Anna karenina

rt-p; e/cnUmt al cuivnurai sl'avofii.

scriitor şi JHloMl ru≪.

411

Era cea din urmă credinţă pe care se intemeiau toal

cercetările gindirii omeneşti, aproape din toate domenii!

Era convingerea cea mai răspindită ; iar Levin şi-o inst

şise fără voie — dintre toate celelalte teorii — ca fiir

una oricum mai dară, neştiind nici el cind şi cum şi-o i

suşise tocmai pe aceasta.

Dar nu era numai un r adi văr, ci şi o cruntă bătăi

de joc a unei puteri rele, reli -■ potrivnice, căreia nu

puteai supune.

Trebuia să scape de această putere, şi scăparea se găs in

manile fiecăruia. Acestei dependenţe faţă de rău buia să

i se pună capăt, iar singurul mijloc nu putea decit

moartea.

Astfel Levin — omul sănătos, soţul şi părintele fe cit

— fusese de citeva ori atit de aproape de sinucidere incit

ascundea funia, ca să nu se spinzure, şi-i era fric să

umble cu arma, de teamă să nu se impuşte.

EI insă nu se impuşca şi nu se spinzura :i trăia 1

departe.

X

Cind Levin se intreba ce e şi de >.. : ,'• ■ ■' . ::., L ^ea

răspuns şi răminea deznădăjduit. Dar cind inceta să-şi*

pună astfel de intrebări, parcă ştia şi ce e, şi de ce.≫

trăieşte — fiindcă lucra şi trăia fără să se lase clătinat de

nimic. Chiar in timpul din urmă. Konstantir Dmilridj

trăia mai intens şi mai hotărit decit inainte.

intoreindu-se la inceputul lui iunie ia ţară. Levin se

intoarse şi la indeletnicirile-! obişnuite. Agricultura, legăturile

cu mujicii şi cu vecinii, gospodăria, treburile surorii

şi cele ale fratelui său, de care se ingrijea el, raporturile

cu soţia şi-cu neamurile ei, grija de copil, noua lui ocupaţie

— creşterea albinelor, de care se pasionase in primăvara

aceea — ii luau tot timpul de dimineaţă pină seara.

El se dedicase acestor ocupaţii, nu din pricină că le-ar

fi justificat prin anumite idei generale, aşa cum procedase

412