AlternanţA

Disperarea femeilor creştea şi mai mult pe măsură ce se apropiau de locul unde avea loc răstignirea, iar Salomeea şi Marta încercau s-o ajute pe Maica Sfântă care la un moment dat părea sleită de puteri. Ce a urmat în linii mari se ştie, doar că atrocităţile la care a fost supus depăşesc cu mult ceea ce imaginaţia noastră ar fi putut plăsmui pe baza celor ce s-au scris.

Maria se gândea şi rostea tot timpul, cum Dumnezeu Tatăl a permis aşa ceva. Durerea ei era atât de mare încât nu se mai putea gândi la faptul că după spusele Lui va exista şi o Înviere, tot ce-şi dorea era un transfer de suferinţă către ea, pentru a curma durerea fizică a Lui. Dar cum nici asta nu i-a reuşit, a leşinat pur şi simplu fiind călcată în picioare şi strivită de mulţimea curioasă şi parcă şi ea însetată de sânge, mulţumită că obţinuse un lider războinic. Oare nu asta dorea?! Avea importanţă pentru aceşti oameni turbaţi de furie, de această dată nu se mai ştia împotriva cui, că Cel ce urma a fi răstignit nu purta nicio vină, că era chinuit şi apoi omorât pe nedrept, că era cea mai curată şi mai bună fiinţă (excluzând natura divină) ce călcase vreodată pe Pământ?!

Nu, nu avea, ei erau dornici de spectacol şi încă de unul sângeros, ale cărui costuri nu ar fi putut fi evaluate nici în următorii 2000 de ani ce aveau să vină, şi care trecând, nu au reuşit să schimbe mare lucru în structura umană, rămânând aceleaşi fiinţe cu gândire primitivă, dispuse să respingă tot ceea ce vine de la Dumnezeu.

De ce toţi acei trimişi de Sus cu o menire bine stabilită nu au fost crezuţi că vin de unde de fapt veneau, decât atunci când existenţele lor se încheiaseră deja? De ce trebuie mai întâi să mori ca abia după aceea să fii recunoscut ca trimis al lui Dumnezeu, sau cel puţin ca un spirit evoluat?

Foarte simplu, pentru că oamenii sunt lipsiţi de credinţă şi cum să recunoşti un trimis al cuiva în care nu crezi? Cum să vezi în el trimisul lui Dumnezeu, când tu nu crezi în acel Dumnezeu?! Sunt sigură ( şi am mai scris asta) că dacă acum ar fi venit Domnul Iisus din nou în trup de om, şi ar fi făcut multe fapte ce puteau determina lumea să creadă că este Fiul lui Dumnezeu, şi această lume L-ar răstigni acum, sigur nu pe cruce, pentru că acest mod barbar de pedeapsă a dispărut, dar s-ar găsi cu siguranţă mijloacele necesare pentru a fi exterminat. Însă dacă o naţiune evoluată din punct de vedere tehnologic, ar vrea o proiecţie pe cer cu figura Domnului Iisus, cea înfăţişată de iconarii mai vechi sau mai noi, cu certitudine toată lumea ar crede în veridicitatea unei apariţii pe cerul cine ştie al cărei ţări.

Oare cât timp lumea aceasta va prefera povestirile mincinoase, uneori însoţite de imagini aparent interesante, adevărului simplu, dar...adevărat?! Sunt desigur întrebări retorice, dar la care eu nu am încetat să mă gândesc clipa de clipă şi poate prin fărâma de energie reprezentând gândul meu, mai pot schimba ceva în această lume vie, şi totuşi atât de moartă.

Revenind la momentul anului 33 care din punct de vedere astronomic şi astrologic, fusese marcat de anumite aspecte alte planetelor Uranus şi Saturn, ce au determinat un cutremur în Europa, chiar în zona în care în acest moment se află ţara noastră.

