Anexe din 11 iulie 2008
Yüklə 4,6 Mb.
|
| ● Radioterapia, considerată în prezent a treia treaptă terapeutică în acromegalie (AACE Guidelines, Anexa 1), are o rata de curabilitate a bolii de circa 30% la 10 ani, cu preţul unor efecte secundare notabile: panhipopituitarism la 50% din cazuri, apariţia unor tumori cerebrale secundare, arterita cerebrală radica, leziuni ale nervilor cranieni.
I. CRITERIILE DE INCLUDERE A PACIENŢILOR ÎN PROGRAMUL TERAPEUTIC CU PEGVISOMANT (SOMAVERT): 1. Pacienţii cu acromegalie în evoluţie care au fost inclusi în programul CNAS de tratament cu analogi de somatostatină (conform protocolului CNAS pentru tratamentul cu Lanreotide) şi nu au indeplinit criteriile de eficienţă a tratamentului (conform aceluiaşi protocol)în terapie simplă sau combinată cu analogii de somatostatină şi cabergolină. 2. Pacienţii cu acromegalie în evolutie care nu au tolerat tratamentul cu analogi de somatostatină (în cadrul şi conform aceluiaşi Protocol CNAS) Aceşti pacienţi pot beneficia de tratament cu pegvisomant pe o perioadă de maxim 5 ani, dar fără a depăşi 10 ani de la terminarea radioterapiei. Criteriul de iradiere hipofizară nu se impune pacienţilor tineri operaţi de vârstă fertilă, fără insuficientă gonadotropa post operatorie, la care radioterapia ar putea induce infertilitate (vezi punctul C Criterii de includere în tratamentul cu Lanreotide). Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu pegvisomant (Somavert) evaluări nu mai vechi de 6 luni: A. Caracteristici clinice de acromegalie activă, certificate obligatoriu de: a) Supresia GH în hiperglicemia provocata(se adm. p.o. 75 g glucoză) ┌────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬───────────┐ │ │ 0 min │ 30 min │ 60 min │ 90 min │ 120 min │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │Glicemie │ │ │ │ │ │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │GH │ │ │ │ │ │ └────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴───────────┘ Interpretare: în acromegalie nu apare supresia GH < 1 ng/ml (metode RIA clasice) sau GH < 0,4 ng/ml (cu metode de dozare ultrasensibile IRMA) b) IGF1. O valoare crescută susţine dg. de acromegalie activă. O valoare normală a IGF1, în condiţiile unui GH nesupresibil în hiperglicemie nu exclude eligibilitatea la tratament. c) Curba de GH serie în 24 ore (minim 4 probe GH recoltate la intervale de 4 ore) poate înlocui la pacienţii cu diabet testul de supresie la hiperglicemie provocată. La acromegali GH este detectabil în toate probele. La normal GH este < 0,4 ng/ml în cel puţin 2 probe. d) Confirmarea masei tumorale hipofizare: diagnostic CT sau MRI, pentru localizare: intraselară/cu expansiune extraselară, dimensiuni: diametre maxime - cranial, transversal. N.B. Absenţa restului tumoral la ex. CT postoperator în condiţiile criteriilor a. b. şi c. prezente, nu exclude eligibilitatea la tratament. B. Sinteza istoricului bolii cu precizarea complicaţiilor (susţinute prin documente anexate), a terapiei urmate şi a contraindicaţiilor terapeutice (susţinute prin documente anexate). Evaluări complementare (nu mai vechi de 6 luni) obligatoriu prezente în dosarul pacientului pentru iniţierea tratamentului cu lanreotide: - Biochimie generală: glicemie, hemoglobină glicozilată (la pacienţii diabetici), profil lipidic, transaminaze, uree, creatinină; - Dozări hormonale: prolactina, cortizol plasmatic bazal 8-9 a.m. fT4, TSH, gonadotropi + Estradiol (la femei de vârsta fertilă) sau gonadotropi + Testosteron 8-9 a.m. (la bărbaţi); - Ex. Oftalmologic: ex. FO, câmp vizual. II. CRITERII DE PRIORITIZARE PENTRU PROGRAMUL CNAS A TRATAMENTULUI CU PEGVISOMANT (SOMAVERT) Pacienţi eligibili vor fi prioritizaţi în funcţie de vârsta, având prioritate cei tineri şi de prezenta a cel puţin una din complicaţiile specifice acromegaliei (cardivasculare, respiratorii, metabolice, endocrine) documentate prin: a) Biochimie generală: glicemie, hemoglobină glicozilată, profil lipidic, fosfatemie, transaminaze, - criterii pentru complicaţiile metabolice; b) Consult cardiologic clinic, echocardiografie şi EKG - criterii pentru complicaţiile cardiovasculare; c) Analize hormonale pentru insuficienţa adenohipofizară şi a glandelor endocrine hipofizodependente: LH şi FSH seric, cortizol, TSH şi T4 liber, testosteron/estradiol - criterii de complicaţii endocrine; d) Examen oftalmologic: câmp vizual (campimetrie computerizată) şi acuitate vizuală - criterii pentru complicaţiile neurooftalmice; e) Polisomnografie cu şi fără respiraţie sub presiune (CPAP) - criterii pentru depistarea şi tratarea apneei de somn; f) Colonoscopie criteriu pentru depistarea