Am fost medic

kommando alcoolul nu-ţi salvează viaţa, dar este
un leac excelent pentru a combate frica de
moarte...
Tovarăşii mei îmi dau lămuriri amănunţite
cu privire la situaţie. După informaţiile culese –
şi
semnele
le
confirmă
–
lichidarea
246/435

---

Sonderkommando-ului urmează să aibă loc peste
o zi sau două. Dar s-au luat toate măsurile pentru
ca cei opt sute şaizeci de oameni ai
Sonderkommando-urilor să evadeze la noapte din
crematoriu. Direcţia: cotul Vistulei, la depărtare
de doi kilometri. Acum, la sfârşitul verii, apele
sunt mici şi pot fi trecute uşor. La opt kilometri
de Vistula începe o regiune împădurită. Acolo ne
putem adăposti săptămâni, ba chiar şi luni de zile.
Pe partizani îi vom găsi, fără îndoială, foarte
curând.
Stocul de arme este suficient pentru ex-
ecutarea planului. Armele provin din fabrica
Unio de la Auschwitz. Unio este o mare uzină ce
produce exclusiv muniţii; muncitoarele sunt pri-
zoniere evreice din Polonia. Printre arme există
vreo sută de capse pline cu ecrazită, un exploziv
puternic pe care nemţii îl folosesc la aruncarea în
aer a şinelor de cale ferată. Pe lângă acestea ex-
istă cinci pistoale automate şi douăzeci de gren-
ade de mână. Iată stocul nostru de arme şi mu-
niţii. Cred că este suficient pentru înfăptuirea
247/435

---

planului, întrucât avem de gând să împresurăm
gărzile de noapte la posturile lor şi să folosim
cuţite pentru a le face inofensive. Apoi vom lua
prin surprindere pe SS-iştii care dorm în
camerele lor şi îi vom obliga, sub ameninţarea
pistoalelor noastre, să ne însoţească până unde
credem de cuviinţă...
Semnalul va fi dat cu o lanternă de mână,
de la crematoriul I la crematoriul II, care-l va
transmite la al III-lea şi de aici acelaşi semnal va
vesti crematoriul IV. După părerea mea planul
poate fi executat, cu atât mai mult cu cât azi nu se
fac incinerări decât în crematoriul I, iar seara, la
ora şase, activitatea se încheie şi aici. Aşadar, la
noapte, Sonderkommando-ul nu va avea de lucru.
În asemenea ocazii paza de noapte a SS-ului este
mai slabă. În fiecare crematoriu gărzile sunt
formate din trei SS-işti.
Ne despărţim cu cuvântul de ordine ca până
la semnal toată lumea să-şi vadă de treabă ca de
obicei, evitând orice gest ce ar putea trezi
bănuieli.
248/435

---

Mă duc în camera mea. Din nou trebuie să
trec prin sala cazanelor. Oamenii lucrează, dar
cam încet. Comunic celor doi colegi ai mei tot ce
am aflat. Laborantului nu-i spun nimic. Este vec-
hi prizonier în KZ: n-am încredere în el. Faptul
împlinit îl va antrena şi pe el în rândurile noastre.
Soseşte şi ora prânzului. Luăm liniştiţi
masa şi, împreună cu tovarăşii mei, ieşim în cur-
tea crematoriului să stăm puţin sub razele soare-
lui de toamnă. Spre mirarea mea, nu văd nici o
santinelă SS. Probabil sunt toţi în camerele lor.
Nu este ceva neobişnuit. Porţile sunt închise.
Dincolo de porţi paza este asigurată de SS-iştii
din lagăr. Aceia sunt toţi la posturile lor. Aşadar,
absenţa santinelelor din curtea crematoriului nu
prezintă nici o importanţă. Îmi fumez liniştit
ţigareta. Gândul că la noapte vom fi ieşit din în-
grădirea de sârmă şi vom fi iarăşi liberi mă elib-
erase de apăsarea ce mă chinuia de patru luni de
zile. Dacă nu reuşim, n-am ce pierde!
Mă uit la ceasul de la mâna: este ora unu şi
jumătate. Mă ridic şi îi chem şi pe ceilalţi să
249/435

---

terminăm autopsia, pentru ca la ora două şi
jumătate să-i putem prezenta doctorului Mengele
procesul verbal. Ei mă urmează în sala de autop-
sie. Imediat ne apucăm de lucru. Astăzi, disecţia
o face un coleg. Eu scriu la maşină procesul
verbal.
Lucrăm aşa, în tăcere, cam douăzeci de
minute. Deodată simţim o zguduitură violentă,
însoţită de o explozie puternică, apoi auzim răpăit
de pistoale automate.
Privesc prin plasa verde a ferestrei. Uriaşul
acoperiş de ţiglă roşie, împreună cu întregul
schelet de grinzi al crematoriului III se despică,
lăsând să se înalţe spre cer o imensă torţă de foc
şi de fum negru. Nu trece un minut şi în faţa uşii
sălii de autopsie aud răpăiala focurilor unui pistol
automat.
Nu pricepeam ce s-a putut întâmpla. Pla-
nurile noaste aveau să se desfăşoare la noapte. Să
fi fost trădaţi şi de aceea să fi intervenit SS-ul?
Sau crematoriile au fost atacate de partizani?
250/435

---

Sirenele din lagărele Auschwitz I şi
Auschwitz II urlă, dând alarma. Exploziile şi ra-
falele pistoalelor automate se înteţesc. Aud cum
intervin şi mitralierele grele.
Fără zăbavă, iau hotărârea; indiferent dacă
am fost trădaţi sau dacă atacă partizanii cremat-
oriile, cel mai cuminte este să rămânem pe loc!
Vom aştepta evoluţia lucrurilor aici, la locui nos-
tru de muncă. Văd pe fereastră cum se apropie
opt-zece camioane. Frânează brusc în dreptul
crematoriului I. Din ele coboară cam o jumătate
de batalion de soldaţi SS şi se aşază în linie de
bătaie, în faţa gardului de sârmă.
Acum situaţia e clară: Sonderkommando-ul
a pus stăpânire pe crematoriul I şi, pe ferestrele
clădirii, trage focuri de armă şi aruncă grenadele
de mână asupra SS-iştilor desfăşuraţi în linie de
bătaie în faţa porţii. Sonderkommando-ul pare să
se apere cu succes, deoarece văd mai mulţi
soldaţi SS căzând răniţi sau morţi. În consecinţă,
asediatorii apelează la mijloace mai eficiente;
apar vreo patruzeci-cincizeci de copoi dresaţi, pe
251/435

---

care îi asmut asupra celor din interiorul cremat-
oriului. Spre surprinderea mea însă animalele,
care de obicei execută cu atâta promptitudine
comenzile, de data aceasta nu se urnesc din loc,
ba, dimpotrivă, se adăpostesc sfioase în spatele
stăpânilor lor. Explicaţia: copoii fuseseră dresaţi
pentru urmărirea prizonierilor îmbrăcaţi în haine
vărgate, pe când aici, în crematoriu, deţinuţii
poartă haine civile. Şi apoi mai este încă ceva ce-
i dezorientează pe câini: mirosul pătrunzător de
sânge, de carne şi de oase arse, care infestează at-
mosfera din crematoriu şi din împrejurimile lui.
Acest miros îi sperie pe copoii cu nări atât de
sensibile. Văzând că această încercare n-a dat
rezultate, SS-iştii, continuând rafalele neîncetate
ale puştilor mitraliere, au adus de la o baterie an-
tiaeriană din apropiere două tunuri, pe care au în-
ceput să le amplaseze cu ţevile orientate spre clă-
direa crematoriului.