Analiza granulometrica

7. Interpretări ambientale

De multe ori sedimentele reprezintă combinaţia mai multor subpopulaţii. Visher (1969) a sugerat că alura curbelor cumulative reprezentate gaussian ar putea fi deseori subdivizată în 2, 3 sau 4 segmente liniare, (fig 8). Se consideră că fiecare segment reprezintă o subpopulaţie a cărei caracter este determinat de dinamica sedimentelor: tracţiune, saltaţie, suspensie. Aceasta tehnica simplistă a fost preluată de către mulţi geologi dar necesită mai mai multă atenţie în interpretare.

Fig. 8 Segmentele linerire pe curba cumulativă şi semnificatia acestora în termenii dinamicii sedimentelor, (Visher 1969, in Mc Manus 1988).

Passega (1957, 1964) a sugerat că raportul dintre indicele de clasticitate şi media particulelor (Mz), ar putea fi indicator al dinamicii sedimentelor în diferitele medii depoziţionale. Curenţi cei mai puternici sunt astfel definiţi de granulometria grosieră. În diagramele C-M se definesc câmpuri cu semnificaţii dinamice: tracţiune (în zonele de plaje), saltaţie, suspensie (zonele pelagice), (fig. 9).

Fig. 9 Plotarea indice de clasticitate vs mediana, Passega (1964), si interpretarea segmentelor in termeni de mediu depozitional si conditii de transport al clastelor, în McManus (1988).

Analiza granulometrică, împreună cu alte metode poate fi antrenată în studii ambientale cu caracter regional prin considerarea variaţiilor parametrilor granulometrici.

Una dintre primele încercări de a caracteriza mediul depoziţional prin date de granulometrie a fost cea la lui Stewart (1958) care a plotat mediana vs abatere standard şi asimetrie, pentru sedimente din râuri, zone litorale (plaje dominate de valuri) şi medii cu apă liniştită, definind astfel campuri standardizate (fig. 9).

Fig. 9 Plotări bivariante, mediana vs deviatie standard, mediana vs ascutime si definirea unor câmpuri ambientale, (Stewart 1958, în McManus 1988).
Friedman, (1961, 1967) a folosit reprezentarile grafice abatere standard vs asimetrie pentru distingerea mediilor fluviatile, litorale şi eoliene (fig. 10). Nisipurile fine cu distribuţie unimodală provenite din mai multe regiuni ale globului arată caracteristici similare: nisipul litoral de plajă are sortare bună şi asimetrie negativă, nisipul din râuri prezintă sortare slabă şi asimetrie pozitivă, nisipul eolian prizintă asimetrie pozitivă dar este mai fin decât nisipul de plajă.

Fig. 10 Plotarea abatere standard vs asimetrie si definirea unor campuri ambientale relative distincte dupa Friedman, (1967) în Cheel (2005)

Pot fi valorificate şi raporturile simple dintre fracţiile ruditice fine, arenitice, siltice şi lutitice. Raportul silt/lutit a fost exploatat în sistemele lacustre şi oceanice. Pelleter (1973) în McManus (1988), a demonstrat ca relaţia descreştere granulometrică – creştere batimetrică este mai pronunţată în lacuri decât oceane.
Deviaţia metric-quartile reprezintă subpopulaţia centrală, care, frecvent acoperă mai mult de jumătate din distribuţie, (P25-P75)/2. Folosind mai multe sute de analize, Buller şi McManus (1972), au definit prin plotarea deviaţia metric-quartile vs mediana (Md), campuri cu semnificaţii ambientale: râuri, plaje, dune eoliene, depozite de apă liniştită. Multe dintre câmpuri se suprapun, în special în domeniul arenit mediu-fin, însă, o mai bună discriminare a fost obţinută pentru celelate clase granulometrice. Mai tarziu au fost adaugate, de către alţi autori câmpuri pentru domeniile turbiditic, glaciar şi piroclastic (fig. 11)



Fig. 11 Plotarea deviaţia metric-quartile vs mediana (Md), Buller si McManus (1957) si semnificatii ambientale indicate de Folk si Ward (1957), în McManus (1988).