şi tratarea polipilor colonici cu potenţial malign. SCHEMA TERAPEUTICĂ A PACIENTULUI CU ACROMEGALIE ÎN TRATAMENT CU PEGVISOMANT (SOMAVERT) Terapia cu pegvisomant se administrează pacienţilor care îndeplinesc criteriile de includere în Programul terapeutic cu Somavert. Pegvisomant va fi păstrat ca tratament asociat până la constatarea eficienţei radioterapiei. Trebuie administrată subcutanat o doză de încărcare de 80 mg pegvisomant, sub supraveghere medicală. Apoi, Somavert 10 mg reconstituit în 1 ml apă pentru preparate injectabile trebuie administrat subcutanat, o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie făcută în funcţie de concentraţia serică de IGF-I. Concentraţia serică a IGF-I trebuie măsurată la fiecare 4-6 săptămâni, iar ajustările necesare trebuie făcute prin creşterea cu câte 5 mg/zi, pentru a aduce şi menţine concentraţia serică de IGF-I în limitele normale pentru vârsta şi sexul pacientului şi pentru menţinerea unui răspuns terapeutic optim. Doza maximă nu trebuie să depăşească 30 mg/zi. III. CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE URMĂRITE ÎN MONITORIZAREA PACIENŢILOR DIN PROGRAMUL TERAPEUTIC CU PEGVISOMANT (SOMAVERT) Evaluarea rezultatului terapeutic şi decizia de a continua sau opri acest tratament se va face după criteriile Consensului de diagnostic al acromegaliei evolutive. În acest scop, pacienţii vor fi îndrumaţi către o clinica universitara, unde se vor efectua: A. La interval de 4 săptămâni, în primele 6 luni: a) Determinari de IGF-I pentru ajustarea dozei optime de Somavert, iar ajustările necesare trebuie vor fi făcute prin creşterea dozei de Somavert cu câte 5 mg/zi, în paliere lunare, pentru a menţine concentraţia serică de IGF-I în limitele normale pentru vârsta şi sexul pacientului şi pentru menţinerea unui răspuns terapeutic optim; b) Determinari ale transaminazelor (AST, ALT), criteriu de excludere din tratament. B. La fiecare 6 luni: a) Imagistica - rezonanţă magnetică nucleară sau tomografie computerizată hipofizara, pentru supravegherea volumului tumoral; b) IGF(1) (insulin-like growth factor 1) - criteriu de eficienţă; c) Examen oftalmologic: câmp vizual (campimetrie computerizată) şi acuitate vizuală pentru supravegherea complicaţiilor neurooftalmice; c) Biochimie generală: glicemie, hemoglobină glicozilată, profil lipidic, ALT, AST, uree, creatinină, fosfatemie, pentru complicaţiile metabolice. C. Anual, în plus faţă de investigaţiile de la punctul B: a) Analize hormonale pentru funcţia adenohipofizară şi a glandelor endocrine hipofizodependente: LH şi FSH seric, cortizol, TSH şi T(4) liber, testosteron/estradiol b) Consult cardiologic clinic, EKG, opţional echocardiografie pentru complicaţiile de cardiomiopatie D. La 3-5 ani, în plus faţă de evaluările anuale: a) Colonoscopie pentru depistarea şi tratarea polipilor/cancerului de colon; b) Polisomnografie pentru depistarea şi tratarea apneei de somn. IV. CRITERIILE DE EXCLUDERE A PACIENŢILOR DIN PROGRAMUL TERAPEUTIC CU PEGVISOMANT (SOMAVERT) 1. Creşterea volumului tumoral hipofizar +/- apariţia complicaţiilor oftalmologice/neurologice. 2. Creşterea titrului transaminazelor la peste 3 ori valoarea maximă a normalului. 3. Ineficienţă terapeutică. 4. Lipsa de complianţă a pacientului/personalului medical la monitorizarea tratamentului. 5. Pacienţi cu acromegalie şi care nu au dovezi ale ineficacităţii terapiei combinate cu analogi de somatostatină şi cabergolină în doze de minim 4 mg/săptămână, cel puţin 3 luni. ASPECTE ORGANIZATORICE INSTITUŢIONALE Personal Selectarea bolnavilor trataţi cu Pegvisomant aparţine medicului curant specialist endocrinolog, care are şi responsabilitatea urmăririi şi controlării curei, având permisiunea de a ajusta doza terapeutică în funcţie de evaluările lunare. Medicul specialist endocrinolog are obligaţia de a înştiinţa CNAS şi CJAS de modificările dozelor prescrise în urma evaluărilor. Efectuarea tratamentului se face în ambulator, sub supravegherea medicului de familie. Fişa pacientului este documentul care ilustrează toate acţiunile întreprinse în cadrul tratamentului cu Pegvisomant. Aceasta este întocmită de către medicul curant specialist endocrinolog care va înregista datele specifice de evaluare a eficacităţii tratamentului. Medicul curant specialist endocrinolog completează fişa pacientului în două exemplare, după care înmânează un exemplar către Comisia de Specialitate CNAS prin intermediul CJAS judeţene din raza administrativ teritorială în care îşi are domiciliul pacientul. Medicul curant este direct răspunzător de corectitudinea datelor înscrise. Iniţierea şi monitorizarea