Anna karenina

lătifelli&Bolmmma, treci de partea cealaltă şi indreaptă

acolo, wflHJftft Kifity. Ia vezi. te rog, spuse Kitty bărbatului

său. ituB a- xtikslttfi, in -sacoşa cea mică, ştii, in buzunarul

lateral. Adu-mi-o, te rug. Piuă atunci, isprăvim curăţenia,

lateieaBdu~3≪'

şi toţŞj|feifc|≪iru-i sc**≪*ta*€u desăvirşire. Mirosul greu era

o ai>MRfr #*> afcwt amestecat cu parfum, pe care

ţUgateioft lawete ţi umflindu-şi obrajii ru-

>11 Ettţtedel≫ pe ţeav≫ pulterizatorului. Nu se vedea

■ MMt UB fir ≪Eft praf; aote pat era intins un covor.

ţ tBsmam ea apă- ţi ≪treiwfele se aflau in rinduială.

Tot(#eok> €irau aşezate şi rafiete trebuitoare, ca şi broderie

g l i - alai) Kitty. Pe-aitt mi, lingă patul bolnavului,

l, ilişte flWrfttri, o luminare. Bolnavul, pifftfilUt,

-i'.'ctea cwitat pe un cearşaf curat, pe K ≪ui, ţ≫1sr-o

cămaşă albă, cu guler proas- nefkwsc de subţire. Nu-şi

lua ochii de cu O expresie de nădejde renăscuta≫ i' $e

doctor la club şi-1 adusese : nu se nime-f cufSEnt ai lui

Nikolai, de care acesta er≫

Notil medic scoase stetoscopul, ascultă pe bolnav, dftr

tină ￡n ca^St, proscrise o doctorie şi lămuri mai intii, foarte

•măniflHff$ ≪um să ia pacientul medicamentele şi ce regii≫!

fă urmeze, li recomandă ouă crude sau fierte puţin de tot≫

fi aptrjţgoNMsa, amestecată cu lapte nefiert, la o anumită

♦anrtri '

;

p'≪ffiecă medicul, bolnavul spuse ceva fratelui

iău, lieMb. HW ≪uzi decit cuvintele din urmă : ≫Katia ta...≫

După cum o privise bolnavul pe Kitty, Levin inţelese: Că

Nilisiai o lăudase. Acesta o chemă pe Katia, cum ii

fpunea ≪1:

— Mă simt mult mai bine, zise Nikolai. Cu dumneata

tti-as fi insănătoşit de mult. Ce bine mi-e acum !

Nikolai ii luă mina şi o duse la buze. Temindu-se insă

că poate nu i-ar face plăcere acest lucru, se răzgindi, dădu

drumul miinii şi o mingiie numai. Kitty ii luă mina cu

•mindouă miinile sale şi i-o strinse.

— Aeum, intoaroe^-mă pe partea stingă şi duceţi-vă

Ia culcare, şopti Nikolai.

II

Nimeni mi anta cele spme-'ae ei. tffifeţtiil Kitty fl inţelese.

II inţelegea, fiindcă urmărea neiHfefetat cu gindul

lUcruriie de care avea nevoie bolnavul.

— Pe partea cealaltă, spuse Kitty soţului său. Doarme

totdeauna pe partea aceea. intoarce~l tu. Nu-i plăcut peniTVt

el să cheme slugile. Eu nu pot. Dar dumneata nu poţi ?

fcse ea Măriei Nikolaevna.

—ftfi-e teamă, răspunse Măria Nikolaevna.

Lui Levin ii era groază să cuprindă cu braţele trupul

infiorător şi să pună misia, pe sub pătura≫ pe locurile care

nu vroia să ştie. Totuşi, sub infIwefflf≫ soţiei sate, işi liră

aerul cel mai hotărit pe care il cvkttştea Kitty, tinse

miinile şi incercă să-1 ridice ; dar, ctf'tMrtă puterea I, II

uimi greutatea ciudată a acestor membre fără vlagă. In timp

ee Levin il intorcea pe fratele său care-1 eu-rinsese de

git cu un braţ lung şi slab, Kitty intoarse TT≫a repedfe

şi fără zgomot, o bătu şi indreptă capul bol-ului şi părul său

rar, care i se lipise iarăşi de frunte. Nikolai reţinu in

miini mina fratelui său. Levin simţi §A i'l vroia să facă

ceva cu mina lui, pe care i-o trăgea [iBtr-o parte. Gu

inima strinsă, Konstantin Dmitrici se lăsă i In voia fratelui.

Da, Nikolai ii duse mina la gură şi i-o llrută. Cutpemurat

de hohote de plins, Levin ieşi din ţdftie, fără

să poală scoate un euvint.