Înainte să răspund privindu-i în imensitatea de lumină, mi s-a părut că cei doi din spate care se aflau pe braţele V-ului, ultimii, au alte figuri, fapt ce m-a împiedicat să răspund imediat şi determinându-i pe ei să mă mai întrebe o dată.
Cum să crezi asta? Ce faci, la ce te gândesti?
La voi, am avut impresia că s-a schimbat ceva, am bâiguit eu.
Ştii bine că nu se poate schimba nimic, dar tu ai reuşit să faci nişte modificări în fizionomiile noastre prin puterea gândului tău.
Cum aşa?
Bine, când ne-ai privit ai gândit că semănăm atât de bine, încât nu există niciun element care să ne poată deosebi, iar imediat ţi-ai fixat privirea pe ei, schimbându-le înfăţişarea, desigur numai în propriul câmp optic.
Dar n-am vrut!
Ştim, însă te-am lăsat să vezi ce putere ai primit şi ce poţi face doar cu gândul.
Mă speriaţi.
De ce?
Dacă nu mă pot controla şi cine ştie ce tâmpenii le fac celor ce gândesc rău despre mine sau chiar îmi fac rău?
Exclus, tu deţii un control perfect asupra tuturor vibraţiilor ce le transmiţi, pentru că altfel ştii că n-am fi permis aşa ceva. Eşti tot timpul monitorizată.
Bănuiam, dar să ştiţi că asta nu-mi creează sentimentul de siguranţă totală, sunt momente când pierd pur şi simplu legătura cu voi şi intru în panică crezând că nu mă mai pot controla. Aşa mi s-a întâmplat pe drum când am fost în Austria si cred că din această cauza i-am dereglat GPS-ul şoferului, şi telefonul, şi casetofonul, absolut tot. Abia când mi-am dat seama că sunteţi în permanenţă cu mine, m-am liniştit, dar asta după ce mai făcusem o ispravă.
Trecusei prin geam în staţia de benzină.
Aşa este, ba chiar cu asistenţă.
Nu se va mai întâmpla, ştii bine că la fiecare început tu ai făcut şi nişte prostii.
Da, ştiu, tocmai din acest motiv uneori mă sperii de câte pot face.
Ca să fii liniştită, vreau să ştii că prin această noua monitorizare, te vom împiedica să faci ceea ce nu trebuie.
Mi-aţi dat o veste senzaţională!
Dar asta nu înseamnă că totul va cădea în responsabilitatea noastră, iar tu nu va mai trebui să faci nimic, ascultă:...
Şi a urmat o lecţie întreagă cu ce trebuie să fac încât mi-a fost teamă că n-am să apuc să mai pun întrebările mele, însă imediat ce am gândit asta, totul s-a terminat şi brusc am auzit:
Iar nu ai răbdare?
Nu, dar vreau să-mi răspundeţi la nişte întrebări.
Te ascultăm.
Când vor cădea băncile?
O, în America au căzut o grămadă anul trecut, însă până la sfârşitul anului vei avea astfel de bucurii şi pe continentul tău, dar de fapt în toată lumea.
Dar cele mari sau bănci mai micuţe care n-au depăşit graniţele ţărilor în care au luat fiinţă?
Ştim la ce te referi, puteai să o spui direct, nu cele de care eşti tu interesată, abia la sfârsitul anului 2012.
Este păcat că gândesc aşa?
Nu, aceasta este tot o formă de cămătărie, dar instituţionalizată, este o vânzare de bani pe care cumpărătorii plătesc cu vârf şi îndesat şi-n rare cazuri sau deloc au parte de clemenţă când ajung în situaţii limită, iar „amabilul” vânzător este în stare să-i ia şi sufletul.
Mie-mi spuneţi?
Când a fost fondat acest sistem, se baza exclusiv pe modul de ajutorare al celor aflaţi în suferinţă, banii fiind strânşi din donaţii sau din activităţi cu scop similar şi administraţi la început de biserici. Primii fondatori ca ceva oficial, au fost cei din Ordinul Templierilor, însă ulterior acest scop nobil s-a transformat în unul meschin şi astfel s-a ajuns la ceea ce cunoaşteţi voi azi. Exemplele de fonduri de ajutorare pentru cei săraci, bolnavi, nevoiaşi, au apărut în vremea Mântuitorului, dar la o scară mică şi care aveau să fie duse mai departe de apostoli şi de cei iniţiaţi, însă aşa cum am mai spus, pe parcus s-a schimbat scopul.
