J.i 3 r * ':'■*, . . . . ■ . . .
1 Se lumina de ziuă. Nikolai era in aceeaşi stare. Levi
Iptfttaee U$U*≪i mina şi, fără să se uite la muribund, se du:.
£|4fe≪kera W. ;^Mormi. Cind se trezi, in locul ştirii despi
moartea ftatfeţui său pe care o aştepta, el află că aces
fevenise la starea de dinainte.
Nikolai incepu iarăşi să se aşeze in capul oaselor, să ti
şească, să mănince, incepu să vorbească şi incetă să mai pi
menească de.moarte, işi exprima din nou nădejdea in ins,
B&fceşire. Ajunsese şi mai nervos şi mai posomorit det
inainte. Nimeni, nici fratele său, nici Kitty, nu-1 pui'<
feiiţti. Se aupăra pe toţi. Spunea tuturor lucruri neplăcut
tnvinovăfejş pe toată lumea de suferinţele sale şi cerea s£
se aducă t& medic celebru din Moscova.
La ifl^ebările ce i se puneau despre starea sănătă"
sale, Nitaliai lalspundea mereu cu o expresie de răutate
demustsare.: '■ ^
— SseOx lBgpftzitor. Nu mai pot indura;
Tliillllimili sufetea din ce in ce mai mult, mai cu seamă
a esaaAjr, care nu se mai puteau vindeca. Se
tot msi tare pe cei din juru-i, mai ales fiindcă nu-i
doctorul din Moscova.
Kitty incerca in fel şi chip să-i dea ajutor şi să-1 liniştească,
dar sforţările ii erau zadarnice. Levin işi dădi
(teama că soţia sa era..sleită
mente, <*eşi≪a nu -vroia să recaffloaacă. Pierise tnanAnş/mm
morţii, pe. .care o simţiseră toţi in noaptea aceoa. cind IffiiMi ■
lai Draliiiei işi luase rămas bun de la viaţă. cin4 i|i€h
maae iMtaie. Toţi ştiau că Nikolai va muri cu g in
cuitKdţ Ştiau că e pe jumătate mort. Toţi ajunseseră
doreaiBisiBxmai un singur lucru : să moară cit mai p Totuşi,
≪§eimzindu-şi dorinţa, ii dădeau cu toţii doctorii din sticle,
≪iiliau medicamente şi doctori, minţindu-1 şi pe 41*
minţiiKfejhEe şi pe ei inşişi, unul pe altul. Toate erau minciuni
jasiice, jignitoare, sacrilegii.
Levin simţea aceste minciuni cu o deosebită -dswere, atit
din pariata≫ firii lui, cit şi fiindcă dintre toţi, ≪i U iubea
cel maataalt pe muribund.
Gtafhaft de a-şi impăca fraţii măcar inainte de moarte
il pteocapa de mult pe Konstantin Dmiferid. Scrisese fratelui
giBţ Serghei Ivanovici, şi, cind priaft qNtapunsul, citi
bolnav*a≪i scrisoarea. Serghei IvaSKto'ici aţptatefttcă nu poate
veni f≪Blonal. işi cerea insă ierta≫ fraidSui său in cuvinte
induioşătoare.
B^BiSrul nu spuse nimic.
—Ce să-i scriu ? il intrebă Levin. Sper că nu mai eşti
supărat pe el.
—Sta. Deloc, răspunse cu ciudă Nikolai la această in
trebare. Scrie-i să-mi trimită un medic.
Trecură incă trei zile chinuitoare. Bolnavul era in aceeaşi
Stare. Oricine il vedea, ii dorea moartea : şi oamenii
de aerviciu ai hotelului, şi proprietarul hotelului, şi clienţii,
şi doctorul, şi Măria Nikolaevna, şi Levin, şi Kitty.
Nvisaai bolnavul nu era stăpinit de acest gind, ba dimpotrivă,
era supărat că nu i se aducea un medic. Nu inceta
de-a lua doctorii şi de-a vorbi despre viaţă.
Numai rareori, cind opiul il făcea sa uite pentru o clipă
neintreruptele lui sufemite, Nikolai spunea, pe jumătate
adormit,.ceea ce il apăsa pe suflet mai mult decit pe toţi
ceilalţi : ≪Of, de s-ar sfirşi odată !≪. sau ≪Cind are să se
afirşească ? h
Spos"ind progresiv, durerile işi urmau cal≪a şi-1 pregă≫
teau de moarte. :
Na eai*fci pozele in care bolnavul să nu simtă dureri.
Nu era clipă in ≪iflfeisi & ieei cuprins de uitare. Nu era Iwe
iau patfft a trupului său care să nu-1 fi dtmit^sa nu-] fi
l
Pină şi amintirile, impresiile şi gindurile acestui trup
trezeau acum intr-insul acelaşi sentiment de dezgust, ca
şi trupul insuşi. infăţişarea celorlalţi oameni, vorba lor,
propriile lor amintiri — toate nu-i aduceau decit chinuri.
