Anna karenina

işi aminti că in aşa scurt timp izbutise să se supere pe

Iran, să se poarte rece cu fratele său şi să-i spună vorbe de

prisos lui Katavasov.

≪Să fi fost numai impresia unui moment, care va trece

fără să lase nici o urmă ?• işi zise Levin,

429

Dar in aceeaşi clipă, inton-indu-se din nou la starea sufletească

de mai inainte, el işi dădu seama cu bucurie că

intr-insul se petrecuse ceva nou şi insemnat. Realitatea

nu-i innourase decit o clipă pacea inimii, pe care şi-o găsise.

Această pace era neatinsă inăuntrul lui.

intocmai ca albinele care roiau acum in juru-i, ameninţindu-

1 şi atrăgindu-i luarea-aminte, tulburindu-i deplina

linişte trupească şi silindu-1 să se dea la o parte şi să se

ferească de ele —- tot astfel grijile ce-1 năpădiseră din clipa

cind se urcase in trăsurică ii răpeau libertatea sufletească ;

dar aceasta era numai ceva trecător. Şi după cum, in ciuda

albinelor, puterile sale trupeşti rămăseseră neatinse, tot atit

de neatinsă era şi puterea lui spirituală, pe care o descoperise

de curind intr-insul.

XV

■— Kostea, ştii cu cine a călătorit Serghei Ivanovici, venind

incoace ? intrebă Dolly, după ce impărţi copiilor castraveţi

şi miere. Cu Vronski i Pleacă in Serbia.

—Şi nu pleacă singur. Duce cu el un escadron pe chel

tuiala lui ! adăugă Katavasov.

—Asta i se potriveşte, zise Levin. Dar tot mai pleacă

voluntari ? intrebă el, uitindu-se la "Serghei

Ivanovici.

Fără să răspundă, Koznişev scotea cu un cuţit, foarte

atent, dintr-o strachină, o albină vie, căzută in mierea ce

se scursese dintr-un fagure alb.

—Şi ciţi incă ! Să fi văzut ce-a fost ieri la gară ! ex

clamă Katavasov, eronţănind in dinţi, cu zgomot, un

cas

travete.

—Ei, dar cum vine asta ? Serghei Ivanovici, pentru nu

mele lui Dumnezeu, explică-mi : unde se duc toţi

volun

tarii ăştia ? Cu cine ae luptă ? intrebă bătrinul prinţ,

urmind

probabil o discuţie incepută incă in lipsa lui

Levin.

—Cu turcii, răspunse Serghei Ivanovifi zimbind li

niştit, după ce scoase albina innegrită de miere,