Am fost medic

partea dreaptă sunt mult mai nenorociţi. Pot fi
consideraţi de pe acum viitoare cadavre, întrucât
viaţa lor,se sfârşeşte după trei-patru luni. Dar
până atunci ei trebuie să treacă prin toate ororile
KZ-ului. Muncesc ca sclavii până se prăbuşesc de
oboseală, sângerează din mii de răni, răcnesc de
foame, îşi pierd minţile şi zbiară cu ochii ieşiţi
din orbite, se zvârcolesc pe câmpul aşternut cu
zăpadă până degeră aproape cu totul. Copoi
anume dresaţi le sfâşie carnea rămasă pe oase, iar
când pe trupul lor vlăguit de suferinţă nici
păduchii nu-şi mai găsesc hrană soseşte în sfâr?it
moartea salvatoare. Stau şi mă-ntreb: Cine a avut
mai mult noroc dintre tatăl, mama, fraţii, copiii
86/435

---

noştri? Cei pe care soarta i-a aruncat în dreapta
sau cei pe care i-a aruncat în stânga?
La sosirea fiecărui transport, un soldat SS
trece în revistă oamenii aliniaţi în faţa vagoanelor
pentru a depista gemenii şi piticii aflaţi printre ei.
Mamele, pline de optimism, îşi predau fără
şovăire copiii gemeni. Fraţii gemeni adulţi, ştiind
că sunt interesanţi din punct de vedere ştiinţific,
sunt convinşi că nu pot avea decât foloase de pe
urma acestei situaţii şi se prezintă cu seninătate.
Pe baza aceluiaşi raţionament, piticii procedează
la fel.
Aşadar gemenii şi piticii sunt selecţionaţi şi
formează un grup separat în coloana din dreapta.
Apoi santinelele SS îi conduc în aşa-numita
„baracă cu regim special”, anume organizată pen-
tru ei, unde sunt internaţi fără să li se schimbe
veşmintele. Aici hrana e mai bună, paturile sunt
confortabile există posibilităţi de întreţinere a ig-
ienei personale şi, în general, tratamentul este
mai bun.
87/435

---

Aceasta este baraca nr. 14 din sectorul F al
lagărului. De aici, escortaţi de supraveghetorul
lor, sunt duşi în blocul experimental din lagărul
romilor, despre care am vorbit în cele de mai sus.
Acolo li se fac zilnic examenele ce nu se pot
efectua decât pe oameni vii: analize de sânge,
puncţii lombare, transfuzii de la un frate geamăn
la altul şi invers şi multe altele, toate dureroase şi
istovitoare. Dina, pictoriţa originară din Praga,
execută schi?ele comparative ale craniului,
lobilor urechii, ale gurii, mâinilor şi picioarelor.
Pentru fiecare pereche de gemeni se întocmeşte
un dosar special, cuprinzând datele Lor per-
sonale, planşele comparative şi rezultatele exa-
menelor şi analizelor. Aceeaşi metodă se aplică şi
în studiul piticilor.
Aceste investigaţii, denumite în termeni
medicali in vivo, adică efectuate asupra organis-
mului viu, sunt departe de a epuiza toate posibil-
ităţile de cercetare ştiinţifică asupra gemenilor.
Ele sunt pline de lacune şi dau informaţii relativ
insuficiente. De aceea după aceste examene
88/435

---

urmează ultima şi cea mai importantă etapă în
studiul gemenilor: studiul anatomopatologic,
comparaţia dintre organele lor normale sau anor-
male şi cele cu aspect patologic. Aceste examene
însă nu se pot face decât pe cadavre, întrucât,
pentru justa apreciere a eventualelor anomalii,
autopsia trebuie să se facă paralel, gemenii tre-
buie să moară simultan. In consecinţă ei mor
deodată, într-una din barăcile experimentale din
KZ, în sectorul B-III al lagărului. Doctorul
Mengele personal le curmă zilele.
Aici se petrece un caz unic în istoria mon-
dială a medicinii: doi fraţi gemeni mor în aceeaşi
clipă, şi cadavrele lor pot fi autopsiate fără
întârziere. În condiţiile unei vieţi normale, ar fi
din domeniul miracolului ca doi gemeni să moară
în acelaşi loc şi în acelaşi timp! Aceasta pentru că
adeseori împrejurările îi separă, obligându-i să
trăiască la depărtări mari unul de altul. Şi apoi ei
nu mor niciodată deodată. Se poate întâmpla ca
unul să moară Ia vârsta de zece ani, iar celălalt la
cincizeci de ani. Aşadar, în mod normal nu există
89/435

