Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| wm^ lubes- şi se
intreg de oameni plini de vigoare, sănătoşi, siguri de _ , , care totdeauna ii atrăseseră atenţia plină de curiozitate, jtflunga aceste ginduri. Căuta să se convingă că nu trăia ^ntru viaţa vremelnică de aici, ci pentru viaţa cea veşnică, că in inima sa sălăşluiau pacea şi iubirea. Dar faptul că viaţa asta trecătoare şi nemernică el făcuse unele greşeli, tfupă cum işi inchipuia, il chinuia atit de cumplit, de parcă nici n-ar fi existat mintuirea cea veşnică in care credea. Ispita aceasta nu ţinu insă mult timp. In curind, un sentiment de pace şi de inălţare puse stăpinire pe sufletul lui Alexei Alexandrovici, şi el izbuti să uite ceea ce nu vroia tă ţină minte. XXVI
—Ce se mai aude, Kapitonici ? intrebă Serioja, rumen fi vesel, intorcindu-se de la plimbare in ajunul zilei sale de naştere. Tocmai se pregătea să-şi dea mantaua cu cre ţuri la talie portarului bătrin şi inalt, care zimbea omule ţului de la inălţimea staturii sale. Ei ? Slujbaşul cel cu falca ifegată a mai fost astăzi pe-aici ? L-a primit tata ? —L-a primit. L-am anunţat de cum a ieşit şeful canqelariei, răspunse portarul, făcind vesel cu ochiul. Daţi-mi Voie s-o scot eu. —Serioja ! il strigă preceptorul rus, oprindu-se in uşa care dădea spre odăi. Scoate-ţi-o singur. Dar Serioja, deşi auzise glasul slab al preceptorului, Hu-i dădu atenţie. Stătea in picioare, ţinindu-se cu mina de cureaua portarului. I se uita drept in ochi. ■*• ■*— Ei 1 I-a făcut tata ce cerea el ? Portarul dădu afirmativ din cap. ■'■< Atit Serioja cit şi portarul se interesau de slujbaşul cu falca legată, care venise de şapte ori să-1 roage ceva pe Alexei Alexandrovici. Serioja il intilnise intr-un rind in antreu. Omul se ruga jalnic de portar să-1 anunţe, spuni: că e muritor de foame impreună cu copiii. De atunci Serioja il mai văzuse o dată in antreu şi interesase de dinsul. — Ei ? Era mulţumit ? intrebă Serioja. 102
— Cum să nu fie mulţumit I-A plecat sărind intrrun picior.
După o clipă de tăcere, Serioja intrebă ? ' —Mi s-a adus ceva? ■ —Tii, conaşule, ii spuse portarul in şoaptă, clătinind din cap. Aveţi ceva de la doamna contesă. Serioja inţelese numaidecit că lucrul despre care vorbea portarul era un dar din partea contesei Lidia Ivanovna, trimis de ziua lui. —- Nu mai spune ! Şi unde e ? —• Kornei 1-a dus la papa. Trebuie să fie ceva straşnic 1 —>-,Cit de mare e ? O fi aşa ? ■ - - ■ —Ceva mai mic. Dar e frumos. —O carte ? —Nu. Un lucru. Du-te, du-te. Te cheamă Vasili Lukiei, zise portarul, auzind paşii preceptorului care se apropia şi, arătind cu capul spre Vunici, desfăcu uşurel minuţa lui Serioja, cu mănuşa pe jumătate scoasă, care-1 ţinea de curea. —Vasili Lukici, vin acuşi ! răspunse Serioja cu surisul lui vesel şi drăgăstos, care-1 dezarma totdeauna pe conştiin ciosul Vasili Lukici. Serioja era prea vesel şi prea fericit ca să nu impărtăşească prietenului său, portarul, bucuria din familia lui. O aflase la plimbare, in Grădina de vară, de la o nepoată a contesei Lidia Ivanovna. Bucuria aceasta i se părea cu atit mai importantă, cu cit coincidea cu bucuria slujbaşului'şi cu bucuria lui proprie datorată jucăriei primite. Lui Serioja i se părea că intr-o zi ca asta toţi trebuiau să fie bucuroşi şi veseli. — Ştii ! Tata a primit ≪Alexandr Nevski≫. —Cum să nu ştiu ? A şi venit lume să-1 felicite. 4 —Ce zici ? ii pare bine ? . . —Cttm să nu se bucure de răsplata ţarului ? insearruril că a fost vrednic de ea, zise portarul cu un ton grav
şi serios. Serioja rămase pe ginduri, uitindu-se la faţa portarului pe care o cunoştea in cele mai mici amănunte, şi mai cu seamă la bărbia lui, intre favoriţii cărunţi, pe care nimeni n-o vedea ca Serioja, care-1 privea numai de jos in sus. — Dar fata dumitale n-a fost de mult pe aici., ≫103
Cum să vină in zilele 6v lucru ? invaţă şi ele. Şi dumneata trebaieisăSmwgfcLfiu-'.c, conasule ! Intrind in odaie, Serioja — in ioc să se apuce de lecţii — măitwrăsJ'f^aBiD^MţHWSciptsin^rea lmd darul adus trebuia să fie o ,m T.L'U numai la faptul că Serioja ia somatică pentru profesorul lecţiile care urma să vină la oi„ d — Spune-mi muru: un cir. ~.nt, Vasili Lukici, il intrebă
' deodu Ce decoraţie e mai maro docil ≪Alexandr Mevski≫ ? Ştii
că tata a primit ≪Alexandr jNevcski≫ ? Vasili Lukici răspunde că mai mare decat ≪Alexandr
Nevski≫ ≪a&e (Secerat ia ≪Vhrifcmir≫,1 — <ŞI ≪M ≪ere dccit aaM ?
O ≪Hft mm-e e - Aa&ei i≫*(te ≪Andrei≫ T -f
|