Am fost medic
Yüklə 0,95 Mb. Pdf görüntüsü
|
| mführer. I. Lagerarzt.
142/435 Cei opt medici ai lagărului ceh, pe care graţie intervenţiei profesorului dr. Epstein doc- torul Mengele i-a lăsat în viaţă, au ajuns în barăcile-spital ale lagărului F, în calitate de pa- cienţi. Munca depusă în ultimele săptămâni le marinase deopotrivă trupul şi sufletul; îşi în- grijiseră bolnavii fără a ţine seama de primejdie şi uitând de oboseală, aşa încât acum erau cu sănătatea distrusă şi nervii zdruncinaţi. A doua zi după lichidare, având o misiune oficiala în lagărul F, am putut sta de vorbă cu ei. Cu acest prilej fostul medic-şef al lagărului ce- hilor, renumitul dr. Heller din Praga, mi-a povestit despre suferinţele şi nimicirea celor de- portaţi din Cehoslovacia. Azi cei opt medici nu mai sunt în lumea celor vii. Au fost medici ad- evăraţi. Memoria lor merită să fie cinstită cu pietate. 143/435 XV Lângă lagărul cehilor se află lagărul C, un- de sunt internate deportatele din Ungaria. Deşi zilnic transporturi întregi sunt expediate în lagăre mai îndepărtate, efectivul acestui sector a atins uneori cifra de şaizeci de mii de suflete. În acest lagăr suprapopulat, într-o bună zi, medicii au de- scoperit la câteva deţinute dintr-o baracă simp- tomele scarlatinei. La ordinul doctorului Mengele, această baracă, împreună cu cele din dreapta şi din stânga ei, au fost izolate. Carantina a durat de dimineaţă până seara, când au sosit autocamioanele care au dus la crematoriu întregul efectiv al celor trei barăci. Iată o măsură eficientă luată de doctorul Mengele pentru a împiedica răspândirea epidemiei de scarlatină! Aşadar, în campania de profilaxie a bolilor infecţioase organizată de doctorul Mengele, au fost sacrificaţi până acum oamenii din lagărul ce- hilor şi din cele trei barăci ale lagărului C. Din fericire, medicii, dându-şi seama de primejdie, când apărea undeva vreo boală contagioasă nu aduceau cazul la cunoştinţa autorităţilor sanitare SS. Pe cât era posibil, îi ascundeau pe aceşti bol- navi în boxele mai lăturalnice şi îi îngrijeau acolo discret, cu mijloacele reduse ce le aveau la în- demână. Nu internau pe nimeni în spital, deoarece medicii SS controlau zilnic bolnavii, iar un caz de boală infecţioasă putea provoca lichid- area totală a barăcii din care provenea bolnavul, plus a două-trei barăci învecinate. Această met- odă se numeşte în termeni medicali SS: com- baterea epidemiilor pe scară largă. Rezultatul acţiunii este cenuşa încărcată în unul sau două camioane. Acasă, pe vremea când lucram la serviciul sanitar, am folosit şi eu această expresie. Pro- filaxia pe scară largă noi o realizam practic în modul următor: izolam bolnavul suferind de o boală contagioasă, bunăoară cazurile de tifos sau de difterie, şi făceam vaccinări preventive 145/435 populaţiei de pe două-trei străzi din vecinătatea casei locuite de el. Deh, câte bordeie, atâtea obiceie! După aceste antecedente, într-o dimineaţă mi se aduc din spitalul lagărului B II cadavrele a două femei trimise de doctorul Mengele la autop- sie. Ca de obicei, mi se remit fişele cu istoricul bolii şi tratamentul aplicat. Le citesc cu atenţie. La rubrica diagnostic este scris: febră tifoidă, iar în dreptul cauzei de deces citesc: insuficienţă car- diacă. Ambele indicaţii sunt cu semn de întrebare. Îmi dau seama imediat de situaţie. După autopsia celor două cadavre, doctorul Mengele nu va primi din partea mea confirmarea diagnos- ticului de febră tifoidă! De altfel anamneza am- belor cazuri este plină de lacune, iar diagnosticul este pus sub semn de întrebare. Se vede că doc- torul Mengele nu este lămurit. Abia după autopsie urmează să se precizeze diagnosticul. De aceea a trimis aici cele două cadavre. 146/435 Fac autopsia. În ambele cazuri intestinul subţire prezintă ulceraţii caracteristice celei de-a treia săptămâni de febră tifoidă. De asemenea, ambele spline sunt mărite. Aşadar amândouă au suferit de febră tifoidă! După-amiază, pe la ora cinci, ca de obicei, soseşte doctorul Mengele. Se apropie de mine cu faţa lui senină ce ascunde atâta cruzime şi se in- teresează de rezultatul autopsiilor. Ambele cada- vre, deschise, zac pe masă. Intestinul gros, intest- inul subţire şi splina, spălată şi deschisă, sunt pregătite fiecare pe câte un vas pentru a fi exam- inate de el. Îi comunic diagnosticul: inflamaţia intestin- ului subţire şi ulceraţii extinse pe intestine. Îi ţin o prelegere despre starea de ulceraţie în a treia săptămână de febră tifoidă, în comparaţie cu ul- ceraţiile ce se întâlnesc la intestinul subţire în cazurile de inflamaţii simple. Îi atrag atenţia asupra faptului că splina mărită este un fenomen frecvent şi în cazurile de inflamaţie a intestinelor, deci aici nu este vorba de febră tifoidă, ci despre 147/435 o inflamaţie gravă a intestinului subţire, probabil în urma unei intoxicaţii cu came. Doctorul Mengele este specialist în biolo- gia rasială şi nu în autopsie. De aceea nu mi-a fost greu să-l conving că diagnosticul meu este cel just. Dar, decepţionat şi enervat, se întoarce către mine şi-mi spune că cele două doctoriţe care au săvârşit o eroare de diagnostic atât de gravă vor fi mult mai utile în KZ dacă vor căra pietre, în loc să lucreze în spital, unde din pricina erorii lor mor bolnavi care ar fi putut fi salvaţi. Strânge procesele verbale întocmite de mine, dar înainte de a le pune în servietă face o notă pe marginea teancului de hârtii. Eu, stând în spate, citesc peste umărul lui: Rücksprache m. Yüklə 0,95 Mb. Dostları ilə paylaş:
|