Anna karenina

\ chinuitoarele sale sentimente. Spuse că se duce ≪ă-şi

aduci soţia.

— Bine. intre timp dau ordin să se facă aici curat. E

murdar şi cred că miroase urit. Masa, fă curat ! rosti cu

greutate bolnavul. Dar după ce isprăveşti, să ieşi afară,

adăugă Nikolai, privindu-şi intrebător fratele.

Levin nu răspunse nimic. Ieşi pe coridor şi se opri. Spusese

eă-şi va aduce soţia ; dar acum, dindu-şi seama de sentimentul

ce-1 stăpinea, se hotări să incerce, dimpotrivă, a o

convinge să nu se ducă la bolnav. -≪De ce să se chinuie, ca

şi mine ?≫• se gindi el.

—Ei ? Ce e ? Cum se simte ? il intrebă Kitty speriată.

—Ah, e ingrozitor ! De ce ai venit ?

Kitty tăcu citeva clipe, privindu-şi soţul cu sfială şi cu

cosapătiniire. Se apropie apoi de el şi-1 cuprinse cu amindoufcjniinile

de cot.

T Kostea. du-mă la dinsuL O să ne fie mai uşor impreuaă,

incepu ea. Du-mă, te rog, la el... du-mă numai şi

pleacă. inţelege că mi-e mult mai greu să te văd pe tine şi

să nu-1 văd pe dinsul. Acolo aş fi folositoare, pjate şi ţie

şi lui. Lasă-mă, te rog. să fac aşa ! il imploră pe soţ, ca şi

cum fericirea vieţii sale ar fi atirnat de asta.

Levin trebui să consimtă şi, uitind eu totul de Măria

Nikoiaevna, se duse cu Kitty la Nikolai.

Cu paşi uşori, aruncind mereu priviri soţului său şi arătind

prin toată infăţişarea ei că e plină de curaj şi de compătimire,

Kitty intră in camera bolnavului. Se intoarse fără

grabă şi inchise incet uşa. Se apropie repede, fără

zgomot, de patul bolnavului, in aşa fel, incit acesta să nu fie

nevoit să-şi intoarcă privirea ca s-o vadă. Luă indată scheletul

miinii lui uriaşe in mina ei tinără şi proaspătă, i-o

strinse şi incepu să-i vorbească incet, cu o vioiciune caldă,

plină de compătimire, dar nu supărătoare — caracteristică

numai

femeil

or.

—N

eam

mai

intilnit la Soden, dar nu ne cunoşteaiii,

zise Kitty. Nu ţi-ai inchipuit că am să-ţi fiu soră.

—Nu m-ai fi recunoscut ? intrebă Nikolai cu zimbetul

≪are-i inseninase faţa la intrarea ei.

-— Ba te-aş fi reetaioseut. Ce bine ai făcut că ne-fti

anunţat ! Nu era zi ijşfc ae

dumneata şi să nu fi fost JBveiiniştit, _ . . .

f|

ţi bolnavului nu ţinu mult,

Kitty nu-şi isprăvi bine vorba, că pe faţa lui Nikolai se

şi intipări din nou expresia aceea aspră de dojana şi de invidie

a muribundului faţă de cei in viaţă.

— Mă tem că nu te simţi destul de bine aici, adăugă

Kitty, ferindu-se de privirea lui stăruitoare şi rotindu-şi

ochii prin cameră. Trebuie să cerem patronului o altă cameră,

spuse către soţul ei, ca să fim mai aproape de dinsul.

XVIH

Le vin nu-1 putea privi liniştit pe fratele său. Nu putea

fi natural şi calm in prezenţa lui. De cite ori intra la bolnav,

ochii şi atenţia parcă i se inceţoşau fără voie. Nu vedea

şi nu distingea amănuntele stării fratelui său. Simţea un

miros respingător, vedea murdăria, dezordinea, atmosfera

chinuitoare... Auzea gemetele şi-şi dădea seama că nu-i

putea veni in ajutor. Nici nu-i trecea prin minte să cumpănească

toate amănuntele stării pacientului şi să-şi dea

seama cum zăcea acolo, sub pătură, trupul acela, ce poziţie

aveau fluierele uscate ale picioarelor indoite, dosul şi spatele...

dacă nu puteau fi aşezate cumva mai bine, şi dacă nu

era el in stare să facă ceva ca bolnavul să se simtă mai puţin

rău, dacă nu chiar mai bine.

