu a fost aşa”. – Matei 19: 6-8.

Mai târziu, Domnul a dat lui Moise diferite îndemnuri referitoare la căsnicie scrise în Lege. În Exod 21: 2-10 de exemplu, aflăm ce trebuie să se întâmple cu un slujitor evreu, devenit rob. În al şaptelea an el putea să plece slobod, dar condiţiile legate de această plecare sunt de neconceput pentru timpul nostru: „Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui; iar el să iasă singur”. –versetul 4. Aici am putea întreba: „Cu ce drept putea fi despărţită aşa de dur o familie?” Cum putem aduce aceste două texte în armonie?

Nu există nici un om pe pământ care să aibă dreptul să reproşeze ceva Domnului, în legătură cu hotărârea Lui. Dacă omul se hotăra, din pricina familiei lui să rămână la stăpânul lui, atunci stăpânul trebuia să-l aducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi să-i găurească urechea cu o sulă „şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui”. – Exod 21:6.

Acum înţelegem că fratele Branham trebuia să arate că după căderea în păcat, a fost făcut un alt legământ. Acest lucru va fi confirmat şi prin alte texte biblice şi prin practică. De la unii care gândesc cu voce tare, putem auzi următoarele: „Aşa a fost în Vechiul Testament”. Asta aşa este şi noi mulţumim lui Dumnezeu, că azi nu mai este aşa. Dar totuşi mai avem de-a face şi azi cu Dumnezeul cel Viu pentru că IEHOVAH AL VECHIULUI TESTAMENT ESTE ISUS AL NOULUI TESTAMENT. Nu trebuia să aibă El, într-o problemă atât de importantă, tot acelaşi principiu? În Deuteronem 24:1, Domnul a permis bărbatului sa dea o carte de despărţire nevestei sale. Dar nu există nici un text în care să i se îngăduie femeii acest drept.. Întrebat despre acest Cuvânt, Domnul Isus a înăsprit porunca, spunând: „Eu însă vă spun că orişicine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie şi ia pe alta nevastă, preacurveşte. Şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. – Matei 19:9. Ucenicii, văzând seriozitatea problemei, au ajuns la concluzia că ar fi mai bine să nu se mai însoare (versetul 10). Dar aşa cum se întâmplă în alte domenii, Domnul le spune: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat”.

Nici în Noul Testament nu este îngăduit femeii să facă acelaşi lucru ca şi bărbatul. Fratele Branham a subliniat mereu că problema continuă să rămână neschimbată şi în Noul Testament. Dacă luăm textele din Matei 5:32; din 19:9, din1 Corinteni 7:10 sau şi alte texte din Scriptură, vom vedea că peste în Noul Testament este subliniată deosebirea dintre bărbat şi femeie. Există o singură excepţie. Pavel scrie către Corinteni despre o căsătorie unde o parte este necredincioasă. „Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace”. – 1 Corinteni 7:16. Apostolul era un slujitor al lui Dumnezeu, nu un vorbăreţ cuminte, care prescria pentru orice situaţie reţete patent sau să fi doborât pe cei în cauză. Dacă fratele Branham a spus: „Un bărbat poate să se despartă de nevasta lui şi să se însoare cu alta, dar femeia nu poate să se despartă de bărbatul ei şi să se mărite cu altul”. (Căsătorie şi divorţ) – aceasta corespunde exact cu mărturia Bibliei şi cu îndemnurile ei. În 1 Corinteni 7:10 scrie: „Femeia să nu se despartă de bărbat”. Deja în anul 1933 Domnul a arătat fratelui Branham că femeile îşi vor părăsi locul lor, întrând în domeniul bărbaţilor. În timpul acesta este vorba de emancipare – egalitate în drepturi - şi femeile îşi permit lucruri care în urmă cu 6000 de ani ar fi fost imposibil de imaginat.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru surorile care şi-au găsit locul lor potrivit lângă soţii lor. Ele nu trebuie să-şi mai facă gânduri cum vor sta ele în faţa lui Dumnezeu. Lor nu le va lipsi fericirea şi binecuvântarea . Ele vor avea cerul deja aici pe pământ.

Posibilitatea bărbatului de a se despărţi, desigur, nu este o recomandare, ci se referă doar în caz de nevoie. Vai de bărbatul acela care caută doar un pretext pentru a se despărţi de soţie! Vai de femeia care îl obligă pe bărbat să facă o astfel de faptă!

