| Atunci, pot să vorbesc... Pentru ea am făcut comedia as
E aşa de drăguţă ! Dar noi aniindoi nu ne putem amăgf
Uite, in asta cred, adăugă Nikolai şi, stringind borcanul cu
mina lui osoasă, incepu să respire deasupra lui.
După orele şapte seara, in timp ce Levin şi soţia sa beau
c^ii in camera lor, Măria Nikolaevna veni ih fugă, gifiind.
E￡a palidă şi buzele ii tremurau. "" •— Moare ! şopti ea. Mă
tem că moare acum.
Amindoi alergară la dinsul. Bolnavul se ridicase şi stătea
ih capul oaselor, cu mina rezemată de pat, indoindu-şi spatfele
lung şi pleeindu-şi adinc capul.
—Ce simţi ? il intrebă in şoaptă Levin, după o clipă de
tăcere.
—Simt că mă duc, rosti cu greutate Nikolai, dar foarte
limpede, storcind parcă din sine, incet, fiecare cuvint.
Bolliavul
nu-şi inălţă capul. işi ridică numai ochii in sus,
dar
fără să ajungă a vedea chipul fratelui său. Katia, du-te
de
Dostları ilə paylaş: | 
