Analitica secunda topica respingerile sofistice

13

150 a Trebuie să cercetăm, de asemenea, dacă s-a definit unluc»

spunându-se că este cutare şi cutare sau că este provenit din cutare, sau este cutare împreună cu cutare166.

762 Definiţia bună trebuie să fie specială, nu generală.

763 Această precizare adusă definiţiei hopilui nu contrazice, ci compte

de mai sus. Cine vrea numai, dar nu izbuteşte să subtilizeze în taină, nu e

te un

764 Acest loc comun arată că ceea ce este dorit de dragul său. Jeci ca s

fi dorit de dragul altuia sau ca mijloc. u

765 Definiţia va releva „mai ales" calitatea lucrului de a fi scop în sl poate fi şi mijloc. ^im

766 O definiţie greşită este aceea care explică un lucru singur pnn că este A şi B, fie că este produs din A şi B, fie că esteA + B, situaţie deosebi

,j-

480

TOPICA VI, 13, 150 a

t că este cutare şi cutare, definiţia lucrului trebuie

pacăaf°st e ,urora saU nici unuia; aşa, de exemplu, dacă s-a să le aparţina am^ eSţe stăpânire de sine şi curaj. în ipoteza că există definit dreptateadin care fiecare posedă numai una din virtuţi, vor fi două persoane, ^ ^, ^^ deoarece amândouă la un loc posedă

amândouă drep . ^caK în parte. Dar, dacă cele spuse nu pot fi cu dreptatea. oarece aşa ceva se întâlneşte şi aiurea (în adevăr, doi totul absurtdeosgda f0arte bine o mină767, fără ca ea să fie a unuia din oameni P01^^. ^ para cu totui absurd ca să le aparţină calităţi contrare, sta este cazul dacă unul are stăpânire de sine şi laşitate, iar curai si nestăpânire de sine. Atunci amândoi vor avea dreptate dreptate, căci, dacă dreptatea este stăpânire de sine şi curaj, nedreptatea va fi laşitate şi nestăpânire de sine.

în genere, toate procedeele prin care se face dovadă că întregul şi părţile nu sunt acelaşi lucru768 pot servi ca sprijin în discuţia de faţă, deoarece o astfel de definiţie pare să identifice părţile cu întregul769. Dar cele mai potrivite argumente în sensul acesta ni le oferă cazurile în care este vădită punerea laolaltă770 a părţilor, ca la casă şi alte lucruri ase­mănătoare. Căci,în aceste cazuri, este evident că, deşi părţile există, întregul poate să nu existe, aşa încât părţile nu sunt identice cu întregul.

Dacă nu s-a spus că lucrul definit este cutare şi cutare, ci s-a spus că este provenit din cutare şi cutare, trebuie să fim atenţi, în primul rând, dacă nu poate proveni de la natură un întreg din numitele lucruri. Sunt lucruri care stau între ele într-un astfel de raport încât nu rezultă nimic din ele, de exemplu, din linie şi număr771.

De asemenea, trebuie să luăm seama daca lucrul definit există de

^a naturăîntr-un subiect primordial,în timp ce, dimpotrivă, elementele

1 care se spune că provine nu se află într-un singur subiect primordial,

** Adk"6- ^ măSUră ^ greUtate'CCa- 50° grame' următoare ^ ^ dlscuţie care identifică vor fi cercetate pe larg la începută! cărţii

^ Adică „compunerea".

e*emplu, unia si'' a eSvte eronată dacă elementele introduse în ea nu formează un tot, de

PDateîntninidouă UmarU'. ^'^tel menţine deci concepţia sa că una şi aceeaşi ştiinţă nu

enun diferite de obiecte, în cazul de faţă, obiectele geometriei şi aritmeticii.