Femeile credincioase trebuie să ia la cunoştinţă că ele au primit de la Dumnezeu un loc subordonat. Geneza 3:16: „El va stăpâni peste tine”; aceasta este valabilă şi în Noul Testament: „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică”.

În problemele de învăţătură şi rânduială în Biserică, femeile nu au voie să vorbească în adunări şi nici să comenteze problemele după adunare, nici să caute să schimbe vreo hotărâre luată, influenţând acasă pe bărbatul ei. Dacă ele părăsesc locul rezervat lor şi vor să treacă peste bărbaţii lor, rânduiala dumnezeiască din Biserică devin neorânduială omenească. O femeie care în necunoştiinţă de cauză nu se supune în orice domeniu bărbatului ei, se expune fără voie adversarului nostru. Ea se află atunci în contradicţie făţişă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, iar evlavia ei este făţarnică. Domnul a avertizat pe femei în predica amintită (Căsătorie şi despărţire) în mod serios, de a nu se legăna în siguranţa proprie cu gândul că soţul ei ar depinde de „slujba” ei. Domnul vrea să aducă ordinea Sa, să reaşeze toate lucrurile la locul lor şi să nu mai permită nimic să treacă, nimic ce nu este conform Cuvântului Său.

Bărbatul trebuie, în calitate de cap al soţiei lui, să-şi prea poziţia sa şi să se subordoneze lui Hristos, Capul lui. O femeie care îşi nesocoteşte şi anulează capul ei, are bătaie de cap cu Cel care este Capul bărbatului ei.. Cât de multe femei trec peste toate aceste texte biblice, calcă Cuvântul lui Dumnezeu în picioare şi se mai cred prin aceasta fi duhovniceşti! Oricum legea civilă le-a aşezat doar în libertatea - egalitatea cea mai mare!

Predica Fratelui Branham nu are sub nici o circumstanţă scopul de a dărui bărbaţilor mână liberă , dar are scopul ca rânduiala dumnezeiască să ajungă la locul ei. Rămâne în picioare faptul că Moise, Domnul Isus, apostolul Pavel şi fratele Branham au arătat atât bărbatului locul lui, cât şi femeii locul ei. Adevărul acesta poate fi găsit în toate textele biblice şi în predicile fratelui Branham.

În 1 Corinteni 11:7-9, scrie: „Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu; pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat. Şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”. Apostolul spune în legătură cu acest text, că femeia trebuie să poarte părul lung, care i-a fost dat ca semn al stăpânirii ei. Fratele Branham spunea că dacă o femeie îşi taie părul, bărbatul ei îi poate da drumul ( poate divorţa) şi să se căsătorească cu alta. Acest lucru arată seriozitatea problemei! Neascultarea este ca păcatul vrăjitoriei!!! Aici nu este vorba ca cineva să fie subjugat, ci ca Dumnezeu să vină în dreptul Său şi totul să fie readus în starea corectă, dumnezeiască. Cine nu este dispus, acum să întreprindă o corectare direcţionată biblic, nu va participa nici la ultima cercetare dumnezeiască! (ploaia târzie)

Astăzi am putea spune că este foarte bine că apostolul Pavel şi fratele Branham nu mai sunt printre noi, că astfel nu ar mai veni surorile să asculte, pentru că ei aveau treabă - cum se aude – doar numai cu femeile. Dar toate surorile care se apleacă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, vor veni să asculte. O, cum va fi atunci când armonia cerească va reveni! Iubitul nostru Branham a fost 100% de aceiaşi părere cu apostolul Pavel. El a spus: „De aceea Dumnezeu nu-i îngăduie să înveţe, nu o lasă să facă absolut nimic în adunare, decât să în adunare cu capul acoperit”. Această exprimare trebuie comparată cu textul din 1 Timotei 2: 11 şi 12: „Femeia să înveţe în tăcere cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere”. Acesta este abecedarul pentru toate femeile. Trebuie să menţionăm că fratele nu le-a interzis să se roage sau să cânte în adunare, cum au unii obiceiul de a interzice femeilor să se roage. În 1 Timotei 2:9 scrie: „Vreau de asemenea ca femeile să se roage…nu cu împletituri de păr”. În legătură cu această temă apostolul Pavel este foarte sever: „Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu?” – 1 Corinteni 14: 36a.

