Am fost medic

vreme ploioasă, umedă, cantitatea de oxigen din
atmosferă este mai mare. Manifestările exteri-
oare erau: edeme puternice la cap, corpul întreg
colorat în albastru-liliachiu (cianoză), şi, în
sfârşit, un alt simptom caracteristic otrăvirilor
cu cianură: pupila mărită (midriazis).
În ce priveşte compoziţia chimică a gazu-
lui marcat cu Cyclon B, cred că era un amestec
format din: acid cianhidric, clor şi, foarte prob-
abil, nitrogen, într-o formulă chimică necunos-
cută mie. Materialul purtător al gazului, excipi-
entul solid, era silicatul de calciu. Fixat în acest
material purtător, gazul toxic se putea păstra
multă vreme în cutii ermetic închise. În clipa
când substanţa toxică intra în contact cu aerul,
probabil era absorbit de oxigenul din atmosferă,
trecea din stare solidă în stare gazoasă şi, fiind
un gaz uşor, umplea foarte repede spaţiul
disponibil fără ca excipientul să-şi schimbe
forma exterioară. Astfel, de nenumărate ori,
373/435

---

după terminarea gazărilor, am avut prilejul să
ţin în mână şi să examinez asemenea granule
purtătoare.
Timp de opt luni am fost deţinut în cremat-
orii. Având în vedere că zilnic intrau aproximat-
iv douăzeci de mii de oameni în camerele de ga-
zare şi că nu în fiecare zi au funcţionat toate
crematoriile (reparaţii, lucrări de întreţinere
etc.), pot spune că în cursul detenţiei mele am
fost martor la gazarea a circa două milioane de
oameni.
În notele sale, doctorul Nyiszli Miklós
citează în acest loc cuvintele rostite la proces de
procurorul şef E. E. Minskov: Depoziţia martor-
ului acuzării cu privire la executarea exterm-
inărilor este în perfectă concordanţă cu depoz-
iţia făcută în ţara noastră de R. F. Hoess,
Hauptsturmführer SS. Hoess a fost comandantul
lagărului de concentrare de la Auschwitz, în-
cepând de la 1 mai 1940 până la 1 decembrie
1943”.
374/435

---

Apoi autorul citează textual două frag-
mente din depoziţia lui Hoess, care îşi recun-
oaşte vinovăţia.
„La Auschwitz doi medici aveau sarcina
de a trece în revistă transporturile sosite.
Deţinuţii treceau prin faţa medicilor, care
printr-o simplă mişcare a mâinii decideau
asupra sorţii lor; cei ce păreau capabili de mun-
că erau trimişi în lagăr, restul erau duşi imediat
la locul de exterminare. Copiii mici erau, fără
excepţie, exterminaţi pentru că nu puteau munci.
La Auschwitz am perfecţionat tehnica exterm-
inării. În timp ce la Treblinka deportaţii ştiau că
îi aşteaptă moartea, la Auschwitz ne-am străduit
să-i facem să creadă că este vorba despre o de-
parazitare. Fireşte, adeseori ei descopereau in-
tenţiile noastre şi unii opuneau rezistenţă,
producându-ne neplăceri. Nu o dată s-a întâm-
plat ca mamele să-şi ascundă copiii sub haine.
Dacă-i descopeream, bineînţeles, copiii erau
imediat predaţi uzinelor de exterminare”(Tran-
script. S. 7821).
375/435

---

„În funcţie de condiţiile climatice, dura
3-5 minute până când oamenii mureau în
camerele de gazare. Întotdeauna ştiam când se
termina operaţia, pentru că rumoarea subterană