Am fost medic

Oberscharführer-ul Mussfeld deschide uşa şi in-
troduce în odaia mea trei necunoscuţi îmbrăcaţi
în haine vărgate. Apoi, arătând cu mâna spre cei
trei nenorociţi, îmi spune că doctorul Mengele
mi-a trimis trei colegi.
Îţi vine să le plângi de milă văzându-i cum
stau, în hainele lor murdare de puşcăriaşi, muţi şi
încremeniţi de spaimă, stânjeniţi de mediul nou
în care au intrat. De îndată ce au păşit peste
pragul crematoriului ştiu şi ei că de aici nu mai
există scăpare.
Ne strângem mâna camaradereşte şi ne
prezentăm. Primul cu care dau mâna este doc-
torul Görög Dénes, docent universitar, autop-
sierul spitalului de stat din Szombathely
20
. Este
un bărbat scund, slab, cam de patruzeci şi cinci
de ani, şi poartă ochelari cu lentile groase. Îmi
face impresie bună, sper că ne vom înţelege bine.

---

Al doilea, Fischer Adolf, pare să aibă vreo cin-
cizeci de ani, este îndesat, cu spatele adus şi cu
chipul răutăcios; a fost timp de douăzeci de ani
om de serviciu la sala de autopsie a Institutului
de anatomie din Praga. Fiind evreu din Cehoslov-
acia, se află de cinci ani în KZ. Al treilea este
doctorul Joseph Körner, originar din Nisa, inter-
nat de trei ani de zile în KZ. Este un tânăr scump
la vorbă, cultivat. N-are decât treizeci şi doi de
ani.
Doctorul Mengele i-a pescuit din barăcile
murdare ale lagărului D pentru a grăbi efectuarea
cercetărilor ce mi-au fost încredinţate şi i-a trimis
să mă ajute pentru a putea face faţă autopsiilor
din ce în ce mai numeroase. Răspunderea muncii
de „cercetare ştiinţifică“ o voi avea tot eu.
Corespondenţa, arhiva, întocmirea proceselor
verbale de autopsie rămân în sarcina mea. Cei doi
medici urmează să mă ajute la autopsii; omul de
serviciu, conform funcţiei sale, va pregăti cada-
vrele. El are sarcina de a trepana şi a scoate
calota craniană, de a extrage şi a pregăti pentru
164/435

---

analiză diferite organe, iar după autopsie tot el
evacuează cadavrul şi răspunde de ordinea şi
curăţirea sălii de autopsie şi a camerei de lucru.
Aşadar, am primit ajutoare serioase, ceea ce
înseamnă o mare înlesnire pentru mine. În con-
formitate cu dispoziţia doctorului Mengele, cei
trei camarazi nou-veniţi vor locui cu mine în
cameră. Această schimbare în viaţa şi munca mea
are avantajul că nu voi mai fi singur, şi voi munci
şi locui împreună cu tovarăşi de suferinţă.
165/435

---

XIX
De dimineaţă pornesc la vizita medicală co-
tidiană în cele patru crematorii. Pretutindeni se
lucrează din plin. Astă-noapte au fost arşi evreii
greci de pe insula Corfu, situată în Marea Medit-
erană. Comunitatea evreiască din Corfu este una
dintre cele mai vechi din Europa.
Transportul lor a durat douăzeci şi şapte de
zile; pe mare i-au cărat în şlepuri, iar pe uscat i-
au adus cu trenul, în vagoane închise, nemâncaţi,
nebăuţi. Când garniturile au ajuns la rampa
lagărului de exterminare de la Auschwitz şi
vagoanele s-au deschis pentru ca evreii din Corfu
să coboare şi să se alinieze pentru selecţie, n-a
mai avut cine coborî. Jumătate dintre ei muriseră,
cealaltă jumătate, în stare de nesimţire, trăgea să
moară. Întregul transport, până la ultimul om, a
fost dus la crematoriul II. Uzina a funcţionat in-
tens toată noaptea. Dimineaţa nu mai rămăsese
din ei decât o grămadă de haine murdare şi

---

zdrenţăroase în curtea crematoriului. Mi se
strânge inima când privesc mormanul de haine,
udat de ploaia măruntă ce se cerne peste el. Ochii
mei se îndreaptă întâmplător spre coşul pătrat al
crematoriului şi iată că paratrăsnetele aşezate în
cele patru colţuri ale lui, drugurile acelea groase
de fier, s-au înmuiat şi s-au îndoit din cauza fo-
cului infernal din cuptoare!
Cu prilejul vizitei la crematoriul IV am găs-
it un caz grav: unul dintre fochişti, vrând să se si-
nucidă, a înghiţit o cantitate mare de tablete de
luminal. Aici aceasta este cea mai frecventă
formă de sinucidere. Sonder-işti îşi pot procura
uşor luminalul, întrucât zilnic se adună o cantitate
considerabilă din bagajele rămase în urma vic-
timelor gazate. Mă apropii de patul pacientului.
Cu regret descopăr că mă aflu în faţa Căpitanului.
Nimeni nu-i cunoaşte numele adevărat; toată
lumea din Sonderkommando îi zice astfel. În pat-
ria lui, la Atena, a fost, în calitate de ofiţer activ
cu gradul de căpitan, educatorul copiilor regelui
Greciei. Era un om foarte bine-crescut şi avea o
167/435

---

cultură aleasă. De trei ani era în KZ. Soţia şi cei
doi copii ai săi au fost gazaţi în prima oră după
sosire.
Zace într-un somn adânc, în stare de nes-
imţire. După câte văd, a înghiţit preparatul toxic
cu câteva ore în urmă şi organismul 1-a absorbit.
Totuşi, în momentul de faţă, starea lui nu mi se
pare desperată. Camarazii lui din Sonderkom-
mando stau în jurul patului şi mă roagă, la înce-
put în surdină, să-l las pe Căpitan să se ducă, pen-
tru că dacă-l readuc la viaţă nu fac decât să-i pre-
lungesc torturile morale de care a vrut să scape.
De altfel peste câteva săptămâni tot expiră ter-
menul de viaţă al celui de-al doisprezecelea Son-