Noi întrebăm: „Cui i s-a descoperit braţul Domnului în timpul acesta, cine a descoperirea Cuvântului şi de unde a pornit vestirea Cuvântului şi de unde a pornit vestirea acestui mesaj al sfârşitului?” Doar nu de la toţi aşa-zişii proorocii! Apostolul Pavel scrie: „Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!”

Dumnezeu este sfânt, din gura Lui a ieşit fiecare Cuvânt din Sfânta Scriptură. Acolo unde Cuvântul lui străpunge sufletul şi duhul, se va arăta şi roadele Lui corespunzătoare în viaţa zilnică şi apoi în comunitate. Noi suntem copleşiţi de dragostea lui Dumnezeu cu care El vorbeşte, în toată seriozitatea, cu noi. La sfârşit totul trebuie readus în starea dorită de Dumnezeu; mai înainte Domnul nu poate să se descopere în Biserică, nici să revină. Hristos aşteaptă în ceruri până când în Biserica Lui se arată în practică, rezultatul dumnezeiesc al ultimului mesaj profetic.

Se întâmplă deseori că unii fraţi ne cer clarificări despre Antihrist şi despre numărul 666, despre care se scrie acum foarte mult în literatura religioasă. Este de neînţeles pentru mine cum se lasă târâţi în nelinişte prin tot felul de speculaţii, cei care au citit cartea „Descoperirea celor şapte peceţi”. Numărul 666 nu are nimic comun cu vreun computer sau cu nu ştiu ce coduri comerciale. Unii spun că numărul 666 înseamnă controlul total prin satelit. Toate acestea sunt tot atât de departe de ceea ce spune Biblia, ca Estul de Vest. Este doar o afirmaţie şi o alarmă falsă, care trece pe lângă pericolul adevărat cu un scop bine regizat.

Noi vom înţelege în viitor mai clar de ce a trimis Dumnezeu un proroc – adică, pentru ca toţi cei ce fac parte cu adevărat din Biserica Domnului să recunoască, cine este cu adevărat Antihristul, cine este proorocul mincinos şi cine este fiara. De fapt, noi am spus deja că, conform Bibliei, semnul fiarei va începe abia după răpirea Miresei, a Bisericii Mireasă. Oricine poate citi singur Apocalipsa 13: 11-18 şi să constate că este vorba despre un om, al cărui nume (valoarea numelui său, numărul numelui) este 666. Fratele Branham vorbeşte despre acest simbol în cartea peceţilor.

Eu mulţumesc lui Dumnezeu că mai există oameni care nu laudă pe Domnul doar cu rugăciunea şi cu cântări frumoase, ci ajută ca Cuvântul Lui să fie vestit pe întreg pământul. Fără ajutorul lor nu ar fi posibil acest lucru. Domnul să-i răsplătească şi conform făgăduinţei Sale să se deschidă ferestrele cerului şi Domnul să ne binecuvânteze din bogăţiile slavei Sale!

Toţi împreună vrem să folosim timpul care ne mai stă la dispoziţie încă şi în ciuda tuturor împotrivirilor, pentru a oferi multor oameni mântuirea şi harul pentru ca şi ultimii să mai poată intra. Noi ştim că Domnul ne va călăuzi până la sfârşit şi ne va păstra în harul şi în Cuvântul Lui, până vom ajunge să vedem, ce am crezut.

Noi nu avem un program propriu pe care să-l prezentăm, dorim însă să ne încadrăm în planul veşnic al lui Dumnezeu. Domnul să ne dăruiască mai mult har, ca să ne unim mai mult cu El şi să ne unim unii cu alţii şi împreună să trăim în aşteptare, adică până vom vedea împlinite ultimele făgăduinţe, ale Domnului, cu noi. Va trebui să mai escaladăm câte un obstacol, dar Domnul a promis că va fi cu noi până la sfârşit. Poetul cântării, spunea: „În toate furtunile, în tot necazul, El ne va ocroti, El , Dumnezeul cel credincios! Voia Lui să se facă în noi toţi, spre slava Numelui Său.
Amin!

din însărcinarea lui Dumnezeu,

fratele Ewald Frank.