Vă mulţumesc pentru răspunsul acesta, m-a liniştit!
Altceva?
Anul acesta va mai fi marcat şi de alte evenimente faţă de cele pe care le ştiu eu şi le-am spus şi oamenilor sau mai bine zis li le-am arătat în timpul celor două şedinţe ce-au urmat spiralelor?
Nu, dar nu este suficient?
O, ba da, dar eram curioasă!
Dar sunt şi multe despre care nu i-ai informat.
Nu m-aţi lăsat voi.
Aşa este! pentru că destul de puţini sunt cei ce trebuie să ştie şi sunt şi pregătiţi pentru asta.
Da, dar vedeţi voi, eu v-am mai spus că-i scanez mai rar şi uneori mi se pare că au evoluat.
Unii da, alţii dimpotrivă.
Nu mai stiu ce să fac.
Ţi s-a spus.
Aveţi dreptate.
Suntem şi noi uimiţi uneori când vedem cu câtă uşurinţă se pierd unele spirite şi nici măcar nu conştientizează.
Dar eu?!
Ai dreptate, dar imediat începe selecţia.
O aştept.
Ştim.
Spuneţi-mi ce trebuie să mai aprovizioneze oamenii pentru acele perioade?
Ţi-am mai spus, hrană cu termen de garanţie mare, medicamente, încălţăminte, îmbrăcăminte groasă, sobe, lemne, chibrituri, lumânări, mir, tămâie, apă. Este necesar ca în fiecare casă să existe un crucifix cu Domnul Iisus şi o iconiţă cu Maica Domnului şi Pruncul, aşa cum le numiţi voi. Fiecare dintre voi trebuie să aibă o cruce la gât care să atingă pielea. Niciodată omenirea nu a cunoscut miracolul crucii cum îl va cunoaşte acum. Începând cu ora 17, în ziua de 21 decembrie, este bine să fie geamurile camuflate, dar foarte bine, şi să se aştepte în rugăciune acel moment. Ar fi indicat să vă adunaţi mai mulţi laolaltă în încăperi mai mari, pentru că atunci puterea rugăciunii, prin acea energie degajată, va fi mult mai mare.
Nu mă luaţi acasă?
Glumeşti!
Glumesc, însă de multe ori îmi imaginez o trecere lentă. Dar dacă trecerea se va face prin şoc cum se crede şi chiar în proporţie foarte mare, veniţi să ne luaţi voi, ca mai apoi să ne aduceţi din nou.
Da, pe unii da, şi când spunem asta nu ne referim strict la anumite spirite, ci la zonele geografice unde-şi duc existenţa.
Păi şi dacă nu sunt comasaţi toţi într-o zonă, cum îi luaţi, îi adunaţi unul câte unul?
Nu, pentru că în această perioadă de ascensiune, cu cele două etape ale sale, aceste spirite sub o formă sau alta, vor ajunge împreună.
Înţeleg, dar de ce totuşi nu-i luaţi pe toţi?
Pentru că nu în toate zonle lumii dezastrele vor fi de nesuportat.
Cum este de exemplu ţara mea.
Da, dar sfaturile de mai devreme, erau special pentru tine şi pentru această ţară. Oricum te vom instrui periodic şi pentru atunci.
Vă mulţumesc! Dar cutremurul din România?
Va fi, semnul va fi unul de magnitudine mai mică în Grecia şi Turcia, după care nu la mult timp, va fi şi la voi.
Dacă ne-am ruga în fiecare seară la Dumnezeu pentru asta, am putea împiedica în vreun fel pierderile de vieţi omeneşti?
Rugaţi-vă şi multe veţi obţine.
Mă refeream strict la cutremur.
Şi noi la fel.
Îmi puteţi spune câte ceva despre Era de Lumină?
Da, lumea va trăi în armonie şi iubire, însă până totul se va aşeza aşa cum trebuie, va trebui să depuneţi ceva efort. Oamenii vor fi sănătoşi şi extrem de inteligenţi în foarte multe cazuri, ei vor fi cei ce vor înlocui computerele şi nicidecum invers, cum de fapt este acum.
Va mai fi rău?
Dar ai răspunsul.
Care?
Era de Lumină.
Nu puteţi să-mi daţi mai multe detalii?
Nu mai multe decât trebuie.
Am înţeles!
Să te mai pregăteşti pentru o injecţie.
Iarăşi?
Da, va trebui să-i mai înlocuim pe ceilalţi, pentru că au fost mult mai expuşi decât voi.
Şi când?
Imediat.