Cind incepu să se gindească la aceste amănunte, ii trecti

un fior prin şira spinării. Era adinc incredinţat că nu sfe

putea face nimic, nici pentru prelungirea vieţii fratelui,

nici pentru uşurarea suferinţelor sale.

Bolnavul inţelegea perfect gindul lui Levin şi aceasta il

enerva — ceea ce il indurera şi mai mult pe Levin. Cind se

afla in odaia pacientului, el suferea, dar şi mai rău se simţea

cind nu se afla acolo. De aceea ieşea mereu sub diferite

pretexte şi intra din nou, neavind puterea să rămină

Singur.

Kitty insă gindea, simţea şi acţiona cu totul altfel. Văzindu-

1 pe bolnav, i se făcu milă de dinsul. in sufletul ei de

femeie, mila nu trezi deloc sentimentul de groază şi dezgust

pe care il trezea in sufletul bărbatului său, ci nevoia

de a activa, de a afla toate amănuntele stării bolnavului şi

TO '

de a-i d≫ ajutor. Cum n-avea nici cea mai mică indoială că

trebuia ăă-i vină in ajutor, ea se incredea deplin in pu-r

tinţa-i de a-1 ajuta, şi se apucă numaidecit de lucru. Ace-ţ

leaşi amănunte, care-1 ingrozeau pe soţul său numai gindindu-

se la ele, ii atraseră indată atenţia.

Trimise după doctor, trimise la farmacie. Puse pe fata

venită cu dinsa şi pe Măria Nikolaevna să măture, să

şteargă praful şi să spele. Ea singură ştergea şi spăla ceva,

aşeza ceva sub plapumă. Diferite lucruri erau aduse sau

scoase din odaia bolnavului, după ordinele sale. Ea insăşi se

duse de citeva ori in camera ei, fără să dea atenţie unor.

domni care treceau pe coridor. Scotea şi aducea cearşafuri,!

feţe de pernă, prosoape, cămăşi...

r

Chelnerul care servea pe ingineri in sala comună, che<

mat de ea, veni de citeva ori cu o mutră supărată ; dar ni≫

putu refuza ordinele ei, deoarece Kitty le dădea cu atit*

stăruinţă prietenoasă, incit nu era chip să facă altfel. j

Levin nu incuviinţa toate astea. Nu-i venea să creadăţ

Că de aici ar fi putut ieşi vreun folos pentru bolnav. Se te4

mea mai cu seamă să nu-1 supere. Dar el, deşi părea indi-i

ferent la toate acestea, nu se supăra. Se ruşina numaia

Părea că se interesează in genere de ceea ce făcea Kittjl

pentru dinsul.

După ce se intoarse de la doctor, unde-1 trimisese Kitty,;

Levin deschise uşa şi-1 văzu pe bolnav tocmai in clipa cind^

după ordinul lui Kitty, i se schimbau albiturile.

r*

Scheletul lung şi alb al spatelui cu omoplaţi enormi|

ieşiţi in afară, cu coaste şi cu vertebre deşirate, era dezf

golit. Măria Nikolaevna şi feciorul se incurcaseră intr-o

minecă a cămăşii ; nu puteau să-i tragă cămaşa pe braţul

lung, care spinzura.

Kitty inchise repede uşa in urma lui Levin, fără sa se

Uite in partea aceea. Bolnavul gemu. Atunci ea se indreptă

repede spre el.

—Hai, mai repede, il rugă Kitty.

—Nu te apropia, rosti supărat bolnavul, tni-o pun

singur...

—Ce spui ? intrebă Măria Nikolaevna.

Kitty insă auzi şi inţelese că-i era ruşine să stea dezgolit

in faţa ei.

fi

≪a- ≫&, ≪B mă uit, zise ea, fndreptrndu-i braţul.