Într-una dintre teleportări undeva în actualii munţi ai Orăştiei, mai sigur aproape de altarul spiritual românesc, Sarmisegetuza, oamenii din acele ţinuturi erau speriaţi tocmai pentru că trecuseră printr-un cutremur de proporţii. Apariţia vizitatorilor deja cunoscuţi le-a mai diminuat puţin temerile, astfel încât au început să doarmă din nou în adăposturi şi nu sub cerul liber, de teama unui nou cutremur. Se pare că asigurările date de Înaltul Oaspete Divin că nu se va întâmpla nimic, au avut darul să-i liniştească. Însă acel cutremur nu a fost nici pe departe atât de puternic ca cel ce avea să zguduie Palestina şi o bună parte din Africa în momentul morţii Domnului Iisus.

Prin acea mişcare telurică avea să se încheie un Ciclu Planetar şi să înceapă altul.

Cutremurul a avut loc pe o eclipsă totală de soare ce a durat aproximativ trei ore, şi deşi luna se afla în Balanţă şi Soarele în Berbec, ceea ce ar fi trebuit să nu favorizeze mişcări de pământ, iată că dezastrul s-a produs, determinând multe pierderi materiale, dar şi de vieţi omeneşti.

Sunt curioasă dacă mai există vreun astrolog care să poată crede că a fost o simplă coincidenţă. Faptul că eclipsa a atins punctul maxim în momentul în care Mântuitorul avea să-şi dea ultima suflare, iar în acelaşi moment s-a declanşat cutremurul dublat de o furtună nemaivăzută în acele locuri, ne-ar mai putea determina să credem în coincidenţe?

Nici vorbă, totul s-a petrecut aşa cum era scris, iar evenimentele aveau să se desfăşoare conform planului Divin, şi nicidecum vreunuia întocmit de nişte bieţi preoţi farisei sau saduchei, al unor oficiali romani, al soldaţilor lui Irod sau al unor mulţimi aflate în derivă.

Toţi aceia ce se îndoiesc vis-a-vis de evenimentele petrecute atunci şi de veridicitatea lor, n-au decât s-o facă, Pământul va mai găzdui spirite spre evoluţie încă mulţi, foarte mulţi ani de acum încolo, asta în cazuri fericite, dar mai există multe planete unde acestea (spiritele) îşi pot începe evoluţia înapoi de la punctul „0”, încercând primitivismul sub forma lui cea mai brută. Dacă vom prefera mai mult astralul şi mai puţin existenţele planetare, atunci comportamentul nostru de-alungul vieţii efemere va deveni rampa de lansare către Lumea Superioară, el va fi cel ce va determina habitatul spiritului, precum şi durata. Am încălcat Legile Divine vom fi pedepsiţi ca atare, nu le-am încălcat, ne vom bucura de Astralul Superior o eternitate, neexcluzând posibilităţile de a ne corecta urmând „şcolile” de pe cine ştie ce planetă de vibraţie inferioară.

După actul Învierii mulţi dintre cei apropiaţi Domnului Iisus care mai aveau încă îndoieli cu privire la nemurirea spiritului, şi-au însuşit toate învăţăturile Sale prin inter­mediul scrierilor (puţine la număr) sau al celor ce propo­văduiau Cuvântul Său şi care îmbrăţişaseră încă de la început acea nouă ideologie.

Au urmat după aceea o serie de etape prin care toţi discipolii, deveniţi ulteriori apostoli au trecut cu ajutorul Domnului, care s-a aflat timp de patruzeci de zile alături de ei după Miracol, păstorindu-i pe drumul anevoios, dar plăcut al desăvârşirii spirituale. Toţi aceştia la rândul lor au pregătit spre iniţiere mai mulţi oameni rânduiţi de Dumnezeu să ducă mai departe în lume şi peste veacuri, Cuvântul Divin rostit prima oară prin gura Fiului Său.

Ce trebuie ştiut este faptul că niciun mare iniţiat luându-i în calcul pe cei adevăraţi, nu a obţinut o iniţiere pământească fără să fi avut parte în prealabil de una Divină. Acest gen de iniţiere se face prin intermediul unor spirite superioare ce-şi au locul în Piramidă, în Sfera ІІ sau ІІІ şi care au ca responsabilitate tocmai acest act de iniţiere a unor spirite aflate în zone planetare cu scopul de a-şi realiza menirea pentru care au optat sau au fost trimise.