481

ARISTOTEL

150 b

i ■

ci în mai multe subiecte772. în acest caz, este evident că defi poate proveni din aceste elemente, deoarece acolo unde se află - "" trebuie să se afle şi întregul. Prin urmare, întregul se află nu î singur subiect primordial, ci în mai multe. ""

Pe de altă parte, dacă, totodată, părţile şi întregul se află îm singur subiect primordial, trebuie să cercetăm dacă în realitate ele "" un acelaşi subiect, ci unul are întregul şi celălalt părţile773.

De asemenea, trebuie să luăm seama dacă părţile dispar o h cu întregul. Căci trebuie sa se întâmple invers: când dispar părn dispare şi întregul. Dimpotrivă, dacă dispare întregul nu este nevoie l dispară şi părţile774.

Mai trebuie să luăm seama dacă întregul este bun sau rău, dai părţile nu sunt nici bune, nici rele, sau, invers, părţile sunt bune sau rele dar întregul nu este nici bun, nici rău. în adevăr, din ceea ce nu este nici bun, nici rău nu poate să provină ceva care este bun sau rău, şi tot aşa din ceea ce este bun sau rău nu poate să provină ceva care nu este nici bun, nici rău.

Apoi, trebuie să luăm seama dacă una din părţi este bună mai mult decât cealaltă este rea, dar lucrul definit care provine din ele nu este şi el bun mai mult decât este rău; cum, de exemplu, neruşinarea provine din curaj şi din părere falsă. în exemplul nostru, curajul este bun mai mult decât este rea părerea falsă. De aceea şi produsul lor trebuie să asculte mai mult de bine, şi deci să fie sau absolut bun sau bun mai mult decât rău.

Poate că nu este necesar să fie aşa, afară numai dacă fiecare din cele două părţi este în sine bună sau rea. Căci multe lucruri care produc ceva bun nu sunt în sine bune, ci numai amestecate, sau, invers, fiecare

din ele sunt bune, dar amestecate sunt rele, sau nici bune, nici

i rek-

772 Dacă un definit se află de la natură într-un subiect primordial, dar eK lui stau în subiecte diferite, definiţia primului nu este posibilă, fiindcă definitul n proveni din acele elemente, pe temeiul principiului că unde se află părţile se afla Şi

773 Dacă părţile definiţiei se află în acelaşi subiect primordial (de e ^^ stăpânirea de sine şi generozitatea se află în partea apetitivă a sufletului), iar* exemplu, prudenţa) se află şi el în alt subiect primordial (partea raţionala) subiectul primordial diferă la definiţie şi la definit, definiţia este incorectă.

774 Dacă într-o definiţie dispar, o dată cu întregul, şi părţile, definiţia este i căci de obicei întregul dispare când dispar părţile, nu invers.

482

TOPICA VI, 13, 150 b

ai lămurit la lucrurile care sunt prielnice sănătăţii sau Aceasta se ve f^ medicamente sunt de aşa natură încât fiecare privit vătămătoare. amestecate dăunează sănătăţii.

în sine este > j^uie să luăm seama dacă întregul, când provine mai bun şi un altul mai rău, nu este mai rău decât acel jintr-un e e. decât acel mai rău. Dar si aceasta este necesar

fflal a ă elementele din care provine întregul sunt în sine bune. numai a ^ întâmpla ca să rezulte un întreg care nu este bun,

altminteri, se y .aîn exemplul citat înainte' .

Mai departe, trebuie să luăm seama dacă întregul este sinonim

arte a sa. Aşa ceva nu trebuie să fie, precum nu este nici în silabă. Silaba nu este sinonimă cu nici una din literele din care e compusă776.

Mai departe, trebuie să luăm seama dacă întrebătorul nu a arătat felul de compunere a părţilor. Căci, pentru a cunoaşte ceva, nu este de ajuns că spunem din ce părţi ia naştere. Căci esenţa oricărui lucru compus nu se fundează numai pe elementele din care este constituit, ci şi pe felul în care ele se compun, cum se constată, de exemplu, la o casă. Când materialele sunt întrunite la întâmplare nu obţinem o casă.