tratamentului aprobat reprezintă sarcina sa exclusivă. Comisia de specialitate a CNAS analizează fişa pacientului şi comunică decizia trimiţând câte un exemplar din recomandarea aprobată către CJAS care are obligaţia de a o transmite atât pacientului cat şi medicului specialist endocrinolog curant. Aprobarea dosarului asigură începerea curei şi continuarea acesteia pe perioada recomandată conform protocolului, dacă nu intervin elemente susceptibile să o întrerupă (vezi punctul IV criterii de excludere). Pe baza aprobării, medicul curant stabileşte doza şi modul de administrare al medicamentului. Iniţierea tratamentului care va fi prescris sub formă de reţetă fără contribuţie personală, se va face exclusiv de medicul specialist endocrinolog. Doar la iniţierea tratamentului pacientul sau reprezentantul legal al acestuia se va prezenta la CJAS sau CASMB, în vederea comunicării numelor farmaciilor care vor onora prescripţia cu pegvisomant. Medicul de familie va continua tratamentul cu pegvisomant în ambulatoriu, conform scrisorii medicale primită din partea medicului specialist endocrinolog, urmând să îndrume pacientul către o clinica universitara, pentru evaluarea tratamentului lunar în primele 6 luni, apoi semestrial. Orice modificare în schema terapeutică, inclusiv întreruperea tratamentului, va fi comunicată în scris medicului specialist endocrinolog şi comisiei CNAS. Prin complicaţiile redutabile pe care le produce, această boală afectează semnificativ speranţa de viaţă şi calitatea vieţii bolnavilor de acromegalie. Tratamantul cu Somavert (pegvisomant) în acromegalie, în regim de gratuitate, ar putea înlesni accesul pacienţilor la medicaţie şi ar reprezenta o soluţie terapeutică eficientă pentru aceast grup restrâns de bolnavi. Acestea sunt motivele pentru care susţinem introducerea Somavert (pegvisomant) în regim de gratuitate, cu consecinţe şi asupra îmbunătăţirii actului medical în acest domeniu, element pe care îl considerăm esenţial în condiţiile actuale ale stării de sănătate a populaţiei. DCI: IMUNOGLOBULINA NORMALĂ PENTRU ADMINISTRARE INTRAVASCULARĂ I. Utilizare în condiţii de ambulator neurologie Indicaţii: ● Tratamentul de consolidare a remisiunii în neuropatiile imunologice cronice (polineuropatia inflamatorie cronica demielinizanta, neuropatia motorie multifocala, praproteinemica, paraneoplazica, vasculitica) ● Tratamentul de consolidare a remisiunii în miopatiile inflamatorii cronice (polimiozita, dermatomiozita) la pacientii cu efecte adverse sau fără beneficiu din partea terapiei cu corticosteroizi ● Tratamentul pacientilor cu miastenia gravis rapid progresiva, pentru echilibrare înainte de timectomie Doza: 1-2 g/kg corp/cura Durata curei: 2-5 zile. Repetitia curelor la 4-6 saptamâni II. Utilizare în condiţii de spitalizare în sectia de neurologie sau terapie intensiva neurologica - Indicaţiii: ● Tratamentul poliradiculonevritei acute Guillain Barre ● Tratamentul decompensarilor acute ale neuropatiilor cornice demielinizante autoimune ● Tratamentul acut al crizei miastenice ● Doza: 2 g/kg corp/cură ● Durata curei: 5 zile. DCI: RIBAVIRINUM Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei C, cu replicare activă (titruri > 100 ARN VHC copii/mL), cu eRFG > 50 mL/min. Tratament Ţinta Reducerea titrului sau titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil. Doze Ribavirinum, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Stadiul BCR │Ribavirinum │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1-2 (eRFG > 60 mL/min) │800-1200 mg în două doze │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3-4 (eRFG 15-59 mL/min) │400-800 mg │ │ │(Nu este recomandată când eRFG < 50 │ │ │mL/min) │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │5 (eRFG < 15 mL/min) │Nu este recomandată │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ După 3 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală la 3 luni (titru copii ARN VHC) Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: PEGINTERFERONUM ALFA 2B Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul hepatitei C cu replicare activă [(titruri > 100 ARN VHC copii/mL)] sau virusl hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil, sau reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Peginterferonum alfa 2b, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Stadiul BCR │Peginterferonum alfa 2b │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1-2 (eRFG > 60 mL/min) │1,5 mcg/kg-sapt., s.c. │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3-4 (eRFG 15-59 mL/min) │1 mcg/kg-sapt., s.c. │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │5 (eRFG < 15 mL/min) │1 mcg/kg-sapt., s.c. │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ În infecţia cu virsul hepatitei C se testează răspunsul la terapie după 3 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. În infecţia cu virsul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei C) la 3 luni (titru copii ARN VHC). Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii AdN VHB), apoi la 6 luni. Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: PEGINTERFERONUM ALFA 2A Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul hepatitei C cu replicare activă [(titruri > 100 ARN VHC copii/mL)] sau virusl hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil, sau reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Peginterferonum alfa 2a, în doze adaptate gradului deficitului funcţional: renal: ┌───────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐ │Stadiul BCR │Doza Peginterferonum alfa 2a │ ├───────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │1-2 (eRFG > 60 mL/min) │180 mcg/săpt., s.c. │ ├──────────────────────────────────-┼──────────────────────────────────────────┤ │3-4 (eRFG │135 mcg/săpt., s.c. │ │15-59 mL/min) │ │ ├──────────────────────────────────-┼──────────────────────────────────────────┤ │5 (eRFG < 15 mL/min) │135 mcg/kg-săpt., s.c. │ └──────────────────────────────────-┴──────────────────────────────────────────┘ În infecţia cu virsul hepatitei C se testează răspunsul la terapie după 3 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. În infecţia cu virsul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei C) la 3 luni (titru copii ARN VHC) Răspunsul la terapia anti-virală (virusl hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ADN VHB), apoi la 6 luni. Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: LAMIVUDINUM Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomopatologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei B, cu replicare activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Lamivudium, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: *Font 9*
│ │ eRFG (mL/min) │ │ ├─────────┬───────────────┬───────────────┬──────────────┬──────────────┤ │ │ ≥ 50 │ 30-50 │ 10-29 │ < 10 │ HD │ ├──────────┼─────────┼───────────────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┤ │Lamivudina│ 100 mg │100 mg initial,│100 mg initial,│35 mg initial,│35 mg initial,│ │ │ p.o. │ apoi 50 mg, │ apoi 25 mg, │ apoi 15 mg, │ apoi 10 mg, │ │ │la 24 ore│p.o. la 24 ore │p.o. la 24 ore │p.o. la 24 ore│ p.o. la 24 │ │ │ │ │ │ │ ore │ └──────────┴─────────┴───────────────┴───────────────┴──────────────┴──────────────┘ După 4 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni la cei AgHBe pozitiv şi nedefinit la cei AgHBe negativ cu monitorizare la 6 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală iniţial la 4 luni (titru copii ADN VHB), apoi la 6 luni. Apariţia rezistenţei impune utilizarea altui anti-viral (adefovirum, entecavirum). Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: INTERFERONUM ALFA 2B Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Interferonum alfa 2b, în doză de 35 milioane unităţi/săptămână. În infecţia cu virsul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ARN VHB), apoi la 6 luni. Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: INTERFERONUM ALFA 2A Indicaţii Pacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Interferonum alfa (2a, 2b), în doză de 4.5 milioane unităţi x3/săptămână. În infecţia cu virsul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală. Monitorizare Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ARN VHB), apoi la 6 luni. Prescriptori Medici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS. DCI: ENTECAVIRUM Indicaţii Pacienţii cu nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerularară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomopatologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei B, cu replicare activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL]. Tratament Ţinta Reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe. Doze Entecavirum, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: *Font 9*
│ │ eRFG (mL/min) │ │ ├───────────┬────────────┬────────────┬─────────────┬────────────┤ │ │ ≥ 50 │ 30-50 │ 10-29 │ < 10 │ HD │ ├──────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ │Entecavirum │0.5 mg p.o.│0.25 mg p.o.│0.15 mg p.o.│0.05 mg p.o.,│Administrare│ │ │ la 24 ore │ la 24 ore │ la 24 ore │ la 24 ore │ după HD │ ├──────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤ Yüklə 4,6 Mb. Dostları ilə paylaş:
|