Toţi aceşti ghizi, călăuze sau profesori din astral, uneori pot fi auziţi sau chiar vazuţi de cei ce urmează a fi iniţiaţi, în funcţie de gradul de evoluţie spirituală pe care
l-a atins respectivul până în acel moment.

Sunt şi situaţii când cei trimişi cu o anumită menire să nu-şi fi făcut foarte bine „lecţiile” până la momentul ales, determinându-i pe iniţiatori să le aplice sancţiuni constând în perioade de suferinţă, mai scurte sau mai de durată, proporţional cu faptele săvârşite în existenţa respectivă. Atrag atenţia că într-un astfel de caz nu ne confruntăm cu probleme karmice, şi nici măcar cu cele legate de soartă, având în vedere că spiritele respective nu sunt întrupări în oameni obişnuiţi ci dimpotrivă. Singurii care pot face deosebirea între toate acestea sunt chiar ei, având astfel posibilitatea unor corecţii şi revenirea în matca iniţială. Astfel de derapaje pot apărea şi după procesul de iniţiere atunci când spiritul iniţiat nesocoteşte ierarhiile cosmice, atribuindu-şi capacităţi şi drepturi pe care în realitatea nu le poate avea, iar în foarte multe cazuri tendinţa de a uzurpa anumite poziţii importante din acele ierarhii este evidentă, determinându-i pe cei îndreptăţiţi să recurgă la Legile Cosmice, ce nu lasă loc de interpretare sau sustragere, ele nu pot fi decât aplicate.

În concluzie toate aceste spirite care au avut parte de o iniţiere astrala totală şi apoi de cea terestră şi s-au prăbuşit vibraţional, o bună perioadă de timp nici nu realizează ce au atras deşi se află deja în lumea întunecată a vibraţiilor inferioare sau joase. Toţi aceştia confundă în foarte multe cazuri energia sexuală, care nu este decât o vibraţie joasă, dar care există în cumulul de energii ce definesc fiinţa planetară cu scopul precis de perpetuare a speciei. Aceasta este o energie ce face legătura cu cea telurică nicidecum cu fluidul cosmic pur specific vibraţiei Christice ce leagă printr-un fel de cordon, spiritul întrupat şi Sferele Superioare prin canalul energetic numărul 7.

Acesta este şi motivul pentru care spiritele evoluate şi cele superioare, întrupate în lumea planetară trăiesc într-o abstinenţă sexuală totală, deoarece legătura lor cu Astralul Superior favorizată oarecum de canalul 7, anihilează în proporţie de 98% rolul canalului 1, cel ce leagă fiinţa planetară de energia inferioară aflată la suprafaţa planetei, degajată de fiinţele ce o populează (planeta) şi potenţează vibraţia telurică. Ori aceste vibraţii joase nu te ajută în niciun caz să te ridici, ci dimpotrivă dacă nu te poţi desprinde de ele şi eşti animat de efectele produse ce pot alimenta orgoliul şi trufia, căderea este liberă.

De aceea când doi oameni de sex opus sunt atraşi unul de celălalt, iar tipul de atracţie este cumva determinat de canalele energetice 4 şi 7, cu siguranţă ei sunt pătrunşi de sentimente ce definesc iubirea adevărată, iar dacă totul se raportează doar la canalul 1, înseamnă că ceea ce simt nu este decât o reacţie a instinctelor sexuale care nu au nimic în comun cu energia superioară manifestată prin iubire.