Dacă s-a spus că lucrul definit este cutare împreună cu cutare111, trebuie să spunem mai întâi că prin cutare împreună cu cutare se înţelege cutare şi cutare sau provenit din cutare şi cutare. Cine spune miere împreună cu apă spune sau miere şi apă, sau ceva provenit din miere şi apă. De aceea, dacă expresia cutare împreună cu cutare este tot una din cele două expresii, ea va fi expusă observaţiilor făcute înainte fiecăreia din cele două expresii.

Mai departe, trebuie să deosebim diferitele sensuri în care este dacă -XprCSla "cutare lucru împreună cu cutare altul" şi să examinăm

m realitate, nu putem lua expresia „un lucru împreună cu altul" în dm aceste sensuri. Aşa, de exemplu, dacă expresia „unul

775

bone; b)ceva ră° 6 °erCeteazâ aici diferitele cazuri: a) ceva bun provine din elemente r5u Provine din" ?'°V"le dln elemente rele; c) ceva bun provine din elemente rele; d) ceva precum, de exem6 f"1!"'6 bune- A?adar, amestecul pare să nu fie la fel ca elementele,

776 £xe plu' m medicamente. exemplu ferj(,.ţ p u cu silaba, care nu este sinonimă cu literele componente, nu este un

m A Şi fi, 4 + fis ' ea ^PW al locului comun cercetat în acest capitol (A şi B, provenit «e trei sensuri pot fi identice sau diferite.

483

ARISTOTEL

151 a

împreună cu altul" este luată în sensul că ele există fie în acel ■ receptiv (ca dreptatea şi curajul în acelaşi suflet), fie în acela ■ ^'^ în acelaşi timp, şi dacă nici unul din sensuri nu se potriveşte la °C|'* este evident că definiţia dată nu este deloc valabilă, fiindcă î fel nu se poate spune cutare lucru este împreună cu cutare altu^i*"'

Dar dacă, din diferitele sensuri, este valabil acel sens c" r ' din cei doi termeni există în acelaşi timp, trebuie să cercetăm d ^ cumva vreunul nu este raportat la acelaşi lucru; de exemplu în h r^ curajului ca îndrăzneală împreună cu o justă reflecţie. Căci este n • ca cineva să aibă îndrăzneală în hoţie şi o justă reflecţie în lucruri privesc sănătatea. Dar nimeni nu este curajos dacă are, în acelaşi ti o calitate împreună cu alta779.

De asemenea, chiar dacă amândouă calităţile sunt raportatei acelaşi lucru, de exemplu, la lucrurile care privesc medicina ni înseamnă că există curaj ca unire a celor două calităţi (căci în lucrurile care privesc medicina se prea poate să posedăm îndrăzneală şi 0 justă reflecţie), şi totuşi să nu fim încă curajoşi, numai fiindcă avemşio calitate şi alta. în adevăr, întocmai cum nici una din cele două calităţi nu trebuie să fie raportată la un lucru deosebit, tot aşa. dacă ele suni raportate la acelaşi obiect, acesta nu trebuie să fie oricare ne iese înainte. ci cele două calităţi trebuie să fie raportate la scopul însuşi al curajului. adică la înfruntarea primejdiilor în război sau în orice altă împrejurare. dacă se mai află cumva vreuna, care să reprezinte mai bine scopul oricărui curaj.

Unele lucruri definite în acest fel nu intră în discuţia de care s-a vorbit; de exemplu, dacă definim mânia: un sentiment de neplăcere împreună cu reprezentarea că suntem dispreţuiţi. Căci prin aceasta st înţelege că neplăcerea ia naştere din reprezentare. Dai faptul că ce* ia naştere prin altceva nu înseamnă cutare lucru împreună cu cutare a şi anume în nici unul din sensurile pomenite780.

