Anna karenina

Nlfte paşi care se apropiau — paşii Iui — o treziră din

ui i. Prefăeindu-se că e ocupată cu inelele, Anna nici

nu intoarse capul spre el.

VYnn.ski se apropie şi, luindu-i mjna, ii spuse incet s

Anna, dacă vrei, să plecăm poimiine, Primesc orice.

Jta t.'l

Cum facem ? o intrebă Vronski. Cum vrei tu, răspunse

Anna şi, in aceeaşi clipă, ne-nul in stare să se

stăpinească, izbucni in hohote • !■• plin≫.

Rupe legătura ! Rtrpe-o .' Leapădă-te de mine ! rosti

AMILI printre suspine. Miine plec... Am să fac şi mai mult... 1

■ iul ≪M I .' {) femeie pierdută. O piatrS k-ga!a dv gitul

35T

tău... Nu vreau să te mai chinuiesc... nu mai vreau. Am să

te eliberez... Tu nu mă mai iubeşti., iubeşti o altă femeie...j

Vronski o imploră să se liniştească şi o incredinţa că

gelozia ei n-avea nici o umbră de temei, că n-a incetat şij

nu va inceta niciodată s-o iubească şi că o iubeşte mai mult

decit inainte.

— Anna, de ce ne chinuieşti atita pe amindoi ? ii vorbi

sărutindu-i miinile.

Faţa lui era acu plină de duioşie. Iar ei i se păru că

glasul lui e inecat in lacrimi şi că işi simte mina umedă.

Intr-o clipă, gelozia sălbatică a Annei se preschimbă intr-o

dragoste pătimaşă, deznădăjduită, li imbrăţişa şi-i acoperi

cu sărutări capul, gitul, miinile...

XXV

Simţind că impăcarea era deplină, Anna incepu chiar

de a doua zi dimineaţa, cu multă insufleţire, pregătirile de

plecare. Cu toate că nu hotărise dacă vor pleca luni sau

marţi — amindoi făcuseră in ajun concesii — ea pregătea

de zor bagajele pentru plecare, deşi acum ii era totuna

dacă vor pleca cu o zi mai devreme sau mai tirziu. Se afla

in odaia ei, aplecată asupra unui cufăr, alegind nişte lucruri

— cind Vronski gata imbrăcat, intră la dinsa mai

devreme decit de obicei.

— Mă duc la maman. Poate să-mi trimită banii prin

Egorov. Sint gata să plec şi miine, anunţă el.

Oricit de bine dispusă era Anna, cuvintele despre vizita

la vila maică-si o pătrunseră ca o inţepătură.

— Nici eu n-aş fi gata, zise Anna şi se gindi numaidecit

: ≪Va să zică, se puteau pune lucrurile la cale ca să

se facă aşa cum am vrut eu≫. Dealtminteri, fă cum vrei

tu. Du-te in sufragerie. Vin şi eu indată. Vreau să aleg

lucrurile astea de care n-am nevoie, adăugă ea, mai punind

nişte lucruri peste un morman de boarfe din braţele

Annuşkăi. ^

Vronski işi minca bif tecul cind Anna intră in sufragerie;

S58

—N-ai idee cit m-am săturat de odăile astea ! incepu

Aunu aşezindu-se lingă el ca să-şi ia cafeaua. Nimic nu-i

i n. ii ingrozitor decit aceste chambres garnies '. N-au nici

l i l n , nici suflet. Ornicul, draperiile, dar mai cu seamă ta-

|Mlde sint inspăimintătoare. Mă gindesc la Vozdvijenskoe

■ . Ia pămintul făgăduinţei. incă n-ai trimis caii ?

—Nu. Au să vină in urma noastră. Te duci undeva ?

—Vroiam să trec pe la Wilson. Am să-i duc nişte roi

l u i . Atunci, a rămas hotărit pe miine ? intrebă Anna ve-

; dar deodată se schimbă la faţă.

Feciorul lui Vronski veni să ceară recipisa la telegrama

i Petersburg. Nu era nimic deosebit in faptul că Vronski

primise o telegramă ; dar, vrind parcă să tăinuiască Armei

uva, el spuse că recipisa e in birou şi adăugă in grabă :

— Miine, negreşit am să fiu gata.

—De la cine e telegrama ? intrebă Anna fără să-1

uite.

—De la Stiva, răspunse in silă Vronski.

— De ce nu mi-ai arătat-o ? Ce secrete pot fi intre