Am fost medic

Sonderkommando-ul. Încep să lovească balonul.
Râsete puternice inundă curtea. Publicul,
format din SS-işti şi din restul Sonderkommando-
ului, începe să se agite, să-i încurajeze pe
jucători. Am impresia că mă aflu pe terenul de
sport al unui orăşel liniştit de provincie.
Uluit, înregistrez şi acest fapt. Nu aştept
sfâr?itul meciului. Mă retrag în camera mea.
Cinez şi iau două tablete de 0,10 mg luminal. Nu
105/435

---

doresc decât să dorm, să dorm! Simt că nu mai
am mult şi nervii mă lasă. Somnul provocat de
luminal este remediul cel mai bun.
106/435

---

X
Dimineaţa mă deştept buimăcit. Trec
alături, în sala de duşuri, şi, timp de o jumătate de
oră, las să-mi curgă în cap apa îngheţată a Vis-
tulei. Simt efectul ei tămăduitor asupra nervilor
mei prea solicitaţi în ultima vreme. În acelaşi
timp îmi dispare şi ameţeala firească după tab-
letele de luminal pe care le-am înghiţit.
Beneficiez şi de data aceasta de spiritul de
ordine al germanilor; o sală cu pereţii în faianţă
albă, cu zece duşuri, puse la dispoziţia
Sonderkommando-ului. Oamenii care lucrează cu
cadavre trebuie să,se spele des. De aceea sunt ob-
ligatorii două băi pe zi, pe care toată lumea le
face cu plăcere.
Îmi iau trusa medicală şi pornesc la lucru. E
o trusă elegantă. Mi-a adus-o un om din Sonder-
kommando; a luat-o de pe cuierul cu veşmintele
vreunui coleg medic, rămase în vestiar după gaz-
area lui. Este echipată cu aparat de tensiune,

---

stetoscop, seringi de foarte bună calitate, instru-
mente şi fiole pentru injecţii în cazuri de prim
ajutor. În consecinţă îmi este foarte utilă la
munca pe teren. „Terenul” meu cuprinde cele
patru crematorii. Vizita medicală începe în crem-
atoriul unde locuiesc. Trec mai întâi prin
încartiruirea SS-iştilor. Examinez bolnavii. Întot-
deauna găsesc pacienţi. Aici oamenilor le place
să facă pe bolnavii vreo trei-patru zile, pentru a
se odihni după serviciul greu pe care-l prestează.
Există însă şi cazuri mai grave.
În tratamentul bolnavilor nu întâmpin nici o
dificultate, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu
medicamente, ne putem lua la întrecere cu cea
mai distinsă farmacie din Berlin. Există un Kom-
mando special, a cărui atribuţie este ca înainte de
strângerea lucrurilor rămase în vestiar de la trans-
porturile gazate să deschidă bagajele de mână, să
scoată toate medicamentele şi să mi le predea
mie. Eu le verific şi le sortez după efectul lor
terapeutic. Nu este o muncă uşoară, întrucât
transporturile sosite aici aduc medicamente din
108/435

---

diferite ţări ale Europei, cu instrucţiuni scrise în
diferite limbi. Preparatele de provenienţă greacă,
poloneză, cehă şi olandeză îmi dau multă bătaie
de cap.
Observ un fapt semnificativ: majoritatea
medicamentelor găsite la transporturi face parte
din categoria sedativelor nervoase. Iată un feno-
men
caracteristic
pentru
starea
nervilor
europenilor goniţi la moarte.
După ce termin vizita la încartiruirea SS-
ului, urc la etaj, la Sonderkommando. Aici trebuie
să pansez câteva răni produse prin arsuri. Ase-
menea cazuri apar frecvent la fochişti. Afecţiuni
organice întâlnesc foarte rar la oamenii din Son-
derkommando. Paturile şi îmbrăcămintea lor sunt
curate, hrana lor este bună, aş putea spune chiar
excelentă. De altfel, toţi au fost aleşi, unul şi un-
ul, tineri şi vânjoşi. În schimb, sunt mulţi bolnavi
psihici. Faptul îngrozitor că sub ochii lor sunt ex-
terminaţi fraţii, soţiile, copiii, părinţii lor bătrâni,
că ei, cu mâinile lor, târăsc zilnic mii de cadavre
în faţa cuptoarelor şi le aruncă în incineratoare le
109/435

---

produce stări grave de depresie şi de melancolie.
Toţi cei de aici au un trecut la care se gândesc în-
dureraţi şi pe toţi îi aşteaptă un viitor la care se
gândesc cu groază. Viitorul unui om din Sonder-