În secunda următoare au apărut nişte imagini cu ceva extrem de neobişnuit. Când au spus imediat m-am gândit că e vorba de o zi două, însă ce vedeam pe ecran, m-a liniştit. Era pentru prima dată când primeam astfel de detalii.
Aş mai avea nişte întrebări.
Te ascultăm!
La una dintre întâlniri mi-aţi cerut să mă port mai dur cu anumite persoane. Este posibil să nu treacă?
Orice este posibil, însă ceea ce tu numeşti „dur” este de fapt un mod serios de a trata anumite probleme. Dacă iubeşti acele persoane cum pretinzi, încearcă să le ajuţi aşa cum te sfătuim noi, nicidecum cu lacrimi vărsate de tine, pentru ignoranţa şi pentru necredinţa lor. Aşa nu-i vei ajuta niciodată. Biletul lor este achitat doar pentru dus în Universurile inferioare vouă, niciodată nu vor mai avea şansa acestui moment.
Surprinsă de exprimarea mult prea pământească, m-am trezit zâmbind în colţul gurii, când ca de fiecare dată, m-au adus la realitate spunându-mi:
Ştim că-ţi sunt persoane apropiate, unii făcând parte din familie, alţii prieteni foarte buni, dar va trebui să înveţi că aşa nu-i poţi ajuta. Vezi bine că ei de fiecare dată caută vinovaţi în altă parte, ba uneori te consideră pe tine, ca şi cum tu ai fi responsabilă de toate frustrările şi greşelile acestei omeniri.
Va trebui să-i înveţi să te trateze cu respect atât pe tine cât şi pe cei din jur, iar mai apoi vor învăţa să deosebească sentimentele de iubire de ceea ce provine din ambiţii şi orgolii; din mândrie şi invidie; din ignoranţă şi lene.
Ca de fiecare dată, aveţi dreptate.
Altfel, n-am fi aici.
Ştiu la ce vă referiţi.
Foarte bine.
Pot să vă întreb ceva legat de sfera politică?
Nu, majoritatea oamenilor politici s-au prăbuşit vibraţional. Ei au avut rolul despre care noi ţi-am vorbit la o altă întâlnire, însă ispitele au fost mai la îndemâna lor, fapt ce a determinat căderea. Sunt mult prea neimportanţi ca să abordăm acest subiect acum când totul se petrece cu o viteză, pe care cândva s-ar putea chiar să o regretaţi.
Timpul va reveni la normal?
Desigur, dar ştii asta.
Am mai întrebat şi eu.
În 21 decembrie ziua va avea exact 16 ore la ora 24.
Ştiu şi mă gândesc la ce se va întâmpla cu noi după aceea.
Veţi avea cu 12 ani mai puţin decât acum.
Din cauza comprimării?
Exact, începând cu anul 1962 de când a început acest proces, durata vieţii voastre, este vorba de cei născuţi în acel an sau înainte, a fost micşorată cu 12 ani, iar a celor născuţi după acel an, s-a micşorat direct proporţional cu vârsta.
În concluzie, vom fi mai tineri?
Da, sigur, iar prin modificarea spiralelor ADN, chiar se va observa acest fenomen la nivelul ultimului filtru al acestor transformări organice, pielea.
Vom fi şi mai frumoşi?
Da, se înţelege.
În concluzie, pas alergător spre Era de Lumină, am glumit eu.
Aveţi grijă doar să nu vă împiedicaţi.
Dacă ne veţi ajuta...
Noi o facem deja, mai departe ţine de voi.
În concluzie?
Credeţi în Dumnezeu şi nu veţi cunoaşte decât sensul cuvântului: înainte!
Atunci procesul va deveni ireversibil, stratul de lumină va deveni opac pentru tot ce înseamnă întuneric chiar dacă pare un nonsens această expresie, aşa va fi. El nu va mai putea fi pătruns de nimic din această lume sau din alte lumi.
Eu sper că foarte curând foarte mulţi vor înţelege necesitatea credinţei şi vor alege această cale.
Noi suntem siguri, mai ales după evenimentele din toamna acestui an.
Şi eu!
Mai ai întrebări?
Aş mai avea.
Pentru data viitoare.
Vă mulţumesc mult! Am spus aceste cuvinte cu durere în suflet, deoarece aveau să plece din nou şi să mă lase în această lume împietrită de indiferenţă şi nepăsare. Aş mai fi pus multe întrebări sperând că-i pot ţine mai mult timp alături, din păcate doar eu măsor totul în timp, ei nu cunosc această dimensiune decât în scurtele vizite pe Pământ.