Acesta este şi motivul pentru care unii oameni care au avut o evoluţie spirituală rapidă, au ales să trăiască în asceză sau să devină călugări, sau şi una şi alta, pentru că hrana de bază a fiinţei lor era Lumina Divină sau Fluidul Cosmic Pur, de fapt Energia Christică, ce-i alimenta sau avea să-i alimenteze prin canalul 7. Când sentimentul de iubire este profund atunci fiinţa planetară este pătrunsă de Lumină, asta însemnând stabilitate, devotament, plenitudine, sinceritate, fericire, când sentimentul lipseşte, lipseşte şi lumina, iar cel în cauză este stăpânit de instincte animalice ce presupun înclinaţia spre vicii de toate felurile, încercând prin asta să găsească doar un strop din ceva ce poate semăna a fericire. Important este ca atunci când două fiinţe se iubesc cu adevărat prin Lumina prezentă în interiorul lor, pot uşor propaga şi spre cei ce-i înconjoară, dacă nu aceeaşi Lumină cel puţin o scânteie din ea, ce poate însemna doar un început infim de „electrificare” a planetei. Se pare că reţeaua nu este chiar la începuturi, ceea ce ar putea însemna că până la finalul anului 2012, farul numit Terra ar avea posibilitatea sa strălucească necontenit, contribuind suficient la înlăturarea întunericului din Cosmos.

CAPITOLUL VІІІ

Este cât se poate de simplu de înţeles că o mare parte dintre spiritele prezente pe Terra acum aproximativ 2000 de ani, se găsesc şi acum, sub alte întrupări desigur. O parte dintre acestea au venit aici din proprie iniţiativă, iar altele au fost trimise, şi unele şi altele cu scopul precis de a ajuta la transformările premergătoare anului 2012, prin care omenirea obligatoriu trebuie să treacă. Astfel că înaintea Înălţării, Domnul Iisus i-a numit pe cei ce vor reveni pe Terra „la sfârşitul veacurilor” cu misiuni importante atât din punct de vedere planetar cât şi astral, făcând referire la cei prezenţi, la cei iniţiaţi de ei, la iniţiaţii iniţiaţilor lor, ş.a.m.d până ce numărul acestora se va ridica la 140000. În concluzie, spiritele ce-au luat parte la evenimentele acelor vremuri şi ale celor următoare, contemporane cu Mântuitorul, însumează această cifră, fiind acceaşi şi la trecerea din 2012. Ori acest număr de iniţiaţi raportat la acele 6, 3 miliarde de oameni ce populează Terra în aceste vremuri, înseamnă suficient pentru a se obţine rezultatul stabilit de Sus, în decembrie 2012, adică o trecere de 50% din populaţia globului, în Erra de Lumină.

Este cunoscut faptul că după Înălţare toţi apostolii, atâţi câţi au fost cu adevărat nu câţi găsim în Biblie, au cutreierat toată lumea propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu. Toată averea Mariei, tot ceea ce-i revenea lui Set din afacerile familiei, tot ce obţineau ei din vindecări şi alte fapte neobişnuite, le-a permis deplasări în toate colţurile lumii, şi astfel proorocirea s-a împlinit. Este păcat că s-a impiedicat cunoaşterea acestor fapte, pentru că dacă omenirea ar fi avut acces la toate aceste informaţii, poate altă atitudine referitoare la credinţă ar fi avut.

Dar având în vedere că după alegerea greşită făcută la finalul Ciclului Planetar, trebuiau să se parcurgă nişte etape obligatorii, asta este.

Ce s-a întâmplat în linii mari cu discipolii Domnului după anul 33, nu se poate spune în câteva cuvinte. Maica Sfântă împreună cu Maria, Set, Ruth, Iosif, Ioan, Iacov şi Iuda Tadeu, au propovăduit în Egipt, Asia Mică, Armenia, Grecia, Macedonia, Malta, Franţa, Spania, Italia, Anglia, Belgia, iar mai apoi din nou în teritoriile palestiniene.

Am dat numele ţărilor cunoscute de noi azi, pentru că mult mai uşor ne putem face o reprezentare a ţinuturilor respective, cunoscând denumirea actuală.

Pe de altă parte, Iacov fratele lui Iuda Tadeu, alături de Dan si Iosif din Arimateea, au pus bazele şi au slujit în prima Biserică Creştină din Ierusalim, mergând mai apoi şi-n alte ţinuturi cum au fost Siria şi Libanul de azi.

