Anexe din 11 iulie 2008

    - Reacţii adverse
    Intrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideatie suicidala severa şi persistenta, tentativa de suicid, reactii de hipersensibilitate acuta(urticarie, angioderm, constrictie brionsica, anafilaxie).
    În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
    Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. Sa observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.
    - Co-morbiditati
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    - Non-responder NA
    - Non-compliant NA
    VII. Reluare tratament (condiţii) -NA
    VIII. Prescriptori - Medici Hematologi, Oncologie
    I. Definiţia afecţiunii
    Limfom cutanat cu celule T
    II. Stadializarea afecţiunii
    Limfomului cutanat cu celule T
    Tratament iniţial. În cazul pacienţilor de 18 ani sau peste această vârstă, doza trebuie crescută gradat, până la 18 milioane U.I. pe zi, pentru o durată totală de tratament de 12 săptămâni, conform schemei următoare:
    zilele 1 - 3: 3 milioane U.I./zi
    zilele 4 - 6: 9 milioane U.I./zi
    zilele 7 - 84: 18 milioane U.I./zi
    Tratament de întreţinere. Roferon-A se administrează de trei ori pe săptămână, în doza maximă tolerată de pacient, fără a depăşi 18 milioane U.I.
    Durata tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea terapiei la cei care au răspuns la aceasta, sau întreruperea ei la cei care ce nu au răspuns.
    Durata minimă a terapiei, în cazul pacienţilor cu răspuns favorabil este de 12 luni (pentru a mări şansele obţinerii unui rezultat optim prelungit).
    Unii pacienţi au fost trataţi timp de 40 de luni fără întrerupere. Nu a fost încă determinată exact durata tratamentului cu Roferon-A în cazul limfomului cutanat cu celule T.
    III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
    Limfom cutanat cu celule T
    IV. Tratament (doze, condiţiile de scadere a dozelor, perioada de tratament)
    Tratament iniţial. În cazul pacienţilor de 18 ani sau peste această vârstă, doza trebuie crescută gradat, până la 18 milioane U.I. pe zi, pentru o durată totală de tratament de 12 săptămâni, conform schemei următoare:
    zilele 1 - 3: 3 milioane U.I./zi
    zilele 4 - 6: 9 milioane U.I./zi
    zilele 7 - 84: 18 milioane U.I./zi
    Tratament de întreţinere. Roferon-A se administrează de trei ori pe săptămână, în doza maximă tolerată de pacient, fără a depăşi 18 milioane U.I.
    Durata tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea terapiei la cei care au răspuns la aceasta, sau întreruperea ei la cei care ce nu au răspuns.
    Durata minimă a terapiei, în cazul pacienţilor cu răspuns favorabil este de 12 luni (pentru a mări şansele obţinerii unui rezultat optim prelungit).
    Unii pacienţi au fost trataţi timp de 40 de luni fără întrerupere. Nu a fost încă determinată exact durata tratamentului cu Roferon-A în cazul limfomului cutanat cu celule T.
    V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
    Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    VI. Criterii de excludere din tratament:
    - Reacţii adverse
    Intrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideatie suicidala severa şi persistenta, tentativa de suicid, reactii de hipersensibilitate acuta(urticarie, angioderm, constrictie brionsica, anafilaxie).
    În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
    Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. Sa observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.
    - Co-morbiditati
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    - Non-responder NA
    - Non-compliant NA
    VII. Reluare tratament (condiţii) -NA
    VIII. Prescriptori - Medici Hematologi, Oncologie
    I. Definiţia afecţiunii
    Limfom non-Hodgkinian folicular
    II. Stadializarea afecţiunii
    Limfomul non-Hodgkin folicular în stadiu avansat.
    III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
    Limfomul non-Hodgkin folicular.
    IV. Tratament (doze, condiţiile de scadere a dozelor, perioada de tratament)
    Roferon-A se administrează concomitent cu tratamentul convenţional (de exemplu asociaţia ciclofosfamidă, prednison, vincristină şi doxorubicină), în funcţie de schema chimioterapică, câte 6 milioane U.I./mý injectate subcutanat din ziua 22 până în ziua 26 a fiecărui ciclu de 28 de zile.
    V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
    Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    VI. Criterii de excludere din tratament:
    - Reacţii adverse
    Intrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideatie suicidala severa şi persistenta, tentativa de suicid, reactii de hipersensibilitate acuta(urticarie, angioderm, constrictie brionsica, anafilaxie).
    În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
    Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. Sa observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.
