odin oară. Acum, dimpotrivă, Levin — pe de o parte dezamăgit
de neizbinda vechilor sale intreprinderi de interes
obştesc, iar pe de altă parte prins de gindurile lui şi de
marele număr de treburi ce-1 copleşeau, — părăsise cu
lotul orice consideraţii asupra binelui obştesc şi se deda
bar ocupaţii numai fiindcă se simţea dator să indeplinească
ceea ce făcea in realitate şi ii era cu neputinţă să
tneze altfel.
Mai inainte (incepind aproape din copilărie şi mergind
progresiv pină la maturitate), cind Levin căuta să facă
ceva din care să iasă un bine pentru toţi — omenire,
Rusia, toată ţărănimea — băga de seamă că gindurile
acestea ii procurau plăcere ; dar activitatea lui răminea
totdeauna s'dngace. Levin nu se simţea pe de-a-ntregul
convins că era neapărat nevoie de ceea ce făcea. De aceea,
Insăşi activitatea lui, care la inceput părea atit de importantă,
scădea in ochii săi din ce in ce mai mult, pină nu se
■-.,. x nimic din ea. Acum insă, după insurătoare, cind
incepu să se mărginească tot mai mult la propria lui . ..
deşi nu mai avea nici o plăcere gindindu-se la ac-. ;
≫tuşi ei era sigur că munca-i e necesară, spo- u şi
că treaba merge tot mai bine. parcă impotriva
voinţei sale, Levin intra tot in pămint, ca un
plug, ineit nu mai putea ieşi toarn ea fă
Dostları ilə paylaş: |