a fost o femeie rea. Ce inseamnă patima asta disperată ?
pe nefericitul meu fiu.
—Dar ce face soţul ? intrebă Serghei Ivanovici.
—I-a luat fiica. La inceput, Alioşa a primit totul. Dar
acum suferă grozav, fiindcă şi-a dat fiica unui om
străin.
Nu-şi poate lua insă inapoi cuvintul. Karenin a venit
la
inmormintare. Am făcut aşa ca să nu-1 intilnească
pe
Alioşa. Oricum, soţului său i-a venit mai uşor. I-a
dezlelcgat
miinile. Dar bietul meu fiu i se juruise ei trup şi
su
flet. Işi jertfise totul : şi cariera, şi pe mine. Şi tot
n-a
;ivut milă de dinsul şi a vrut sa-1 doboare cu totul.
Nu.
orice ai spune, chiar moartea sa e sfirşitul unei femei
rele.
fără Dumnezeu. Să mă ierte Cel-de-sus, dar nu pot
să
nu-i urăsc memoria, văzind cum 1-a nenorocit pe
băia
tul meu.
—in ce stare se află acum ?
—Ne-a ajutat Dumnezeu cu războiul ăsta al sirbiku.
Sint femeie bătrină, nu mă pot descurca in astfel de
tre
buri, dar războiul i 1-a trimis Dumnezeu. Bineinţeles,
ca
mamă, mă tem. Şi pe deasupra se spune că ce n'est
pas
tres bien vii a Petersbourg '. Dar ce era de făcut !
Numai
asta putea să-1 mai trezească la viaţă. Iaşvin,