Am fost medic

înceta. De obicei aşteptam o jumătate de oră şi
numai după aceea deschideam uşile. După
evacuarea cadavrelor, Sonderkommando-ul le
lua bijuteriile şi le extrăgea dinţii de aur”(Tran-
script. S. 7822).
Doctorul Thilo, care şade pe banca
acuzării, a fost adjunctul lui Mengele în lagărul
de exterminare de la Auschwitz. Uneori activa şi
la rampa de sosire, dar se ocupa cu precădere
de chirurgie. Doctorul Thilo lucra în sala de op-
eraţii, excepţional de bine utilată, din spitalul
sectorului F al lagărului. Având la dispoziţie
medicamente şi anestezice excelente, respectând
cu deosebită rigurozitate regulile asepsiei şi an-
tisepsiei, el, împreună cu colaboratorii săi –
medici din cadrele SS şi medici recrutaţi din
rândurile deţinuţilor –, făcea operaţii cu ad-
evărat artistice, care depăşeau nivelul chirurgiei
376/435

---

curente. Aici s-au experimentat anestezice şi
medicamente trimise de diferite fabrici de prod-
use farmaceutice. Tot aici s-au perfecţionat
tehnicile chirurgicale vechi şi s-au introdus pro-
cedee noi, riscante. Plăgile se închideau perfect
şi, în multe cazuri, bolnavul rămânea în spital
zece-douăsprezece zile după intervenţia chirur-
gicală. Apoi li se scoteau firele. Foile de obser-
vaţie şi fişele cuprinzând în amănunt procedeele
aplicate erau clasate în dozare, iar Hauptstur-
mführer-ul doctor Thilo îl bătea prietenos pe
umăr pe bolnavul vindecat per primam.
După operaţia reuşită şi un tratament
omenos, plin de grijă, pacientul îşi primea, con-
form regulamentului KZ, raţia de pâine pe o zi şi
peste o jumătate de oră intra, însoţit de o
santinelă SS, pe poarta unuia dintre crematorii.
Peste alte câteva minute zăcea mort, cu ochii
mari deschişi, pe betonul sălii de incinerare,
după ce i se trăsese în cap un glonţ de plumb cu
diametrul de 6 milimetri.
377/435

---

Obersturmführer-ul doctor Wolff, care
şade acum pe banca acuzării, a fost medic-şef
specialist în boli interne în lagărul de con-
centrare de la Auschwitz. În acest lagăr diareea
a secerat zeci de mii de oameni. Doctorul Wolff
n-a luat nici cele mai elementare măsuri pentru
a împiedica moartea în masă a deţinuţilor.
Printr-o simplă dispoziţie de a se pune în mân-
carea lor sare de bucătărie ar fi putut reduce
morbiditatea. Un kilogram dintr-o soluţie de
acid clorhidric cu concentraţia de 5% ar fi putut
vindeca în câteva zile pe majoritatea bolnavilor
din diferitele sectoare ale lagărului. Preţul unui
kilogram de acid clorhidric concentrat era de
1marcă germană.
Medicul-şef, doctor Wolff, întocmai ca şi
doctorul Thilo, se ocupa de cercetări ştiinţifice.
Studia temeinic şi cu deosebită atenţie evoluţia
diferitelor tipuri de diaree. A studiat problema
până la moartea pacienţilor, ba chiar şi după
moarte... Doar trimisese la crematorii o sută
cincizeci de cadavre ale deţinuţilor decedaţi din
378/435

---

cauza diareii pentru a li se face autopsia. Eu am
executat autopsia şi analiza anatomopatologică
a cadavrelor.
Printre