Vi * 419
lumea — toţi inţeleg deplin acest lucru şi tcţi sint de
aceeaşi părere.
Feodor spune că rzndaşul Kirillov trăieşte numai pentru
burtă. E ceva de inţeles, raţional. Noi toţi, ca fiinţe
raţionale, nu putem trăi dec.-it pentru burtă. Şi deodată,
acelaşi Feodor spune că e rău să trăieşti pentru burtă şi
că trebuie să trăieşti pentru dreptate, pentru Dumnezeu ;
iar eu il pricep numai dintr-o vorbă. Şi eu, şi milioane de
suflete care au trăit cu veacuri in urmă şi trăiesc şi azi,
mujici, oameni săraci cu duhul şi inţelepţi, acei care au
cugetat ţi au scris despre această chestiune, au spus acelaşi
lucru cu vorba lor incilcită ; şi sint de acord intr-o
singură privinţă : de ce trebuie să trăieşti şi unde-i binele
? Atit eu, cit şi toţi oamenii avem o singură conştiinţă
neclintită, limpede, de netăgăduit ; şi această conştiinţă
nu poate fi explicată prin raţiune, pentru că este
in afara acesteia, n-are nici o cauză şi nu poate avea nici
un efect.
Dacă binele are o cauză, nu mai e bine... dacă are ca
efect răsplata, nici atunci nu mai e bine. Va să zică, binele
e in afara inlănţuirii de cauze şi efecte.
Lucrul acesta il ştiu şi eu şi-1 ştim cu toţii.
Iar eu căutam minuni şi-mi părea rău că nu văzusem
c minune care să mă fi convins. Uite minunea, singura cu
putinţă, de-a pururi nelipsită, care mă inconjoară dinteate
părţile, şi eu n-am băgat-o de seamă pină acum !
Ce minune poate fi mai mare decit asta ?
Am găsit oare dezlegarea tuturor indoielilor ? Mi s-au
sfirşit oare toate chinurile ?≫ se gindea Levin şi păşea pe
drumul plin de praf, fără să-şi dea seama de arşiţă sau de
oboseală. incereind un sentiment de alinare, ca după o
lungă suferinţă. Sentimentul acesta ii dădea atita bucurie,
ineit i se părea de necrezut. Se inăbuşea de emoţie, nefrind
in stare să meargă mai departe, se abătu din drumul spre
pădure şi se aşeză pe iarba necosită, la umbra plopilor. işi
scoase pălăria de pe capul năduşit şi-şi sprijini cotul in
iarba pădurii, stufoasă şi plină de sevă.
≪Da. Trebuie să mă reculeg şi să cuget la toate, işi zise
el, uitindu-se cu luare-aminte la iarba neatinsă din faţa
420
Dostları ilə paylaş: |