Anna karenina

Era in situaţia unui om care ar umbla după hrană la o

prăvălie de jucării sau de arm

Fără voie, Levin căuta acum inconştient in toate căr-

[ilo, in fiecare discuţie, in fiece om, o legătură cu acest≫

pi obleme şi cu rezolvarea lor.

Mai mult decit orice il mira şi i! punea pe ginduri faptul

că majoritatea oamenilor din cercul lui şi de o virsta

ui dinsul, care-şi inlocuiseră ca şi el vechile credinţe prin

leaşj convingeri noi, nu sufereau deloc din pricina asta,

f i i n d foarte mulţumiţi şi liniştiţi. De aceea, afară de problema

principală, pe Levin il frămintau şi altele : erau

oare sinceri oamenii aceştia ? Nu cumva se prefăceau '?

Sau poate inţelegeau ei mai bine decit el răspunsurile pe

care le dă ştiinţa la chestiunile ce-i preocupau ? Şi Levin

studia cu sirguinţă părerile acestor oameni şi cărţile care

cuprindeau răspunsurile.

Un lucru descoperise de cind incepuse să fie preocupat

■menea probleme, şi anume : că el greşea cind işi inchipuia

— influenţat de cercul universitar din tinereţe — că

religia şi-ar fi trăit traiul, nemaiexistind astăzi. Toţi

Intimii săi — oameni cumsecade in viaţa lor de toate zilele

— erau credincioşi. Şi bătranul prinţ, şi Lvov, la care

incepuse să ţină atit de mult, şi Serghei Ivanovici, şi toate

iile — toţi credeau in Dumnezeu. Şi soţia sa credea, aşa

cum crezuse el in prima copilărie. Credea şi nouăzeci si

nouă ia sută din poporul rusesc. intreg poporul acesta,

rui viaţă ii inspira cel mai adinc respect.

Se mai adaugă şi alt fapt : citind multe cărţi, Levin se

convinse că oamenii care impărtăşeau aceleaşi idei ca si

dinsul nu cercetau sensul lor ascuns si că, fără nici o explicaţie,

nu făceau decit să renunţe la aceţe intrebări al

căror răspuns il socotea a fi vital pentru el. Ei căulau să

ge alte chestiuni, care nu puteau să-1 intereseze, cum ar ii

de pildă problema evoluţiei organismelor, explicaţia

mecanismului sufletesc etc.

Pe lingă aceasta, in timpul naşterii copilului său, i se

intimplase ceva extraordinar. Ei, om necredincios, incepuse

să se roage, şi in timpul rugii credea. Dar clipa aceea

409