mführer. I. Lagerarzt.
142/435
Cei opt medici ai lagărului ceh, pe care
graţie intervenţiei profesorului dr. Epstein doc-
torul Mengele i-a lăsat în viaţă, au ajuns în
barăcile-spital ale lagărului F, în calitate de pa-
cienţi. Munca depusă în ultimele săptămâni le
marinase deopotrivă trupul şi sufletul; îşi în-
grijiseră bolnavii fără a ţine seama de primejdie
şi uitând de oboseală, aşa încât acum erau cu
sănătatea distrusă şi nervii zdruncinaţi.
A doua zi după lichidare, având o misiune
oficiala în lagărul F, am putut sta de vorbă cu ei.
Cu acest prilej fostul medic-şef al lagărului ce-
hilor, renumitul dr. Heller din Praga, mi-a
povestit despre suferinţele şi nimicirea celor de-
portaţi din Cehoslovacia. Azi cei opt medici nu
mai sunt în lumea celor vii. Au fost medici ad-
evăraţi. Memoria lor merită să fie cinstită cu
pietate.
143/435
XV
Lângă lagărul cehilor se află lagărul C, un-
de sunt internate deportatele din Ungaria. Deşi
zilnic transporturi întregi sunt expediate în lagăre
mai îndepărtate, efectivul acestui sector a atins
uneori cifra de şaizeci de mii de suflete. În acest
lagăr suprapopulat, într-o bună zi, medicii au de-
scoperit la câteva deţinute dintr-o baracă simp-
tomele scarlatinei. La ordinul doctorului
Mengele, această baracă, împreună cu cele din
dreapta şi din stânga ei, au fost izolate. Carantina
a durat de dimineaţă până seara, când au sosit
autocamioanele care au dus la crematoriu întregul
efectiv al celor trei barăci. Iată o măsură eficientă
luată de doctorul Mengele pentru a împiedica
răspândirea epidemiei de scarlatină!
Aşadar, în campania de profilaxie a bolilor
infecţioase organizată de doctorul Mengele, au
fost sacrificaţi până acum oamenii din lagărul ce-
hilor şi din cele trei barăci ale lagărului C. Din
fericire, medicii, dându-şi seama de primejdie,
când apărea undeva vreo boală contagioasă nu
aduceau cazul la cunoştinţa autorităţilor sanitare
SS. Pe cât era posibil, îi ascundeau pe aceşti bol-
navi în boxele mai lăturalnice şi îi îngrijeau acolo
discret, cu mijloacele reduse ce le aveau la în-
demână. Nu internau pe nimeni în spital,
deoarece medicii SS controlau zilnic bolnavii, iar
un caz de boală infecţioasă putea provoca lichid-
area totală a barăcii din care provenea bolnavul,
plus a două-trei barăci învecinate. Această met-
odă se numeşte în termeni medicali SS: com-
baterea epidemiilor pe scară largă. Rezultatul
acţiunii este cenuşa încărcată în unul sau două
camioane.
Acasă, pe vremea când lucram la serviciul
sanitar, am folosit şi eu această expresie. Pro-
filaxia pe scară largă noi o realizam practic în
modul următor: izolam bolnavul suferind de o
boală contagioasă, bunăoară cazurile de tifos sau
de difterie, şi făceam vaccinări preventive
145/435
populaţiei de pe două-trei străzi din vecinătatea
casei locuite de el. Deh, câte bordeie, atâtea
obiceie!
După aceste antecedente, într-o dimineaţă
mi se aduc din spitalul lagărului B II cadavrele a
două femei trimise de doctorul Mengele la autop-
sie. Ca de obicei, mi se remit fişele cu istoricul
bolii şi tratamentul aplicat. Le citesc cu atenţie.
La rubrica diagnostic este scris: febră tifoidă, iar
în dreptul cauzei de deces citesc: insuficienţă car-
diacă. Ambele indicaţii sunt cu semn de
întrebare.
Îmi dau seama imediat de situaţie. După
autopsia celor două cadavre, doctorul Mengele
nu va primi din partea mea confirmarea diagnos-
ticului de febră tifoidă! De altfel anamneza am-
belor cazuri este plină de lacune, iar diagnosticul
este pus sub semn de întrebare. Se vede că doc-
torul Mengele nu este lămurit.
Abia după autopsie urmează să se precizeze
diagnosticul. De aceea a trimis aici cele două
cadavre.
146/435
Fac autopsia. În ambele cazuri intestinul
subţire prezintă ulceraţii caracteristice celei de-a
treia săptămâni de febră tifoidă. De asemenea,
ambele spline sunt mărite. Aşadar amândouă au
suferit de febră tifoidă!
După-amiază, pe la ora cinci, ca de obicei,
soseşte doctorul Mengele. Se apropie de mine cu
faţa lui senină ce ascunde atâta cruzime şi se in-
teresează de rezultatul autopsiilor. Ambele cada-
vre, deschise, zac pe masă. Intestinul gros, intest-
inul subţire şi splina, spălată şi deschisă, sunt
pregătite fiecare pe câte un vas pentru a fi exam-
inate de el.
Îi comunic diagnosticul: inflamaţia intestin-
ului subţire şi ulceraţii extinse pe intestine. Îi ţin
o prelegere despre starea de ulceraţie în a treia
săptămână de febră tifoidă, în comparaţie cu ul-
ceraţiile ce se întâlnesc la intestinul subţire în
cazurile de inflamaţii simple. Îi atrag atenţia
asupra faptului că splina mărită este un fenomen
frecvent şi în cazurile de inflamaţie a intestinelor,
deci aici nu este vorba de febră tifoidă, ci despre
147/435
o inflamaţie gravă a intestinului subţire, probabil
în urma unei intoxicaţii cu came.
Doctorul Mengele este specialist în biolo-
gia rasială şi nu în autopsie. De aceea nu mi-a
fost greu să-l conving că diagnosticul meu este
cel just. Dar, decepţionat şi enervat, se întoarce
către mine şi-mi spune că cele două doctoriţe
care au săvârşit o eroare de diagnostic atât de
gravă vor fi mult mai utile în KZ dacă vor căra
pietre, în loc să lucreze în spital, unde din pricina
erorii lor mor bolnavi care ar fi putut fi salvaţi.
Strânge procesele verbale întocmite de
mine, dar înainte de a le pune în servietă face o
notă pe marginea teancului de hârtii. Eu, stând în
spate, citesc peste umărul lui: Rücksprache m.
Dostları ilə paylaş: |