Despre Sfântul Petru şi cei consemnaţi de scrierile sfinte se ştie foarte bine ce au făcut.

După revenirea din Europa şi după ce Maica Sfântă a fost ridicată de Fiul Său, Maria a propovăduit o perioadă lungă de timp în ţinuturile Turciei actuale, în zona sudică, mai apoi stabilindu-se în apropiere de Efes, unde în realitate ea şi-a găsit sfârşitul şi a fost înmormântată.

Ceea ce se spune astăzi, că mormântul s-ar afla în Egipt sau în Israel, sunt simple speculaţii făcute probabil cu iz comercial, în ideea că vor inventa vreo două morminte cu mâinile sau picioarele sale, sau poate chiar capul, determinând astfel mii de pelerini să poposească în locurile respective, ridicând produsul intern brut al acelor ţări, printr-un turism înfloritor şi sigur, cum de atfel se şi observă în statele cu populaţie creştină destul de puţină, dar cu mulţi întreprinzători foarte bine orientaţi.

Aşa cum am mai spus, o bună parte a vieţii sale a propovăduit alături de Sfântul Ioan, iar mai apoi de Apolonius, pe care de altfel îl şi iniţiase, acesta din urmă devenind ulterior şi un foarte bun prieten al Apostolului Pavel.

Indiferent ce vor spune cei ce vor citi aceste rânduri referitor la Maria, adevărul este acesta şi nicidecum ceea ce s-a scris de-alungul timpului referitor la această mare personalitate biblică, din raţiuni misogine sau de altă natură. Ea a fost şi va rămâne omul care L-a iubit cel mai mult pe Fiul lui Dumnezeu, în scurta Sa existenţă în corp omenesc. L-a iubit şi la rândul său a primit iubirea şi protecţia pe care le-a meritat, dedicându-şi viaţa cu tot ce ţinea de ea aici pe planetă, în exclusivitate Sfintei Trinităţi.

Ce bine ar fi fost dacă omenirea ar fi ştiut că spiritele n-au sex masculin sau feminin, acolo în astral, ci ele au doar vibraţie, cu siguranţă numele Mariei n-ar fi fost terfelit de atâţia călugări misogini, care n-au îmbrăcat rasa în niciun caz din iubire de Dumnezeu, şi mai sigur din dispreţ faţă de fiinţa umană, şi în special faţă de femei considerate foarte mulţi ani, ca fiind ceva inferior pe această planetă.

Vis-a-vis de această teorie şi-au construit cadrul necesar bazat strict pe o religie a lor, dar cu conotaţii politice şi sociale, pentru a îngrădi personalitatea femeii şi a o reduce la ceva ce trebuia doar folosit, fiind confundată deseori cu un obiect, ceea ce din păcate se mai întâmplă şi azi la unele popoare mai puţin civilizate.

Dacă Maria Magdalena, aşa cum este cunoscută în unele Evanghelii, şi când spun asta mă refer la toate 87, nu doar la cele 4 ce sunt cunoscute de către populaţia creştină, n-ar fi fost atât de invidiată de către chiar comtemporanii săi şi n-ar fi fost atât de severă în scrierile învăţăturilor Domnului Iisus, probabil că n-ar fi deranjat atât de mulţi indivizi, ce se considerau splendide exemplare omeneşti de sex masculin, poate că ar fi avut şi ea parte măcar de o sărbătoare marcată cu cruce neagră în calendarul creştin. Şi cum nimic din toate acestea nu s-au întâmplat, mă rezum şi eu la a spune, ţinând cont de aceste informaţii: Maria din Magdala, cel dintâi apostol al Domnului Iisus, omul care L-a iubit şi L-a venerat necondiţionat, martora Învierii de a cărei glorie s-a bucurat, cel mai concludent exemplu de credinţă şi devotament, spiritul din stânga Fiului lui Dumnezeu.

