Am fost medic

— Cred că da, domnule căpitan, pentru că acum
trei luni când am sosit, dumneavoastră, la
selecţie, le-aţi repartizat în grupul din dreapta.
— Între timp poate au fost expediate într-un alt
lagăr, îmi răspunde.
Brusc îmi arunc privirea spre fumul ce iese
din coşul crematoriului...
Doctorul Mengele şade la masă, eu bărbia
în piept. Eu stau lângă el. Pare că se gândeşte.
—
Am să-ţi dau un Passierschein. Caută
să le dai de urmă, dar...Punând degetul arătător
pe buze, mă priveşte fix. Atât gestul, cât şi
privirile lui au o nuanţă de ameninţare.
— Am înţeles, îi răspund, şi vă mulţumesc
mult, domnule căpitan. Doctorul Mengele pleacă.
Eu, fericit, ţinând Passierschein-ul în
mână, mă duc în camera mea să-l citesc:
„Numărul A 8450 are dreptul să circule fără es-
cortă pe teritoriul lagărului de concentrare de la
219/435

---

Auschwitz. Permisul este valabil până la revoc-
are.” Semnat: Dr. Mengele, Hauptsturmführer
SS.
Fiinţa mea întreagă este copleşită de
emoţie. Cred că în istoria lagărelor nu s-a mai
întâmplat niciodată ca un deţinut KZ să
primească permisiunea de a-şi căuta familia şi de
a intra fără escortă în lagărele pentru femei.
De fapt, nici nu ştiu unde să încep. Femeile
sunt încartiruite în lagărele C, B, III şi FKL.
După câte am aflat, majoritatea deportatelor din
Ungaria sunt în lagărul C. Sunt vreo cincizeci de
mii la număr. Deci voi merge mai întâi acolo.
În dimineaţa zilei următoare, mă deştept os-
tenit. Nu dormisem toată noaptea. Mă chinuiseră
îndoieli cumplite. Trei luni sunt vreme lungă.
Aici, în lagăr, e vreme lungă şi o oră. De când m-
am despărţit de ele multe s-au întâmplat. Eu ştiu
mai bine decât oricine ce se întâmplă aici în
fiecare oră a zilei.
220/435

---

Intru în biroul SS şi-mi anunţ plecarea. Îmi
iau rămas bun de la camarazi. Toţi îmi urează
noroc.
E o dimineaţă caldă de august. Pornesc la
drum. Am de parcurs trei kilometri. În linie
dreaptă, lagărul C ar fi mult mai aproape, dar eu
trebuie să merg în interiorul centurii de pază şi
trebuie să ocolesc mai multe sectoare pentru a
ajunge acolo. Plin de curiozitate şi spaimă
păşesc, emoţionat, pe şoseaua mărginită de o