Anna karenina

1* m

—'&u cred că aş avea eh- ptul s-o refuz, spuse Alexei

Atexandroviri ca sfială, ridknnd ochii.

—&ragă prietene, dumneata nu vezi răul la nimeni.

— Dimpotrivă, văd că totul e rău. Dar ar fi drept ?

Pv chipul ittl se citea nehotărirea. Cerea parcă un sfat,

un sprijin şi o indrumare intr-o chestiune in care nu se

pricepea.

—Na, il'intrerupse ea. Toate au o margine. inţeleg

imoralitatea, incepu contesa fără prea multă

sinceritate,

■deouivce niciodată nu putuse inţelege ce anume le atrage

pe

femei spre imoralitate, dar nu inţeleg cruzimea. Şi faţă

de

cine '.' Faţă de dumneata ! Să rămină in acelaşi oraş in

care

locuieşti dumneata ? Cit trăieşti, inveţi. Eu acum invăţ

să

inţeleg nobleţea dumitale sufletească şi josnicia ei.

—Cine va ridica cel dinţii piatra ? spuse Alexei Alexan&

ro^ici, Vădit mulţumit de rolul lui. Am iertat

totul.

De aceea nu pot s-o lipsesc de ceea ce este o nevoie a

inimii

sale, iubirea de copil...

— Oare este in adevăr iubire, dragă prietene ? E in,

'adevăr sinceră ? Să zicem că ai iertat-o, că o ierţi... Dar,,

avem noi dreptul să tulburăm sufletul acestui inger ? El o ■

crede moartă. Se roagă pentru dinsa şi roagă pe Dumnezeu"'

să-i ierte păcatele... E mai bine pentru el. Şi acum ce o săj

<3

— Nu m-sm gindit la asta, răspunse el, reeunoscin4|

dreptatea acestui raţionament.

Lidia Ivanevna işi acoperi faţa cu miinile -şi tăcu

ţ&stimp. Se ruga.

— Dacă-mi ceri sfatul, zise contesa, după ce-şi isprăs

rugăciunea şi-şi descoperi faţa, atunci te povăţuiesc să

Iaci a≪ta. Crezi oare că nu văd cit suferi ? Că ţi se

deschide rana ? Să presupunem că uiţi, ca de obicei,

La ce ar duce asta ? La noi suferinţe pent şi o mare

tulburare pentru copil ! Dacă a ceva omenesc in fiinţa

ei, ea insăşi n-ar trebui eă aşa ceva. De aceea, fără şovăire,

te sfătuiesc să % dacă-mi dai voie, pot să-i scriu. AIexei

A'.uxandrovki consimţi, iar contesa Lidia l\ novna trimise

ttrmătoarea scrisoare in franţuzeşte :

≪Stimată doamnă,

Revederea cu domnia-voastră ar putea face pe fim

domfiiei-voastre să pună unele intrebări la care ar fi ei$

nepstinţă să i se răspundă, fără a trezi in sufletul copilulufc,

un gind de condamnare pentru ceea ce se cuvine să ramină

sfifrrt in ochii săi. De aceea vă rog să priviţi refuzul soţului

doraniei-voastre in spiritul iubirii creştine'. Rog pe Cel-de-

6us să fie milostiv cu dumneavoastră.

• Contesa Lidia≫

Scrisoarea aceasta işi atinse scopul ascuns pe care Lidia

Ivanovna şi-1 tăinuia chiar sieşi. O jigni pe Anna pină in

adincul sufletului.

La rindul lui, Alexei Alexandrovici se intoarse acasă foarte

tulburat şi nu-şi putea relua in ziua aceea indeletni-ekrite:

sale obişnuite. Nu-şi regăsi nici liniştea sufletească de- OM≫

credincios, cu sufletul impăcat, cum se simţea AaRintaw≫

soţiei sale,, care era atit de vinovată faţa de dtaKBi şi ţapi de

care el se purtase ca un sfint, cum spu- ■ nea cu av$gjt

cuvant Lidia Ivanovna,. n-ar fi trebuit să-i 1iU$bucs usănsi

: totuşi Karenin nu se simţea liniştit. Nu puteţi inţelege

cartea pe care o citea,, nu izbutea să alunge amintirile

chinuitoare ale vieţii lor comune, ca şi ale gre-' şelal≪r de

care se credea acum vinovat faţă de Anna. Amin-: Urile despre

felul cum ii primise mărturisirea necredinţe*

mfctfesareerea de la curse (mai ales faptul că ceruse de la. ≪a

umai respsetrvea convenienţelor şi nu-1 provocase la duel pe

VroruskL), i icau şi trezeau intr-insul anrare pa-i reri de rău. il

chinu i amintirea seri:'"" "^ care i-o

tri* misese. Mui ales iei :a lui zadarnic;'

fitrăia&unipleau inipaa.de nagpne şi o.v ;

Afinaşi ^ntimemUab rufşfe- şi cV <-Vii

anfet<-;\ de trecsili::≪Bl8≪te≫ şi de r care m

Moşise, m$& vmtm şovăie

≪Dar care e vina m≪p.'^|p intreba el. Iar

aceaistă intre-ham nMimm- tet^auiişg|i^jp≫.: clacă toţi

aceşti Vronski, Oblonski... dacă toţi aceşti#≪mbelani eu

pulpe groase simţy -

≪-.oCTcusă. BS*^* ≪a≫io ?

Prin minte ": tm"≪ roi

. care i-o tn-i

grija de copilul

^\l avea şi cind

■^telo stingace de

"ea ≫-o ceara in