^vărsat.
■ — Ei, ce e ? Cum se mai simte ? Cum e ? - — Foarte rău !
Nu se mai ridică din pat. Tot timpul )> "Vă aşteaptă pe
dumneavoastră. Sinteţi... cu doamna ?
La inceput, Levin nu inţelese pricina fisticelii Măriei
iNikblaevna, dar ea il lămuri numaidecit. '' — Eu plec,
am să mă duc la bucătărie, ii spuse Măria Nikolaevna.
Are să-i pară bine. A auzit. O cunoaşte şi işi aduce aminte
de dumneaei incă din străinătate.
Konstantiri Dmitrici inţelese că Măria NikolaevBa vorr
*bea despre soţia sa, şi nu ştia ce să-i răspundă.
— Să mergem, să mergem ! zise el.
Abia făcu un pas, şi uşa camerei sale se deschise, iar
lKitty scoase capul afară. Levin roşi de ruşine. Ii era necaa
"pe soţia sa, care ii crease o situaţie delicată, punindu-1 şi
pe dinsul in incurcătură. Dar Măria Nikolaevna roşi incă
mai tare. Se zgribuli toată şi se imbujora pină la lacrimi.
Apucind cu amindouă mainile capetele şalului, ea incepu să
le răsucească intre degetele sale roşii, rieştiind ce să spună
şi ce să facă.
in prima clipă, Levin observă o expresie de curiozitate
lacomă in căutătura pe care Kitty o aruncă femeii aceleia
ingrozitoare, neinţeleasă de dinsa. Dar asta nu ţinu deeit
o clipă.
—Ce e ? Cum ii mai este ? se adresă Kitty intii băr
batului său, apoi Măriei Nikolaevna.
—Nu se poate vorbi pe sală ! zise Levin şi intoarse
capul cu ciudă spre un domn care tocmai atunci trecea
pe
coridor in mers legănat, după treburi.
—Atunci intraţi inăuntru, spuse Kitty Măriei Niko*
laevna, care işi revenise. Observind insă spaima de
pe
chipul soţului, ea adăugă : Sau duceţi-vă şi trimiteţi
după
mine.
■,
Kitty intră iarăşi in camera ei şi Levin se duse la fratele
său.
Konstantin Dmitrici nu se aşteptase deloc la ceea ce
avea să vadă şi să simtă. işi inchipuise că işi va găsi fratele
in aceeaşi stare de autoamăgire, pe care — după cum
auzise — o au adeseori tuberculoşii, şi care-1 uimise atit
de mult cu prilejul venirii lui, toamna trecută. Se aşteptase
să vadă şi mai vădit simptomele fizice ale morţii apropiate,
o sfirşeală mai pronunţată, o slăbiciune incă mai
mare — dar, in sfirşit, o stare care să aibă oarecare asemănare
cu cea de atunci. Credea că va avea acelaşi sentiment
de milă pentru pierderea fratelui său iubit şi simţimintul
de groază in faţa morţii pe care-1 avusese şi
atunci, insă intr-o măsură mult mai mare. Se pregătise
pentru asta, dar văzu cu totul altceva.
Intr-o cămăruţă murdară, cu urme de scuipat pe panourile
zugrăvite in culori ale pereţilor subţiri, prin care
Străbăteau glasurile din odăile vecine, intr-o atmosferă
imbicsită şi rău mirositoare, pe un pat tras puţin de la
uiţ trif≫ ≪cSfkatit ci* # pătură. O mină era
Pvm&wL ≪ri≪ş al aeesa,M raafeni. ca o greblă, păreş
un fes sufcjfce şi lung, deopotrivă la jumătatea
lui. Capul, culcat pe . Levin văzu părul rar,
asudat la
intinsă, parcă străvezie. *ăa,8ifces; trup
inspăimantător să fie aţ te gindi Levin. Se dădu
insă mat Văzu faţa şi orice indoială i se risipi.
In ciuda de pe faţă, Levin n-avu decit să se
vii, care se ridicară spre dinsul einif
^^ r.............................. uşoara mişcare a gurii, sub nişte mus-'
/lipicioase, ea să inţeleagă groaznicul adevăr : trupul
5*i≫l6agl≪e său viu.
ochi sticloşi priviră cu asprime şi dojana pe fra≫
intKBBf*.' &tin a≪castă privire, se stabiliră intre ei turile
tM jfrmd e. ht&ăn simţi deodată o imputare iri irea
indreptată asupai-i şi mustrări de conştiinţă din pricina
propriei ≪te ferWri.
Qiddf Lew&l li Hiă mma, Nikolai suidtoe. Era un zimbet
uşor, KbJa'pejKMiptBilfcl ; a^rt cu tot zimfaatal, expresia aspri
a ochifer săi nu se schimbă.
—m Wu *e aşteptai să mă vezi ≫şa, ii spuse anevoie
nu, răspunse Levin, ineurcindu-se. De ce nu
≪n-ai ≪BUnţat mai inainte, adică in timpul pregătirilor mele
ţie atflttft ? Am cerut informaţii pretutindeni.
să vorbească, numai să nu tacă. Nu ştia ce să ; atat raai
mult, cu cit Nikolai nu răspundea nimic, ii la dineul fără săşi
plece ochii, străduin-patrurdă inţelesul fiecărui cuvint.
Levin ≪§■ ≪wţia sa sosise impreună cu dinsul. Nikolai işi
baeţiria. Adăugă insă că se teme să n-o sperie cu lx&. Se
făcu tăcere. Deodată Nikolai incepu să se Jttiptt in pat şi să
spună ceva. Levin se aştepta la ceva de-0g£l≪t de important
după expresia feţei sale, dar Nikolai ii vorbi numai
despre starea sănătăţii lui. il invinovăţea doctor şi regreta
că nu era acolo un medic celebru din ioscova. Levin
inţelese că fratele său mai avea speranţe. Fotailndu-se de
cea dinţii clipă de tăcere, Levin se ri-i, vrfod să se
elibereze măcar pentru citeva minute de
Dostları ilə paylaş: |