778 Expresia „cutare lucru împreună cu cutare altul" poate avea trei sen ^ acelaşi subiect; b) în acelaşi loc; c) în acelaşi timp. Dacă expresia „împreuna ^ aplică într-unui din aceste sensuri, unirea lucrurilor într-o definiţie nu este c exemplu, a fi curajos este a fi îndrăzneţ împreună cu o justă reflecţie. lucr" **

77S Este posibil însă ca cele două calităţi unite în timp pentru a defini aparţină la subiecte deosebite. „ ■ jotu?

780 Există definiţii constituite într-unui din „cutare împreună cu cutar • ^ fără a se încadra în acest sens, fiindcă cele două lucruri nu sunt date. propriu

484

TOPICA VI, 14, 151 a

14

privitoare la definirea unui întreg compus şi la

semenea, dacă întrebătorul a arătat întregul de definit ca $*• e.a . jjţj ^e exemplu, animalul ca o compoziţie de suflet o cOinpoZ11. uie sg cercetăm mai întâi dacă el a trecut cu vederea să t C°ăcefel de compoziţie este; de exemplu, dacă a definit carnea şi SPU"le ca o compoziţie de foc, pământ şi aer781. Nu este de ajuns de a urni întregul ca o compoziţie, mai trebuie specificat şi felul com-tiei Căci nu ia naştere carnea prin orice fel de compoziţie a acestor ckmente, ci carnea ia naştere printr-un fel de compoziţie, iar oasele _ prjn ajt fel de compoziţie782. Se pare, de altminteri, că nici una din substanţele de care vorbim nu este totuna cu o compoziţie, căci orice compoziţie are drept contrar o disoluţie, în timp ce nici una din sub­stanţele citate nu are contrar783. în sfârşit, dacă este deopotrivă de crezut că orice compus este o compoziţie, sau că nici un compus nu este o compoziţie, şi că oricare animal este, ce-i drept, un compus, dar nu o compoziţie, atunci nici vreunul din compuşi nu poate fi o compoziţie784. Mai departe, dacă unui lucru pot să-i aparţină deopotrivă de la natură calităţi contrare, şi dacă lucrul a fost definit numai printr-una dintre ele, este evident că el nu a fost definit. Altminteri, ar urma să avem

I decurge din altul, cum sentimentul de neplăcere rezultă cau/al clin reprezentarea '«preţului aruncat asupra noastră. Neplăcerea şi dispreţuirea nu sunt date „împreună", reprezentarea dispreţului altuia faţă de noi este cauza neplăcerii. 782 f?US£ P°ate ca în comP°ziţia cărnii să nu intre şi apa.

Juar dacă elementele sunt aceleaşi, modul de compoziţie diferă la carne şi la

oase

783

de°seb

asta'ea ?i cea nemiJ'ocit următoare, se formulează pe stricta

fi ••compus" acT "x compus" (o'JveeTov) şi „compoziţie" (ovvBhok). Un lucru poate c°ncreta. Ariston ^^ ^^ "parţi" sau asPecte diferite, fără a fi totuşi o „compoziţie" ins* ..compuşi" c mai 'mr0duce ° distincţie: orice este o „compoziţie" se dizolvă, există

iston

ins* ..compuşi" c mai 'mr0duc oasele "* nu cur>°sc

oasele

784

ţ contrarul „compoziţiei", anume „disoluţia". de exemplu,

D

lu animalul" * "" COncret comPus care nu este propriu-zis o „compoziţie", de CUm va susţine DeT* ^ ° Substan'ă unitară, nu o „compoziţie" de corp şi suflet, ■compoziţie.; ' °artes' atu"ci nici ceilalţi compuşi nu pot fi consideraţi ca o

485

ARISTOTEL

mai multe definiţii pentru acelaşi lucru785. Şi de ce def •T printr-un contrar să fie mai justă decăt aceea dată prin cela] ''* când amândouă aparţin deopotrivă, de la natură, aceluiaşi suh'

151b este definiţia sufletului ca o substanţă capabilă de învâţătur- ^ este tot atât de capabil de neînvăţătură786. aC]f

Când nu putem ataca întreaga definiţie, fiindcă întremil „

oui nu j]g,

cunoscut, trebuie să atacăm una din părţile ei, dacă este cunoscur pare să fie determinată just. Dacă partea este ruinată, şi întreaga a r **

<■• .«-787 '"'itlt

va li ruinata'5'.