    - Co-morbiditati
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    - Non-responder NA
    - Non-compliant NA
    VII. Reluare tratament (condiţii) -NA
    VIII. Prescriptori - Medici Hematologi, Oncologie
    I. Definiţia afecţiunii
    Carcinom renal avansat
    Tratamentul cu interferon A în asociere cu vinblastina induce o rata a raspunsului de aproximativ 17-26% determinand o intarziere a progresiei bolii şi o prelungire a supravietuirii la acesti pacienti.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Carcinom renal avansat
    III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
    Carcinom renal avansat
    IV. Tratament (doze, condiţiile de scadere a dozelor, perioada de tratament)
    Schema recomandată de creştere gradată a dozei este:
    zilele 1 - 3: 3 milioane U.I./zi
    zilele 4 - 6: 9 milioane U.I./zi
    zilele 7 - 9: 18 milioane U.I./zi
    zilele 10 - 84: 36 milioane U.I./zi. (dacă toleranta este bună)
    Pacientii care obtin un răspuns complet pot intrerupe tratamentul după trei luni de la stabilizarea remisiunii.
    V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
    Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    VI. Criterii de excludere din tratament:
    - Reacţii adverse
    Intrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideatie suicidala severa şi persistenta, tentativa de suicid, reactii de hipersensibilitate acuta(urticarie, angioderm, constrictie brionsica, anafilaxie).
    În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
    Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.
    - Co-morbiditati
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    - Non-responder NA
    - Non-compliant NA
    VII. Reluare tratament (condiţii) -NA
    VIII. Prescriptori - medici specialisti oncologie medicală
    I. Definiţia afecţiunii
    Melanom malign rezecat chirurgical
    Tratamentul adjuvant cu doze scazute de Roferon A, după rezectia chirurgicala a melanomului malign prelungeste perioada de remisie a bolii fără metastaze.
    II. Stadializarea afecţiunii
    Melanom malign rezecat chirurgical
    III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
    Melanom malign rezecat chirurgical
    IV. Tratament (doze, condiţiile de scadere a dozelor, perioada de tratament)
    Interferon A se administreaza subcutanat în doza de 3 milioane U.I., de trei ori pe săptămâna, timp de 18 luni, începând la cel mult 6 saptamani după interventia chirurgicala. În cazul în care apare intoleranta la tratament doza trebuie scazuta la 1,5 milioane U.I. administrata de trei ori pe săptămâna.
    V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
    Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    VI. Criterii de excludere din tratament:
    - Reacţii adverse
    Intrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideatie suicidala severa şi persistenta, tentativa de suicid, reactii de hipersensibilitate acuta(urticarie, angioderm, constrictie brionsica, anafilaxie).
    În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
    Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.
    - Co-morbiditati
    O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandata supravegherea periodica neuropsihiatrica a pacientilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.
    - Non-responder NA
    - Non-compliant NA
    VII. Reluare tratament (condiţii) -NA
    VIII. Prescriptori - medici specialisti oncologie medicală
     Criteriile de eligibilitate pentru includerea în tratamentul antiviral
       şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu vârsta 0-18 ani cu
                            hepatită cronică virală
    I. Indicaţiile tratamentului cu Interferonum
    A. Hepatita cronică virală cu VHB:
    1. Infecţie cronică cu VHB:
       a. minim 6 luni de prezenţă a AgHBs sau
       b. 10 săptămâni de prezentă a AgHBe pozitiv.
    2. Sindrom citolitic: transaminaze crescute sau normale;
    3. Histologic: leziuni de hepatită cronică moderat activă sau sever activă (scor Knodell sau Ishack), scor pentru necroinflamaţie după Ishack ≥ 4 şi scor pentru fibroză ≤ 3.
    4. Prezenţa replicării virale cu următoarele situaţii:
       a. AgHBs prezent şi AgHBe prezent, ADN VHB pozitiv > 10^5 copii/ml;
       b. AgHBs prezent, AgHBe absent, Ac anti-AgHBe prezenţi şi ADN- VHB pozitiv > 10^5 copii/ml (infecţie cu virus mutant);
       c. AgHBs prezent, ADN-VHB pozitiv ≥ 10^5 copii/ml.
    B. Hepatita cronică virală cu VHC:
    1. Infecţie cronică cu VHC: minim 3 luni de prezenţă a Ac anti VHC;
    2. Sindrom citolitic: transaminaze crescute sau normale;
    3. Histologic: leziuni de hepatită cronică moderat activă sau sever activă (scor Knodell sau Ishack), scor pentru necroinflamaţie după Ishack ≥ 4 şi scor pentru fibroză ≤ 3.
    4. Prezenţa replicării virale: transaminaze normale/crescute şi Ac anti VHC prezenţi + ARN-VHC ≥ 10^5 copii/ml.
    C. Hepatita cronică virală cu VHD:
    1. Infecţie cronică cu VHD: minim 6 luni de prezenţă a AgHBs + Ac anti VHD sau
    2. Sindrom citolitic: transaminaze crescute sau normale
    3. Histologic: leziuni de hepatită cronică moderat activă sau sever activă (scor Knodell sau Ishack), scor pentru necroinflamaţie după Ishack ≥ 4 şi scor pentru fibroză ≤ 3.