Cei din jurul lui işi dădeau seama de aceasta şi, inconştient,
nu-şi ingăduiau nici o mişcare, nici o convorbire,
nici o dorinţă. Viaţa se concentra pentru toţi in sentimentul
de suferinţă al muribundului şi in dorinţa de a-1 vedea
scăpat de ea.
El atingea clipa supremă cind moartea avea să-i pară
implinirea tuturor dorinţelor sale, fericirea. Mai inainte,
fiecare dorinţă in parte, trezită de o durere sau de o lipsă,
ca de pildă foamea, oboseala, setea, fusese satisfăcută de
funcţiile organismului — ceea ce-i făcea plăcere. Acum insă
nevoile lui şi durerea nu mai puteau fi alinate. Insăşi incercarea
de a le satisface determina o suferinţă nouă. De
aceea, toate dorinţele sale se contopeau in una singură —
dorinţa de a se izbăvi de toate durerile şi de obirşia lor,
trupul. , , , ;
Dar pentru exprimarea acestei dorinţe de izbăvire, bolnavul
n-avea cuvinte. De aceea nu vorbea de asta, ci cerea
din obişnuinţă satisfacerea unor dorinţe care nu mai
puteau fi implinite.
≪intoarceţi-mă pe partea cealaltă≫, le spunea el şi numaidecit
le cerea să-1 aşeze ca mai inainte. ≪Daţi-mi supă.≫
≪Luaţi supa.≫ ≪Spuneţi ceva.≫ ≪De ce tăceţi ?≫ insă, de indată
ce incepea ciraeva să vorbească, bolnavul inchidea
ochii, lăsind sa i se vadă pe fată oboseala, indiferenţa şi
dezgustul. '
in a zecea zi de la sosirea ei in oraş, Kitty se imbolnăvi.
0 durea capul. Avea vărsaturi, Nu se putu da jos din pat
toată dimineaţa, :
Doctorul explica această stare ca fiind o urmare a emoţiei
şi a oboselii şi ii prescrise linişte şi odihnă.
Totuşi, după-masă, Kitty se scuJa din pat şi se duse ca
de obicei la bolnav cu lucrul ei de mină. Cind o văzu intrind,
Nikolai o privi cu asprime ; iar cind ea ii spuse că
fusese suferindă, el zimbi dispreţuitor. in ziua aceea,
Nikolai işi sufla mereu nasul şi gemea jalnic.
m
— Cum te mai simţi ? il intrebă Kitty.
■— Mai rău, rosti bolnavul cu greutate. Sufăr.
—Unde te doare ?
—Peste tot. :
—Astăzi se prăpădeşte. Aveţi să vedeţi, şopti Măria
Nikolaevna.
Deşi vorbise in şoaptă, ea rostise cuvintele in aşa fel,
lncit bolnavul, foarte sensibil, ar fi putut s-o audă, după
cum se temu Levin. El ii făcu semn să tacă şi intoarse capul
spre bolnav. Nikolai o auzise, dar aceste cuvinte nu făcueeră
nici o impresie asupra lui. Avea aceeaşi privire incordată
şi plină de mustrare.
—De ce crezi asta ? o intrebă Levin, cind Măria Ni
kolaevna ieşi in urma lui pe coridor.
—A inceput să se despoaie, răspunse ea.
—Cum adică să se despoaie ?
—Uite-aşa, zise ea, trăgindu-şi cutele rochiei sale
de lină.
intr-adevăr, Levin băgase de seamă că bolnavul incercase
toată ziua să apuce şi să smulgă ceva de pe el.
Prezicerea Măriei Nikolaevna se adeveri. inainte de
căderea nopţii, bolnavul nu mai era in stare să-şi ridice
miinile. Avea privirea fixă, atentă şi concentrată intr-un
punct oarecare din spaţiu. Chiar şi atunci cind Levin sau
Kitty se aplecau asupra lui, ca să poată fi văzuţi de el, bolnavul
nu-şi schimba expresia privirii. Kitty trimise după
preot să-i citească molifta de dezlegare.
In vreme ce preotul citea molifta, muribundul nu dădu
nici un semn de viaţă. Ochii ii erau inchişi. Levin, Kitty şi
Măria Nikolaevna stăteau in picioare lingă pat. Preotul nu
isprăvise incă rugăciunea, cind muribundul se intinse, oftă
şi deschise ochii. După ce sfirşi molifta, preotul duse crucea
la fruntea rece a lui Nikolai, apoi işi infăşură crucea in
patrafir cu gesturi incete şi, după ce zăbovi citeva clipe in
tăcere, atinse mina enormă, rece, fără singe a bolnavului.
— A răposat, grăi preotul şi vru să se dea la o parte.
Dar mustăţile lipicioase ale muribundului se mişcară
deodată ; şi in liniştea odăii se desluşiră limpede citeva su-r
nete aspre, ieşite din fundul pieptului :
— Nu de tot... In curind.
Dostları ilə paylaş: |