costa decima fluctuans. La corpul normal,
această coastă este fixă. Fluctuaţia ei reprezintă o
anomalie de dezvoltare, orientată spre partea
caudală a coloanei vertebrale.
Mobilitatea celei de-a zecea coaste se poate
observa şi la oameni maturi, bineînţeles foarte
rar, la tipuri astenice, la indivizi slabi, înalţi, cu
musculatură flască, cu tensiune sanguină scăzută
şi cu rezistenţă mică la efort.
Toate aceste observaţii interesante le trec,
mult mai amănunţit şi în termeni medicali precişi,
în procesele verbale de autopsie. Adeseori am
petrecut după-amieze întregi în discuţii îndelungi
cu doctorul Mengele, pentru lămurirea unor prob-
leme obscure. În sala de disecţie şi în laborator n-
215/435
aveam rolul, unui umil prizonier KZ, ci, ca într-
un consult medical, discutam cu doctorul
Mengele de la egal la egal; îi explicam şi-mi
susţineam punctul de vedere, ba chiar îl contra-
ziceam, dacă nu eram de acord cu părerile lui.
Cunosc destul de bine oamenii pentru a
putea afirma că vorba mea măsurată şi, la nevoie,
tăcerea mea, împreună cu ţinuta profesională şi
atitudinea mea fermă ca medic au fost însuşirile
graţie cărora am ajuns ca doctorul Mengele – în
faţa căruia chiar şi SS-iştilor le tremurau ge-
nunchii de frică – să-mi ofere, în cursul unei con-
troverse, o ţigaretă, iar la plecarea din laborator
să-mi dea bună ziua.
216/435
XXVII
Odată, făcând autopsia cadavrului unui
bărbat mai vârstnic, găsesc întâmplător în vezica
biliară nişte calculi biliari foarte interesanţi.
Ştiam că doctorul Mengele colecţionează cu pasi-
une asemenea rarităţi, în consecinţă am spălat
pietrele, le-am uscat şi le-am introdus într-un
flacon cu gura largă şi cu dop de sticlă. Pe flacon
am lipit o etichetă cuprinzând datele anatomop-
atologi ce ale posesorului acestor calculi, precum
şi descrierea lor calitativă. A doua zi, cu prilejul
vizitei doctorului Mengele, i-am oferit flaconul.
Cristalele strălucitoare îi plăcură mult. Le privi
îndelung, întorcând sticla când pe o parte, când
pe alta, apoi, făcând o mişcare bruscă, se întoarse
către mine şi mă întrebă: cunosc oare balada lui
Wallenstein
24
, marele comandant de oşti? Între-
barea nu era de fel potrivită cu situaţia în care ne
aflam, îi răspund că povestea lui Wallenstein o
cunosc, dar balada n-am auzit-o. Atunci, doctorul
Mengele zâmbi şi începu să recite:
Im Besitzeder Fam-
ilie Wallenstein,
Ist mehr Gallen-
stein, wie Edelstein...
Ceea ce în traducere ar suna cam astfel:
Familia
Wallen-
stein are multe pietre
Dar mai multe-s la
ficat şi mai puţine-s nestemate...
Şeful meu îmi recită câteva strofe din
poezia satirică, în gen de baladă. Era atât de bine
dispus, încât, luându-mi inima în dinţi, am deven-
it cutezător.
L-am rugat să-mi dea posibilitatea de a mă
întâlni cu soţia şi cu fata mea! Ştiam că cererea
mea este foarte primejdioasă, dar o rostisem şi nu
mai era nimic de făcut.
El mă privi surprins.
—
Dumneata eşti căsătorit şi ai copil?
mă întrebă.
218/435
—
Da, domnule căpitan, am soţie, şi o
fetiţă de cincisprezece ani, îi răspund emoţionat.
—
Crezi că sunt aici?
Dostları ilə paylaş: |