    4. Prezenţa replicării virale: Ag HBs prezent + Ac anti VHD prezenţi.
    II. Criteriile generale de selecţie ale pacienţilor cu hepatită cronică virală pentru tratamentul cu Interferonum constau în:
    1. boală hepatică compensată, fără istoric de decompensare hepatică de tip encefalopatie, sângerare prin tulburari de coagulare, ascită.
    2. criterii hematologice:
       a. Hb > 10 g%,
       b. Leucocite > 3 000/mmc,
       c. Trombocite > 70 000/mmc
    3. criterii biochimice:
          a. activitate protrombinică peste 60%
          b. nivel seric al bilirubinei < 2 mg% (în infectia cu VHB nivelul bilirubinei trebuie să fie normal),
          c. nivel seric al albuminelor > 3g%
    4. Status imunologic normal, lipsa bolilor autoimune
    5. Sistem endocrin în parametrii normali: funcţie tiroidiană normală
    III. Contraindicaţii
    1. Hematologice:
       a. leucocite < 3 000/mmc,
       b. Trombocite < 50 000/mmc,
       c. Mielosupresie, pancitopenii.
    2. Boală hepatică decompensată (ciroza hepatică),
    3. Boală hepatică cronică alta decât hepatite cronice virale (hepatita autoimună, afectare hepatică în boala Wilson etc).
    4. Tulburări severe de coagulare:
       a. activitate protrombinică sub 60%,
       b. tromboflebite,
       c. trombembolism pulmonar.
    5. Contraindicaţii generale:
       a. pacienţi transplantaţi,
       b. boală cardiacă decompensată,
       c. aritmii cardiace,
       d. diabet zaharat decompensat,
       e. insuficienţa renală,
       f. afecţiuni autoimune,
       g. pneumopatie cronică obstructivă,
       h. boli psihice,
       i. anomalii tiroidiene,
       j. stări debilitante.
    6. Hipersensibilitate la Interferonum sau doze mai mari de 50 milioane ui.
    IV. Precauţii
    În următoarele situaţii Interferonul va fi administrat cu precauţii sau oprit la exacerbarea fenomenelor nedorite:
       a. reacţii de hipersensibilizare (urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie),
       b. stări depresive,
       c. folosirea narcoticelor, hipnoticelor, sedativelor,
       d. psoriazis,
       e. trombocitopenie: 50 000-70 000/mmc
       f. comiţialitate.
    V. Doze şi mod de administrare
    1. În hepatita cronică cu VHB dozele sunt: 5 milioane ui/mý/administrare (100 000 ui/kg/administrare) i.m. în 3 administrări/săptămână timp de 6 luni în cazul hepatitei cronice cu VHB cu AgHBe pozitiv şi 12 luni în cazul hepatitei cronice cu VHB cu AgHBe negativ.
    Având în vederea lipsa unei alte terapii antivirale disponibile pentru copii, terapia cu Interferonum se poate prelungi în doză de 5 milioane ui/mý/administrare (100 000 ui/kg/administrare) i.m. în 3 administrări/săptămână timp de 6 luni de în următoarele situaţii:
       a. Hepatita cronică cu VHB cu AgHBe negativ;
       b. Hepatita cronică cu VHB la care se obţine după 6 luni de terapie seroconversie în sistemul "e" (Ag HBe negativ, Ac anti HBe pozitivi);
       c. Hepatita cronică cu VHB la care începe după 6 luni de terapie seroconversie în sistemul "e" (Ag HBe pozitiv, Ac anti HBe pozitivi);
       d. Hepatita cronică cu VHB la care după 6 luni de tratament cu Interferonum viremia se reduce cu 2 logaritmi zecimali.
    2. În hepatita cronică cu VHC schema terapeutică şi dozele sunt: Interferon 3-6 milioane ui/mý/administrare (100 000 ui/kg/administrare) i.m./s.c. în 3 administrări/săptămână timp de 12 luni asociat cu Ribavirina 15 mg/kg/zi în 2 prize timp de 12 luni, administrată la pacienţii cu vârsta peste 3 ani. La 6 luni de terapie este necesară determinarea viremiei (ARN-VHC).
    3. În hepatita cronică cu VHD dozele sunt: 3-6milioane ui/mý/administrare(100 000 ui/kg/administrare) i.m.în 3 administrări/săptămână timp de 12 luni.
    4. Situaţiile care necesită reducerea dozelor la jumătate sunt:
       a. reducerea numărului de granulocite sub 750/mmc
       b. reducerea numărului de trombocite sub 50000/mmc.