Toate aceste nedreptăţi la care a fost supusă, atât ea cât şi Set, Apolonius, Iuda Tadeu, Ruth, Dan, Iosif şi mulţi alţii, m-au făcut să mă îndoiesc de foarte mulţi dintre cei ce se numesc părinţii religiei creştine, dacă au avut cu adevărat credinţă sau nu. Nefiind eu în măsură să mă pronunţ într-o problemă atât de delicată, vă las pe dumneavoastră stimaţi cititori să trageţi ce concluzie veţi dori în acest sens. Rolul meu a fost să transmit aceste informaţii atât cât mi s-a permis şi când mi s-a permis, urmând ca mai apoi să le analizaţi şi să mă sancţionaţi dacă consideraţi că am greşit. Eu m-am străduit să am o exprimare pe înţelesul tuturor, dar în acelaşi timp să păstrez cu acurateţe conţinutul, excluzând orice posibilitate de abatere de la adevăr, având în vedere ce implică aceste informaţii şi prin ce tip de canale au ajuns la mine.

Ca şi în cazul celeilalte cărţi „Mesagerii Luminii”, mi-a trebuit ceva timp până m-am asigurat că n-am înnebunit, că tot ceea ce vedeam cu ochii minţii, deşi percepţia era alta, nu sunt proiecţii ale minţii mele, ci sunt imagini adevărate şi mai ales să am curajul necesar pentru a scrie „Alternanţa”, în forma impusă nu cea iniţială. Dacă aş fi scris totul probabil că n-aş fi reuşit să public cartea nici la sfâtşitul anului 2012 şi ar fi existat riscul să nu reproduc dialogurile întocmai cum au existat, cu tot ajutorul Lor, iar asta ar fi însemnat exact ceea ce s-a făcut şi-n acele vremuri şi mai târziu, o trunchiere a Adevărului, pe care nu ne-o mai putem permite în pragul Erei de Lumină, şi care n-ar fi trebuit să existe niciodată fiind vorba de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus: ADEVǍRUL, CALEA ŞI VIAŢA!

Cei ce trebuie să înţeleagă vor înţelege şi astfel scopul pentru care aceste rânduri au fost scrise va fi atins, pentru ceilalţi, să le lumineze calea Dumnezeu şi poate într-o zi vor reveni în turmă.

Aş dori ca oamenii să înţeleagă că menirea mea aici este să vindec, să ajut la transformări, să transmit acest gen de informaţii, dar şi altele, nicidecum să-mi folosesc ceea ce mi-a dat Domnul pentru a face demonstraţii sau a satisface curiozităţile unor oameni care nu au încredere totală în Dumnezeu şi care au nevoie de semne pentru a percepe existenţa Sa.

Eu nu mă găsesc în competiţie cu nimeni aşa cum uneori anumiţi indivizi încearcă să lase să se creadă, ca şi cum ne-am afla în faţa vreunui start ce ar aduce cine ştie ce favoruri, eu îmi duc menirea mai departe cu speranţa că trecerea din anul 2012 va fi cât se poate de blândă, asta însemnând că omenirea se va trezi până în ultimul ceas. Această speranţă o nutresc şi legat de cei ce vor exclusivitate asupra lui Dumnezeu şi cred că El poate fi găsit în locuri, în pietre, în copaci, în clădiri, în obiecte, etc. Nimic mai fals: Dumnezeu este peste tot, important fiind doar să conştientizezi prezenţa Sa, în sufletul tău şi pretutindeni în tot şi în toate.

• 
  Treziţi-vă oameni! E timpul s-o faceţi! Treziţi-vă!
  

Şi pentru că ne apropiem de anul 2012, nu pot să nu atrag atenţia asupra a ceea ce trebuie făcut în situaţia în care trecerea nu va fi cea pe care ne-o dorim.

Înainte de asta aş vrea să precizez că injecţiile energetice au continuat din ce în ce mai des, shimbându-se eşalonul de şapte la începutul anului 2011. Se pare că acest câmp de protecţie, chiar şi cel artificial nu rezistă foarte mult din cauza agresiunilor energetice din interior. Norocul Terrei sunt aceste civilizaţii extraterestre care începând din anul 1999 încoace îi poartă de grijă ca unui copil aflat sub perfuzie, ce respiră şi vorbeşte doar cât este conectat la perfuzor.

