| Nikolaevici s-a gindit totdeauna in locul nostru la
toate
treburile şi se gindeşte şi acum. El vede mai bine. Nu
vreţi
să vă mai aduc o bucăţică de piine ? Să-i mai dau
băieţe
lului ? spuse prisăcarul, arătindu-1 pe Grişa, care
tocmai
isprăvea o coajă de piine.
—Eu n-am nevoie să intreb, spuse Serghei Ivanovici.
Am văzut şi vedem sute şi sute de oameni -care leapădă
to
iul ca să slujească această cauză dreaptă. Vin din toate
col
turile Rusiei şi-şi arată făţiş şi limpede gindul, scopul.
işi
aduc ultima leţcaie sau pleacă singuri, spunind
lămurit
pentru ce. Ce inseamnă asta ?
—Asta inseamnă, după părerea mea, răspunse Levin,
care incepuse să se inflăcăreze, că intr-un popor de
optzeci
de milioane se vor găsi totdeauna nu sute ca acum, ci
zeci
de mii de oumeni, declasaţi, aventurieri, gata oricind
să
intre in banda lui Pugaciov, să plece la Hiva, in
Serbia...
—iţi spun că nu-i vorba de sute de aventurieri, ci de
cei mai aleşi reprezentanţi ai poporului ! răspunse
Serghei
Ivanovici atit de indirjit, de parcă şi-ar fi apărat cel
din
urma bun. Dar daniile ? Prin eie intregul popor işi
Dostları ilə paylaş: | 
