5 — Arma Karenina, voi.
forma murdară, cu ţigara in gură, care făcea pe portarul,
cit şi scara de tuci, cu zăbrele, mohorită şi neprietenoasă,
chelnerul prea dezgheţat, imbrăcat cu un frac soios, sala
comună — cu un buchet de flori de ceară colbăite care im-
*■' podobeau masa — murdăria, praful şi neorinduiala de
7, peste tot şi in acelaşi timp agitaţia modernă, pretenţioasă,
li ca dintr-o gară, a acestui hotel — totul trezi in sufletul
soţilor Levin, mai ales după viaţa lor de tineri căsătoriţi,
un sentiment apăsător, sporit din pricina contrastului
dintre aspectul acestui han nou şi scopul pentru care veniseră
acolo.
Ca de obicei, după intrebarea despre preţul camerei pe
care ar dori-o pasagerii, se văzu că nu era liberă nici o
cameră bună. Una era ocupată de un inspector de la calea
ferată, alta — de un avocat din Moscova, a treia — de
prinţesa Astafieva, sosită de la ţară. Rămăsese o singură
odaie, murdară, urmind ca pină seara, după cum li se
făgăduise, să li se elibereze una, alături. Supărat pe soţia
sa — fiindcă se impliniseră prevederile lui şi că, de-abia
sosit, cind i se tăia răsuflarea de emoţie gindindu-se la
starea sănătăţii lui Nikolai, trebuia să aibă grijă de ea, in
loc să alerge numaidecat la fratele său — el işi conduse
soţia in camera rezervată.
— Du-te, du-te ! il rugă Kitty, aruncindu-i o privire
sfioasă, vinovată.
Levin ieşi in tăcere pe uşă şi se pomeni faţă in faţă cu
Măria Nikolaevna, care aflase de sosirea lui şi nu indrăznise
să intre la el. Era tot aşa cum o văzuse la Moscova.
Aceeaşi rochie de lină, acelaşi git şi aceleaşi braţe goale,
aeeeaşi faţă, blajină, obtuză, cam bugedă, stricată de
Dostları ilə paylaş: |