Când definiţiile nu sunt clare, trebuie să le corectăm si sâleri-o astfel de formulare, încât ele să exprime un sens precis care sa nn fi atacat; după aceea se trece la examinarea lor. Căci respondentul trehy sau să primească formularea întrebătorului, sau să explice el însuşi ce înţelege prin definiţia sa.

Mai departe, întocmai cum în adunările poporului, când se aduce o lege nouă, se obişnuieşte să se abroge legea veche, dacă legea nouă este mai bună, tot aşa şi la definiţii vom propune noi înşine una mai bună. Dacă ea pare mai bună şi dacă prezintă mai lămurit lucrul de definit, se înţelege de la sine că definiţia dată înainte va cădea, deoarece nu există mai multe definiţii pentru acelaşi lucru788.

în atacarea tuturor definiţiilor, regula principală este să definim noi înşine obiectul în discuţie sau să primim o definiţie bună a lui. Căci. având această definiţie ca un model înaintea ochilor, vom observa cu necesitate ce note lipsesc definiţiei, deşi ar trebui să le aibă, şi cen*

785 Este evident că nici un lucru apt să primească un număr de calităţi con nu poate fi definit printr-o singură calitate. Altminteri, el ar trebui să primească o de , pentru fiecare calitate. Este un principiu în logica lui Aristotel că nici un lucru nu P" primi mai multe definiţii, fiindcă orice lucru are o esenţă unică.

ţ ţ

786 Aristotel nu spune cine a formulat această definiţie a sufletului- ^ definiţiei este parţialitatea ei. Pentru Aristotel, sufletul omului este capabil de a

la ignoranţă la ştiinţă. , -0

787 Urmează locurile comune privitoare la respingerea sau la corectarea respondentului. y^xt

788 Această operaţie de abrogare a definiţiilor false, o dată cu înlociu ^^ definiţii mai exacte, se întâlneşte în toate operele Iui Aristotel, ori de câte ofl

cu predecesorii şi contemporanii săi.

486

-wât avem la îndemână, în vederea atacului un sunt ^P°^h;at de argumente.

■ avem de spus despre regulile definiţiei789.

789

A

false El nu a'tetnîi8"* °°UPat ^ aCUm de regulile aPlicabile în respingerea definiţiilor ri de definitia d*" CerCetarea locuri'°r comune ale definiţiei. în cartea următoare, ilirea se face ' entlcului. v» explica locurile aplicabile la stabilirea definiţiei date. d ai mult Pi id

St!*il

""">uirea se face ■ — explica locurile aplicabile la stabilirea definiţiei date.

procedâm. ai mult Prin consideraţii negative, care arată cum nu trebuie să

487

CARTEA A VII-A

1

în ce măsură două lucruri sunt identice sau diferite790, în sensul principal arătat mai înainte al cuvântului identic (identic în sensul principal este unul sub raport numeric)791, vom cerceta servindu-ne de termenii derivaţi, de termenii înrudiţi792 şi de termenii opuşi. Căci,daca „dreptatea" este identică „curajului", atunci şi „dreptul" este identic „curajosului" şi „în chip drept" este identic cu „în chip curajos". Toi aş şi cu termenii opuşi. Dacă doi termeni sunt identici, atunci şi °PU

790 în orice definiţie există identitate între definit (definiendiun) şi e ^ (definiens). De aceea, cercetarea analitică a definiţiei trebuie să ajungă la no. , identitate, ale cărei sensuri au fost lămurite în cartea I, cap. 7, 103 a. Tot în cartea • găsim formulată problema pe care Aristotel o va soluţiona abia acum: „Căci i marea greutate este să hotărâm dacă există identitate sau deosebire".