Oare această omenire nu aude geamătul de disperare al acestui Pământ aruncat în suferinţă chiar de ea?!

Am spus în „Mesagerii Luminii” că se va ridica o falie ce va determina, prin ruperea din zona Atlanticului, un pământ nou, un continent sau doar un arhipeleag, ori asta este puţin probabil să nu producă distrugeri în teritoriile de lângă ocean. Să sperăm şi să ne rugăm să nu se întâmple. De asemenea anul 2011 va aduce şi el mişcări telurice ce pot determina devieri de axă, dar într-un anumit fel ele sunt binevenite, excluzând pierderile de vieţi omeneşti, deoarece vor mai atenua din ceea ce se va întâmpla în parte a doua a lui 2012. Însă anul 2011 va fi marcat de foarte multe evenimente cu caracter social, care la rândul lor vor crea probleme pe pieţele financiare ale lumii, efectele fiind simţite mai ales în cea de-a doua parte a anului.

Oricum, legat de ce se va întâmpla în aceşti ultimi ani ai Ciclului Cosmic am scris în cealaltă carte, astfel încât acum nu voi veni decât cu câteva sugestii vis-a-vis de ce trebuie făcut în astfel de timpuri, dar asta am s-o fac numai după o nouă întâlnire cu Mesagerii.

Deşi vizionările mele nu s-au terminat, era destul de clar că informaţiile ce trebuiau transmise le primisem de mult, aşă că nu mai eram atât de afectată cum fusesem aproape întreg anul 2010. Ceea ce mi se înfăţişa acum avea probabil rolul de a mă racorda mai bine la acele timpuri, să-nţeleg rolul unor spirite prezente atunci, dar si acum, cât şi importanţa lor în ceea ce se numeşte comuniunea perioadei de ascensiune.

Aşa am reuşit să identific o parte dintre aceştia şi să creez o serie de contacte, atât cât mi s-a permis. Astfel i-am cunoscut şi pe ceilalţi şase din ţara noastră, precum şi mulţi alţii, care acum au cu totul alt rol aici, decât cel avut în urmă cu 2000 de ani. Şi cum în luna aprilie trebuie să fac nişte călătorii în Rusia, Japonia şi Malta, probabil că voi mai avea surprize şi pe acolo, aşa că am nevoie să mă hotărăsc unde voi merge, în care dintre aceste ţări am mai multă chemare, determinată de legăturile mele ancestrale cu acele locuri sau cu oamenii ce reprezintă spirite speciale din Astralul Superior sau chiar din cel Absolut, ale căror existenţe au fost stabilite în acele zone geografice.

Din start am exclus Japonia, mai ales că în unele episoade din vizionările mele apăreau nişte dezastre undeva în acele zone ale Asiei, unde populaţia semăna perfect cu cea niponă.

Însă nu sentimentul de frică a fost cel ce m-a împiedicat să mă duc, pentru că eu l-am eliminat de mult din viaţa mea, ci faptul că n-am simţit niciun fel de pornire spre acea ţară, nici măcar de curiozitate, fapt ce m-a determinat să fac deja alegerea. Îmi doream să merg în Rusia şi în Malta deopotrivă, urmând să văd dacă mă încadram ca perioadă de timp să pot vedea cele două locuri, atât de dragi mie.

Stările mele prevesteau o întâlnire cu Mesagerii, care era aşteptată cu sufletul la gură de către mine.

Durerea de cap ce mă cuprinsese la mijlocul zilei era semnul că aceştia trebuiau să apară 12-14 ore mai târziu, aşa că nici nu ştiu când a fugit timpul şi era deja trecut bine de miezul nopţii, când mă găseam în faţa lor, în aceleaşi condiţii binecunoscute cititorilor mei şi cu sacul plin de întrebări.

• 
  Ne-ai aşteptat?
  
• 
  Da, foarte mult, iar am crezut că m-aţi abandonat.