Anna karenina

Dur cum o să-mi explice zimbetul şi insufleţirea lui. după

*v a stat de vorbă cu dinsa ? Şi chiar dacă n-are să-mi

explice nimic, tot am să-1 cred. Căci dacă nu l-aş crede,

nu mi-ar mai rămine de tăcut decit un singur lucru, pe

tai o insă nu-1 vreau.≫

Anna se uită la ceas. Trecură douăsprezece minute.

••Acum el a primit biletul şi vine incoace. Nu mai e mult.

incă zece minute... Dar ce-o să fie dacă n-are să mai vină?

Nu. Nu se poate. Nu trebuie să mă vadă cu ochii plinşi.

Ma duc să mă spăl. Da, da ! Dar oare tn-ara pieptănat azi,

• ni nu ? se intrebă Anna. Nu-şi putu aminti. işi pipăi capul

CU mina. Da. M-am pieptănat, dar cind, nu-mi aduc aminte

deloc.≫ Nu se mai increzu nici in mina ei şi se duse la

oglindă, ca să vadă dacă era intr-adevăr pieptănată ori nu.

Si' pieptănase, insă nu-şi putea aduce aminte cind. ≪Cine-i

usla ?≫ se gindi Anna, uitindu-se in oglindă şi văzind o

lată aprinsă, cu nişte ochi strălucind straniu, care o priveau

cu spaimă. ≪Da, asta sint eu≫, inţelese dintr-o dată

Anna şi, uitindu-se la imaginea ei de sus pină jos, simţi

0 clipă pe trup sărutările lui. ii tresăriri umerii şi se cu-

1 ic mură toată. Apoi işi duse mina la buze şi o sărută.

*Dar ce-i asta ? innebunesc ?≫ se inspaimintă Anna şi

KC indreptă spre odaia ei de culcare, unde Annuşka făcea

curăţenie.

—Annuşka, ii spuse Anna, oprindu-se in faţa fetei şi

uilindu-se la ea fără să ştie singură ce are să-i spună.

—Vroiaţi să vă duceţi la Daria Alexandrovna, răs

punse camerista, inţelegind-o parcă.

—La Daria Alexandrovna ? Da, am să mă duc.

≪Cincisprezece minute incolo, cincisprezece minute incoace.

E pe drum. Are să vină acuşi. işi scoase ceasornicul

vi se uită să vadă cit e ceasul. Dar cum a putut Alesei să