791 în text: to tw dpi8uu> tv. ctfve*•

792 Se accentuează din nou deosebirea gramaticală dintre substantive, a r~ adverbe. Vezi despre termenii înrudiţi cartea a Ii-a, cap. 9 şi cartea a W-a. ca"'

488

,

TOPICA VII, 1,151b, 152 a

urne, în toate felurile arătate de opoziţie. Nu are un lucru este opus unuia, iar altul, altuia, căci

lucrurile sunt ai ""^^^ să cercetăm identitatea în lumina lucrurilor pe asemen

care tind să pro u ^j^ şi> în genere, în lumina a tot ce este într-un 152 a naşterilor şi olS ^oi'termenii, căci, dacă lucrurile sunt absolut raport identic cu ^ distrugerile lor sunt identice, precum şi lucrurile ,aentice,Şi n^Ş ^ ^ ^ ]g distrugă

care tind s, i f» cerCetăm, în eventualitatea că unul dintre cele două ^ dus la superlativ, dacă şi celălalt trebuie să fie spus la iucrUr"at"esub acelaşi raport. Aşa, de exemplu, Xenocrate794 demon-SUPC 9 identitatea vieţii virtuoase şi a vieţii fericite, prin argumentul că, din toate vieţile, cea mai virtuoasă şi cea mai fericită este viaţa cea mai vrednici de dorit. Căci cea mai vrednică de dorit şi cea mai mare sunt identice. Acelaşi lucru este valabil pentru toate definiţiile de acelaşi gen. -Dar fiecare din lucrurile considerate drept cel mai de dorit şi cel mai mare trebuie să fie numericeşte unul; altminteri nu s-a făcut dovada identităţii sale795 Dacă peloponezienii şi lacedemonienii sunt cei mai viteji dintre greci, nu este necesar ca peloponezienii şi lacedemonienii să fie identici, deoarece peloponezianul şi lacedemonianul nu sunt numericeşte unul şi acelaşi lucru. Este necesar însă ca unul din termeni să fie cuprins în celălalt, aşa cum lacedemonienii sunt cuprinşi printre sloponezieni. Altminteri, dacă unii nu sunt cuprinşi în ceilalţi, se va întâmpla ca fiecare din aceste popoare să fie mai bun decât celălalt. în leyăr, peloponezienii ar trebui să fie mai buni decât lacedemonienii, e adevărat că unii nu sunt cuprinşi în ceilalţi, căci ei sunt cei mai )t aşa, lacedemonienii sunt cu necesitate mai buni decât :i sunt cei mai buni dintre toţi. în felul acesta : aceste popoare va fi mai bun decât celălalt796. Este evident

ţ"esie acelaşiCcuUo eXemi!lu.' A este °PUS lui C iar B este opus lui D, dacă, mai departe, '"■"fcS rapl : T™ Ş1 A 6Ste acelaşi cu B- Este indiferent de la care opus pornim,
ltate,

Ste discutata înainte-în cartea a I!"a. caP- 6- Vlaţa virtu°asî şi viata fericită) sunt cele mai de dorit si cele «Bcannmericeţte

viaţa

Ş'tOtUŞ' eSte ° consecinîă a premisei lui Xenocrate. l Vlafa fericită nu sunt numericeşte una. Cel mult, ca la

489

ARISTOTEL

152 b

deci că lucrul cel mai bun şi cel mai mare trebuie să fie nurtie I dacă ţinem să demonstrăm identitatea. De aceea, Xenocrate "^ strează propoziţia sa. Căci viaţa fericită şi viaţa virtuoa * "^ numericeşte una. Prin urmare, fiindcă amândouă sunt cele ma' ^ ^ de dorit, nu urmează necesar că sunt identice, ci numai că ^ cuprinsă în cealaltă. a^

De asemenea, trebuie să cercetăm dacă unu] din term identic cu un al treilea, este şi al doilea identic cu al treilea n amândoi nu sunt identici cu un al treilea, evident că nici ei identici unul cu altul797.