M-am trezit în pat şi de această dată singură şi plină de durere. De mâine vor mai rămâne un an si câteva luni până „atunci”. Dacă aş putea să dorm şi să mă trezesc în acea zi ar fi minunat, însă cum rămâne cu menirea mea aici. Va trebui să-mi bag minţile în cap şi să-mi văd de treabă privind foarte des către Cer, spre licărul ce-mi alimentează viaţa, secundă după secundă, ceas după ceas, zi după zi, până când timpul se va opri la punctul „0”.
Care sunt şansele lumii de a ajunge în acel moment, nu pot răspunde cu certitudine dar sigur sunt!
Vor reuşi oare exponenţii celor patru Universuri prezenţi aici cu scopul de a duce această omenire spre Era de Lumină, să şi atingă acest scop?
În ce fel se va realiza reuniunea spiritelor ce trebuie să treacă de timpul „0”, cu cel puţin trei zile înainte de acel moment, având în vedere că ele pot aparţine tuturor celor patru mari religii ale lumii?
Acestea sunt doar o mică parte dintre întrebările care mă macină de ceva timp şi ale căror răspunsuri pot lăsa loc de echivoc.
Concluzia însă, este una singură, planul divin este atât de perfect, încât dacă ar putea fi ştiut, nimic din ceea ce se numeşte întrebare n-ar mai exista.
Din toate informaţiile pe care le deţin marii iniţiaţi rezultă următoarele:
De fiecare dată când o lume planetară a avut şansa liberului arbitru a reacţionat greşit, referindu-mă aici la finalurile de cicluri planetare, când aceste lumi au beneficiat de un fel de „cadouri” din partea Dumnezeirii, prin trimiterea unor spirite din Astralul Absolut în vederea modificării vibraţionale a planetelor pentru o propulasare fără eforturi uriaşe, în Universul Superior.
La niciun al sfârşit de ciclu (galactic, universic, cosmic) acele lumi nu vor mai beneficia de asemenea şansă de a alege între bine şi rău, binele rezultând din propulsare, răul din fenomenul static, vibraţional desigur.
Niciodată acei emisari superiori nu vor fi recunoscuţi de către mulţimi, decât în măsura în care şi acestea fac parte din civilizaţiile din care ei provin nefiind situate în ierarhii superioare, dar beneficiind de o posibilitate reală de a le accesa tocmai prin acea recunoaştere.
Aceasta reprezintă şi modalitatea de selecţie a spiritelor în vederea ocupării noilor ierarhii Cereşti, ce vor rezulta după deschiderea noului Ciclu Cosmic, dim momentul „0” şi ai cărui coordonatori nu vor fi alţii decât emisarii despre care am vorbit.
La toate aceste „promovări”, baza va fi reprezentată de gradul de evoluţie spirituală cât şi de evaluarea făcută de către emisarul superior în perioada iniţierii privind transformarea premergătoare Erei de Lumină.
Aşadar noi oamenii, în acestă ultimă perioadă a Ascensiunii, adică Comuniunea, dăm o serie de examene aici pe Pământ, constând într-un comportament demn de un spirit ce aspiră spre o ierarhie ce nu va mai fi schimbată aproximativ 26000 de ani.
Absolut nimic din ceea ce reprezintă „Sistemul de Drept Ceresc” nu lasă loc de interpretare şi nici nu dă posibilitatea unor căi de atac, aşa că ar fi bine să ne revizuim tot ceea ce mai poate fi revizuit, raportându-ne şi la unitatea actuală de timp.
Însă indiferent cât şi cum am analiza informaţiile pe care sub diferite forme le primim, ceea ce reprezintă certitudine este că lumea nu va avea sfârşit.
Ea va continua să existe atât aici cât şi în toate Sferele din formele minunatului Astral, precum şi în acele locuri din Universul Inferior, unde omul nu poate fi om, animalul nu este animal, obiectul nu este obiect, forma nu are formă, dar întunericul este întuneric.
Atât lumea din Lumină, cât şi cea întunecată îşi aşteaptă locuitorii, cei noi şi cei vechi, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Care vor fi drumurile pe care se poate ajunge, ştim deja, şi într-una şi într-alta, pe care dintre ele îl vom alege de noi depinde, Dumnezeu ne-a arătat şi ne-a dat, noi am văzut şi am ales.
Dacă doar am văzut şi încă n-am ales, te rugăm Doamne Dumnezeule Tată Ceresc: mai arată-ne!