---

posibilitatea autopsiei paralele şi comparative. În
lagărul de la Auschwitz însă există sute şi sute de
gemeni, iar exterminarea lor oferă sute şi sute de
posibilităţi de cercetare.
Iată pentru ce doctorul Mengele îi separă pe
gemeni şi pe pitici încă de la sosire. Iată pentru
ce ei sunt trecuţi în grupul din dreapta şi apoi
sunt duşi în barăci cu „regim special”. Ei se bu-
cură de o îngrijire mai bună, li se asigură condiţii
de viaţă igienice, pentru ca nu cumva,
îmbolnăvindu-se, să moară un frate înaintea celu-
ilalt! Ei trebuie să fie sănătoşi, să moară perechi-
perechi şi în acelaşi moment!
Kapo-ul principal al Sonderkommando-ului
apare m odaia mea şi mă anunţă că la poartă mă
aşteaptă un soldat SS cu o echipă care transportă
cadavre. Mă duc numaidecât la poartă, întrucât
ştiu că ei n-au voie să intre în curtea crematori-
ului. Soldatul SS îmi predă documentele aferente:
dosarul a doi fraţi gemeni. Echipa de transport,
compusă de data aceasta din femei, depune în
faţa mea o targa acoperită
90/435

---

Ridic cearşaful şi văd cadavrele unor ge-
meni în vârstă de vreo doi ani. Chem doi dintre
oamenii puşi la dispoziţia mea, care duc cada-
vrele în sala de autopsie şi le aşază pe masă.
Deschid dosarele şi încep să studiez con-
ţinutul lor. Un material de cel mai înalt nivel şti-
inţific, format din examene şi descrieri clinice,
radiografii, planşe artistice, prezintă caracteristi-
cile celor doi gemeni studiaţi. Nu lipsesc decât
investigaţiile anatomopatologice. Aceasta este at-
ribuţia mea.
Cei doi copii au murit deodată. Amândoi
zac pe masa cea mare de autopsie. Au trebuit să
moară pentru ca trupşoarele lor să fie disecate, şi
astfel să contribuie la dezlegarea misterului pro-
liferării speciei umane.
Scopul major al acestor „cercetări” este
stimularea proliferării „rasei superioare”, a rasei
„menite” să domine lumea. Mai precis, ţelul ur-
mărit este ca în viitor, pe cât posibil, fiecare
mamă germană să nască gemeni.
91/435

---

Planul este demenţial! A fost născocit de
creierul dezechilibrat al teoreticienilor rasismului
din cel de-al treilea Reich. Doctorul Mengele,
medicul şef al lagărului de la Auschwitz, marele
Kriminaldoktor cu înaltă pregătire, acest
răufăcător, şi-a asumat sarcina de a face
cercetările.
El reprezintă tipul cel mai periculos dintre
criminali. Şi cu cât are mai multă putere, eu atât
devine mai periculos. El trimite la moarte
milioane de oameni pentru că, în virtutea teoriei
rasiste germane, toţi sunt fiinţe de ordin inferior,
vătămătoare pentru omenire.
Acest răufăcător stă ceasuri întregi în
preajma mea, printre microscoape, alambicuri,
eprubete sau la masa de disecţie, îmbrăcat în hal-
atul său plin cu pete de sânge, studiază, cer-
cetează ca un obsedat, cu mâinile însângerate.
Scopul este înmulţirea rasei germanice. Iar
scopul major este sporirea poporului german într-
atât, încât să poată popula teritoriile socotite
„spaţiu vital” al celui de-al treilea Reich, care vor
92/435

---

fi depopulate prin exterminarea cetăţenilor cehi,
unguri, polonezi, olandezi şi aşa mai departe.
Fac disecţia celor doi gemeni şi întocmesc
un proces-verbal de autopsie reglementar. Mi se
pare că doctorul Mengele e mulţumit de modul
cum lucrez. Observ că citeşte cu oarecare
greutate scrisul meu cu litere ca de tipar. M-am
obişnuit cu acest fel de a scrie din vremea când
lucram în America. De aceea i-am spus că pentru
a-i putea prezenta procese verbale frumoase şi
clare mi-ar trebui o maşină de scris; aşa lucram şi
acasă.