Mai departe, trebuie să cercetăm accidentele acestor doi term* precum şi lucrurile ale căror accidente sunt cei doi termeni r\ accidentele unui lucru trebuie să fie şi accidentele celuilalt Tot lucrurile care au un termen ca accident trebuie să-1 aibă ca accident pe celălalt798. Dacă nu există acord în vreunul din aceste raporturi ea evident că lucrurile date nu sunt identice.

Trebuie, de asemenea, să luăm seama dacă cei doi termeni misii sub acelaşi gen de categorie, ci unul exprimă o calitate, celălalt-: cantitate sau o relaţie799.

Mai trebuie să cercetăm dacă genul celor doi termeni nu est identic, ci unul este bun, celălalt — rău, unul este o virtute, celălalt-o ştiinţă; tot aşa, dacă genul este, ce-i drept, identic, dar diferenţele enunţate despre amândoi nu sunt identice, şi anume unul este defini ca ştiinţă teoretică, celălalt ca ştiinţă practică, şi tot aşa mai departe: alte cazuri800.

Pe urmă, trebuie să cercetăm dacă, apreciind posibilitatea*-spori termenii, unul poate fi sporit, altul nu poate fi sporit, sau aman pot fi sporiţi, dar nu în acelaşi timp. Aşa, de exemplu, cine iubeşte

peloponezieni şi lacedemonieni, se poate spune că una este cuprinsă in a fericire fără virtute, virtute fără fericire. ■

797 Dacă numai unul din cei doi termeni este identic cu un al treilea. ce> nu sunt identici unul cu altul. . . ^ci

798 Dacă A şi B sunt identici, ei au aceleaşi accidente sau sunt ei înŞ1. aceloraşi lucruri. t^

799 Pot fi identice numai lucrurile care stau sub aceeaşi categorie (su cantitate, relaţie etc). _ „.je)

800 Două lucruri pot să nu fie identice sau în gen sau în diferen.

490
TOPICA VII, 1,152 b

de a

exemplu jumătăţii termenii, se întâmplă-

împreunarea fizică; de aceea iubirea şi dorinţa d°« ^Snnu sunt identice^'.

a se îmP1611 jj.gţjuie să cercetăm dacă adăugând pe fiecare din cei Maidepart^e]aşi lucru, nu obţinem acelaşi întreg. Sau, dacă, doi termeni la a ^^ ^ fieCare dintre ei, restul este diferit802. De âd ^ţ^ susţinut că dublul jumătăţii este identic cu multiplul -gân(j acelaşi lucru, adică jumătatea, din amândoi ceea ce j-ămâne să exprime acelaşi lucru, ceea ce nu ^ dubhil şi multiplul nu înseamnă acelaşi lucru. 1P trebuie să cercetăm nu numai dacă din teza dată803 reiese ceva bil ci si dacă imposibilitatea de a fi reiese în virtutea unei ipoteze, se susţine că vidul şi plinul cu aefl04 sunt acelaşi lucru. Căci este evident că vidul, când scoatem aerul, nu este mai puţin, ci încă mai mult vid în timp ce spaţiul nu va mai fi plin cu aer. Prin urmare, în virtutea unei ipoteze, false sau adevărate — nu importă —, unul din cei doi termeni este suprimat, celălalt însă nu, deci termenii nu sunt identici.

în genere, trebuie să cercetăm dacă se iveşte un dezacord între atributele enunţate într-un fel oarecare despre cei doi termeni şi între lucrurile despre care sunt enunţate cele două atribute. Căci orice atribut enunţat despre unul trebuie să fie enunţat şi despre celălalt, iar lucrul despre care este enunţat un atribut trebuie să primească şi celălalt atribut805.