Am fost medic

acuzaţi
se
află
şi
SS
Hauptsturmführer-ul doctor Wirts. El activa în
baraca experimentală nr. 10. Avea la dispoziţie
o sală încăpătoare, curată şi bine aerisită.
Străinul care intra în această sală nu-şi putea
da seama de la prima vedere care era rostul
diferitelor instalaţii şi aparate. Pe primul plan
se afla un birou cu un fotoliu comod.
Nenumăratele tuburi metalice, sârme răsucite în
spirale şi cabluri se pierdeau în semi-umbră.
Privirile speriate ale vizitatorului nu remarcau
obiectele, ci pe oameni. Deţinuţii din KZ,
ştiindu-se scoşi în afara legii, adeseori au o
sensibilitate deosebită pentru a presimţi primej-
dia. Ei ştiu că viaţa lor este în mâinile altora.
Stăpânii KZ-ului, cunoscând această sensibilit-
ate a deţinuţilor, încearcă s-o atenueze pentru a-
şi putea realiza liniştiţi, fără nici o perturbare,
379/435

---

scopul urmărit. De aceea, pentru a-i induce în
eroare, recurg la nişte sisteme diabolice.
Aşa, de pildă, în faţa acestei încăperi
stătea un grup de femei tinere, rase în cap, păz-
ite de gardiene SS. Nimeni nu scotea nici o vor-
bă. În timp de o lună de când se aflau în lagărul
de concentrare, părul le crescuse cam de un
centimetru. Condiţia lor fizică era acceptabilă,
organismul lor nu-şi consumase încă toate
rezervele de energie. Intrau una câte una în cab-
inetul medical şi peste vreo trei-patru minute
ieşeau. În sală lucrau medici îmbrăcaţi în halate
albe. Unul dintre ei o lua de braţ pe noua venită
şi, cu un glas blând, cu vorbe alese, aşa cum nu
se aude decât în lumea din afara gardurilor de
sârmă ghimpată, o poftea să ocupe loc în fo-
toliul din faţa biroului. Deţinuta, stingherită şi
surprinsă, se aşeza. Urma apoi a doua surpriză;
medicul îi punea în faţă un formular tipărit.
Rubricile goale aşteptau să fie completate. Un
om cu inteligenţă medie putea completa formu-
larul în vreo trei minute. Întrebările erau
380/435

---

banale; numele şi pronumele, vârstă, domiciliul,
naţionalitatea ş.a.m.d. Abia completa prima
rubrică şi deţinuta începea să se simtă în largul
ei în fotoliu. Răspundea rând pe rând la toate
întrebările şi parcă devenea iarăşi om; nu mai
era deţinută ca până acum, nu mai era un
număr pierdut în mulţimea KZ-ului. Sensibilit-
atea ei se atenua, presimţirile rele dispăreau.
Treceau trei minute. Deţinuta, senină, părăsea
încăperea. Medicul lua fişa personală astfel
completată, o azvârlea în coşul de hârtii şi nu-
maidecât punea pe masă un formular nou,
necompletat.
În cele trei minute însă, ceilalţi medici n-
au stat cu braţele încrucişate; nu le trebuiau
decât trei minute pentru ca din aparatul Röent-
gen foarte puternic să îndrepte asupra regiunii
lombare a femeii tinere care şedea liniştită în
faţa biroului un fascicul invizibil de raze X, atât
de puternice, încât să ucidă – în termeni tehnici
să sterilizeze – ovarele purtătoare de viaţă ale
femeii. Trei sute de femei tinere au fost
381/435

---

sterilizate în acest mod pentru a studia dozele de
raze X necesare pentru terapie şi pentru
sterilizare.
În baraca nr. 12 a lagărului spital F
zăceau, în boxe separate, cele mai nenorocite
victime ale laboratorului experimental. Tineri
plini de viaţă, în vârstă de douăzeci-douăzeci şi
trei de ani, originari din Polonia şi din Franţa,
formau grupul castraţilor. Toţi se zvârcoleau în
chinuri cumplite. Urlau, plângeau de durere.
Fuseseră sterilizaţi prin raze X. După câteva
zile de la iradiere, pe locul unde s-au aplicat
razele apăreau nişte arsuri îngrozitoare. Plăgile
se întindeau, devenind adevărate cratere. Rănile
nu răspundeau la nici un medicament, nu
reacţionau la nici un calmant.
La aceste experienţe nu puteau asista
medici deţinuţi. Ele erau efectuate exclusiv de
medici SS, într-un local separat. Totuşi, înainte
de exterminarea victimelor, medicii deţinuţi
găsiră prilejul să afle de la ei toate amănuntele
experienţelor făcute asupra lor.
382/435

---

În notele amintite, doctorul Nyiszli re-
latează că în timpul depoziţiei sale a fost in-
trodus în sala de şedinţe un bărbat de tip eunuc-
oid în vârstă de douăzeci-douăzeci şi şase de ani,
singurul din grupul castraţilor care a izbutit să
scape cu viaţă. S-a întors acasă, în Franţa, şi apoi
a venit la Nürnberg pentru a depune mărturie
asupra acestor experienţe inumane şi a dovedi cu
propria-i fiinţă modificările produse prin
castrare.
În depoziţia mea trebuie să vorbesc şi de-
spre atitudinea morală a criminalilor nazişti.
Unii dintre SS-iştii repartizaţi la cremat-
orii veneau adeseori la cabinetul medical. O
dată am avut o lungă convorbire cu
Oberscharführer-ul Mussfeld, comandantul SS al
crematoriului, care înainte de mişcarea nazistă
fusese maistru cofetar într-un oraş mai mare din
Rhenania. Întrucât momentul mi se părea
potrivit, l-am întrebat ce părere are despre
aceste exterminări în masă şi cum priveşte
383/435

---