Anna karenina

arată

voinţa.

433

— Cuvintul ≪popor≫ e atit -de vag. urmă Levui. Conţopiştii,

invăţătorii şi unul fa mie dintre mujici ştiu, poate,

despre ce e vorba. Celelalte optzeci de milioane, ea Mihailici,

nu numai că nu-şi arată voinţa, insă nici nu le trăsneşte

prin cap in ce chestie ar trebui să-şi exprime voinţa. Atunci

cu ce drept putem spune că .usia-i voinţa poporului ?

XVI

Avind experienţa dialecticii, Serghei Ivanovici — fără

să ridice vreo obiecţie —- făcu numaideeit ca discuţia să

treacă in alt domeniu.

—Intr-adevăr, dacă vrei să-ţi dai seama de spiritul

poporului pe cale aritmetică, atunci, fireşte, iţi va fi

foarte

greu să izbuteşti. Sufragiul universal n-a fost introdus

la

noi şi nici nu poate fi introdus, fiindcă nu exprimă

voinţa

poporului. Pentru aşa ceva există alte căi. Asta se simte

in

aer, se simte cu inima. Nu mai vorbesc de curenţii

aceia

submarini care s-au pus in mişcare in marea

stătută a

poporului şi care sint vădiţi pentru orice om fără idei

pre

concepute. Priveşte societatea in sensul strict al

cuvintului.

Toate partidele din lumea intelectuală, care mai

inainte

erau atit de duşmănoase unul faţă de altul, s-au

contopit

acum intr-un singur tot. S-a isprăvit cu toate

dezbinările.

Toate organele sociale spun acelaşi şi acelaşi lucru. Toţi

au

simţit stihia aceea elementară care i-a cuprins şi~i duce

in

aceeaşi direcţie.

—E adevărat, toate gazetele spun acelaşi şi acelaşi lu

cru, zise bătrinul prinţ. Orăcăiesc pe acelaşi ton,

intocmai

ca broaştele inainte de furtună. Din pricina lor nu se

mai

aude nimic.

—Nu ştiu dacă sint broaşte ori nu. Eu nu scot ziare

şi nu vreau să le iau apărarea. Vort*esc insă de unitatea

de

vederi din lumea intelectualilor, adăugă Serghei

Ivanovici,

intorcindu-se către fratele său.

Levin vroi să răspundă, dar bătrinul prinţ il intrerupse.

— Despre unitatea de vederi aş mai putea spune şi alt

ceva, urmă prinţul. Am un pui de ginere, pe Stepan Arka-