Anna karenina

După o migăloasă şlefuire, cartea fusese tipărită cu un

. - n iu urmă şi trimisă la librării.

Firft să ceară părerea nimănui asupra lucrării sale, rasi

i ( . l in silă şi cu o prefăcută nepăsare prietenilor ca-

!■ • I intrebau cum ii merge cartea, fără să se intereseze

i n . i i - . i r la librării dacă se vinde — Serghei Ivanovici urmă-

H .i cu interes şi cu o incordată atenţie prima impresie pe

' ■ ' i ' - cartea lui avea s-o producă in societate şi in presă.

Trecu Insă o săptămană, alta, şi incă una, dar societate*

Ml manifesta nici o impresie. Pretenii săi, specalişti şi sauduoeau

uneori vorba despre carte, fără indoială din

politeţe, Ceilalţi cunoscuţi, neinteresindu-se de o opera cu

cuprins ştiinţific, nici nu pomeneau măcar de carte faţă

de dinsul. O nepăsare desăvirşită domnea in societate, pre- I

ocupată mai ales pe alunei de cu totul alte chestiuni. Presa

nu suflă nici ea vreun cuvint despre carte timp de o lună.

Serghei Ivanovici socoti amănunţit timpul necesar

pentru apariţia unei recenzii, dar trecu o lună şi incă una,

iar tăcerea stăruia mereu.

Numai Severnii Juk '. intr-un articol glumeţ despre cin- ■,

tăreţul Drabanti, care-şi pierduse glasul, scrise cu privire

la cartea lui Koznişev citeva rlnduri zeflemiste, care arătau

că lucrarea fusese de mult clasată şi luată in ris de;

toată lumea.

in sfirşit, in a treia lună, apăru un articol de criticăintr-

o revistă serioasă. Serghci Ivanovici cunoştea pe autorul

articolului ; il intilnise odată la Coiufaţov.

Autorul articolului era un publicist foarte tinăr şi bolnav,

extrem de vioi şi de priceput ca scriitor, dar prea puţin

instruit şi sfios in raporturile sale particulare.

Cu tot dispreţul său desăvir.şit pentru autor. Serghei

Ivanovici citi articolul cu cea nun mare atenţie. Articolul

era ingrozitor.

Se vedea că publicistul inţelesese cartea tocmai pe dos.

Alesese insă citatele cu atita dibăcie. ineit pentru cei ce

nu citiseră cartea (şi n-o citise aproape nimeni) reieşea

limpede ca lumina zilei că lucrarea era alcătuită numai

dintr-o inşiruire de termeni ponipoşi, nelalocul lor (fapt

pe care-1 dovedeau semnele de intrebare), autorul ciovedindu-

se a fi un ignorant in toată puterea cuvintului. Articolul

era insă atit de spiritual, incit nici chiar Serghei

Ivanovici n-ar fi renunţat la asemenea vorbe de duh. Tocmai

acest lucru părea ingrozitor.

Cu toată buna-credir4ă desăvirşită a lui Koznişev, care

verificase justeţea argumentelor recenzentului, el nu se

opri nici o clipă asupra lipsurilor şi greşelilor care fuseseră

(≪mizate (totu!. in mod vădit, fusese ales intenţionat),

dar işi aminti fără voie. pină in cele mai mici amănunte,

de intilnirea şi de discuţia cu autorul articolului.

iGindac nord.

333

-Nu l-am jignit oare cu ceva ?≪■ se intrebă Serghei