Anna karenina

frumoase şi inaccesibile au ajuns pe urmă neinsemnate ;

lai ceea ce exista pe atunci, a devenit astăzi inaccesibil

37J

pentru totdeauna ! Pe atunci, mi-ar fi trecut oare prin

gind că m-aş putea injosi pină-ntr-atit ? Ce mindru şi

bucuros are să fie el cind o să primească biletul meu !

Dar am să-i dovedesc... Ce urit miroase vopseaua asta !

De ce oare se vopseşte şi se construieşte intruna ?≫ ≪Mode

şi confecţii≫, citea mai departe Anna. O salută un bărbat.

Era soţul Annuşkăi. ≪Paraziţii noştri≫, işi aminti ea de

vorbele lui Vronski. ≪Ai noştri ? De ce ai noştri ! Vai !

Cel mai ingrozitor e că nu poţi smulge trecutul cu rădăcină

cu tot! Nu poţi să-1 smulgi, dar ii poţi ingropa amintirea.

Şi eu am s-o ingrop.≫ Aici Anna işi aduse aminte

de trecutul său comun cu Alexei Alexandrovici — şi cum

şi-1 ştersese din memorie ! ≪Dolly are să creadă că, intrucit

părăsesc pe al doilea bărbat, desigur n-am dreptate.

Parcă eu vreau să am dreptate ? Nu mai pot≫, işi zise

Anna şi—i veni să plingă. Dar se intrebă numaidecit : ≪De

ce zimbesc aşa fetele astea două ? Vorbesc probabil de

dragoste. Habar n-au cit de puţin veselă e dragostea, şi cit

de josnică... Uite bulevardul, copiii... Trei băieţi aleargă,

jucindu-se de-a caii. Serioja ! Am să pierd totul şi n-am

să-1 mai aduc inapoi. Da, totu-i pierdut dacă nu se mai

intoarce. A scăpat poate trenul; s-o fi şi inapoiat. Iar

vrei să te injoseşti ! işi zise Anna. Nu. Am să intru la

Dolly şi o să-i spun deschis : sint nefericită, imi merit

soarta, sint vinovată; dar sint nefericită, ajută-mă. Caii

ăştia, trăsura asta — cit de dezgustătoare mă simt in

trăsura asta. Toate sint ale lui, dar n-am să le mai văd.≫

Cugetind la vorbele prin care avea de gind să-i dezvă

luie totul lui Dolly şi zgindărindu-şi inadins rana din s'ufletj

Anna urcă scara.

j

•— Mai e cineva ? intrebă ea in antreu.

— Katerina Alexandrovna Levina, răspunse feciorul:

≪Kitty ! Acea Kitty de care a fost indrăgostit Vronski,'

se gindi Anna. Aceea de care el işi aducea aminte cu drag.

ii pare rău că nu s-a insurat cu dinsa. De mine el işi aminteşte

cu ură şi regret că s-a incurcat cu mine.≫

Cind sosi Anna, surorile vorbeau despre alăptat... Dolly

ieşi singură in intimpinarea musafirului, a cărui sosire le

tulbura sfatul.____- ■

372

— Cum ? incă n-ai plecat ? Vroiam să vin eu la tine,

.1 inlimpină Daria Alexandrovna. Chiar azi am primit o

oare de la Stiva.

—Am primit şi noi o telegramă, răspunse Anna, uilnulu-

se in jur ca s-o vadă pe Kilty.

—Scrie că nu poate pricepe ce anume vrea Alexei

Ali'xandrovici, dar că n-are să plece fără răspuns.

—Mi se pare că ai pe cineva. Aş putea citi şi eu scri-

•uarea ?

—Da, e Kitty, răspunse Dolly, tulburată. A rămas in

•dala copiilor. A fost foarte rău bolnavă.

—Am auzit.. Aş putea citi scrisoarea ?

—Ţi-o aduc numaidedt. Alexei Alexandrovici nu

i Iu/ă. Dimpotrivă, Stiva trage nădejde, zise Doily,

oprin-

■.lu-se in prag.

—Eu nu mai am speranţă şi nici nu mai doresc,, răs

punse Anna.

≪Ce inseamnă asta oare ? Kttty socoats că ar fi o injosire

să stea de vorbă cu mine ? se gindi Anna eind rămase

singură. Poate că are dreptate. Dar, deşi e adevărat,

n-ar trebui să mi-o arate tocmai ea, care a fost indrăgostită

de Vronski. Ştiu că in situata in care mi găsesc,

nu mă poate primi nici o femeie cumsecade. Ştiu că din