. . . • ■ . . . x n . , • ■ . ■ ■ ■ • ■ - . ■
Anna şi Vrbnski schimbau de mult priviri intre dinşii,
regretind savanta limbuţie a prietenului lor./ in sfirşit,
Vronski, fără Să aştepte pe maestru, trecu la un tablou
mai mic.
— Vai, ce splendoare ! Ce splendoare ! O minune ! Ce
iplendoare ! izbucniră amindoi intr-un glas.
„Ce le-o fi plăcind atit !" se gindi Mihailov. Artistul
fi uitase de tabloul acela, pictat acum trei ani. Nu-şi mai
aducea aminte de toată truda şi de tot entuziasmul prilejuite
de pinza aceea, care il frămintase citeva luni, zi şi
noapte. O uitase, cum uita toate tablourile isprăvite. Nu-i
plăcea nici măcar să le arunce o căutătură. O expusese
numai fiindcă aştepta un englez care dorea s-o cumpere.
—E un studiu mai vechi, spuse Mihailov.
—Ce frumos ! exclamă Golenişcev, de astă dată sincer
eucorit de farmecul picturii.
Dostları ilə paylaş: |