Nu ştiu. Cte'ih
3ft mitei, Scioja ffcet 9c gindaard. Gipdurile sale
civu foatto ompikaBfce .şi felurite. Işi ■ 'tach^Mtia "Că
Partal să.i va primi dinft&≪9*£brtă şi ≪Vladimir≫,j ■ţi "Aawire ■
.. şi că d ' n p icina asia va fi mult mai ingăduitor IA %-vfa de
n- i,..-i !:ir ci insuşi, -.cfed va fi mare, 'pi.miiHxi ■
d(vnici;n!(.\ ^1 pe cele ce se vor mai născoci 'Hrov Ek'QBu r
■ : • ckt'd -A'idi-oi≫. De cum au să fie născocit ik' 1 i .UT să le
■:•[ primească. Se vor isca ordine di:
•mari. iar el va fi pe loc vrednic de ele. Timpul trecu in
astfel de meditaţii. Oind sosi profesc rul, nu invăţase incă
lecţia despre complementele circum-t stanţiaie ae iS≫ip, de
loc şi de mod. Profesorul rămase mi numai nemulţumit, dar
şi amărit. Această amărăciune il )şa pe Serioja. Nu se
simţea insă vinovat că nu invă-fia : cu toate că se
străduise din răsputeri, nu deloc. Atunci cind profesorul
ii explica, Serioja că inţelege şi parcă şi inţelegea ; de
indată insă ce •a singur, nu-şi mai putea aminti şi nici
nu mai pricepe in ruptul capului cum cuvintul ≪subit≫, atit
■-complement circumstanţial
de mod.
4BI≪
pi lui Serioja ii părea răii că-şi necăjise profesorul*
Ar fi vrut să-1 rningiie.
Aiesse o clipă cind profesorul privea tăcut intr-o carte.
—ltihail Ivanici, cind e ziua dumitale ? il intrebi
Serioja deGdată.
,,
•— Mai bine ie-ai gindi la lecţiile dumitale. Ziua oncn
masfcieă n-are nici o insemnătate pentru o fiinţă raţională^
£ o zi ca toate celelalte, in care trebuie să munceşti.
i
Seringa se uită cu luare-aminte la profesor, la bărbuţa
lui cani, la ochelarii care se lăsaseră sub semnul făcut de
ei pe nas şi căzu iarăşi pe ginduri, aşa că nu mai auzi
ni≫ic*ikt ceea ce ii explică profesorul,
Băiatul işi dădea seama că profesorul nu se gindea Ia
cete
≪Dar de ce s-au inţeles cu toţii să vorbească in acelaşi
fol aceleaşi lucruri plictisitoare şi fără folos ? De ce se
poartă poasfesoraul aşa cu mine ? De ce nu mă iubeşte ?≫
se iisfeneriaf tm *eisteţe băiatul şi nu putu găsi răspuns.
XXVII
)
r.i p,-o Tenorului urmă aceea a tatălui său. Pină
la sosfesa lui Karenin, Serioja se aşeză la masă şi, jucin->
du-se cu un cuţitaş, se cufundă din nou in ginduri.
Printre indeletnicirile sale preferate era şi aceea de a"
căuta §*e.--maică-sa in timpul plimbărilor. Nu credea in.
moa-Pte, iadeobşte, şi mai cu seamă in moartea mamei sale,
deşi i-o naiunţase Lidia Ivanovna, iar Aiexei Aiexandrovici
o cotaiieetfmse. De aceea, chiar şi după ce-i vorbiră de moartea
ei, Serioja nu inceta să o caute ori <:.U: ciie ori se ducea
la plimbare. De cite ori vedea o femeie mai implinită, graţioasă
şi £u păru] nogru, inima i se umplea de duioşie
imtr-siii, Stocii simţea că se inăbuşă, ochii i se umpleau de
lacrinai $£ se aştepta din clipă in clipă ca femeia aceea să
mi apuepie de el şi să-si ridice voalul ; atunci i-ar vedea
ticuită 4*4*^ fa e i-ar yimbi, l-ar săruta ; i-ai" simţi parfumul
şi mingj&urfa mi;nii delicate şi ar jptt≫|Jft''de fericire ca
intr-o seară, o dată, ciad s^-a tăvăiii i≫ pieioacele m, iimdcu
i
cfe H gtdtta ; iar el ridea in hohote şi ii muşca uşor
mina albă, plină de inele.
,.' Mai tirziu, cind Serioja află din intimplare, de la
dădaca lui, că maică-sa nu murise ; iar tatăl său şi
Lidia Ivanovna ii explicaseră că trebuie să fie
moartă pentru el fiindcă se făcuse rea (copilul crezu
şi mai puţin aceasta, căci o iubea), el nu conteni s-o
caute şi s-o aştepte. in ziua aceea, in Grădina de
vară, copilul văzu o doamnă cu voal violet. O
urmări cu inima zvicnind pe cind se apropia de
dinsul pe alee, crezind că era ea ; dar doamna nu
ajunse pină la dinşii: dispăru.
Serioja simţea in ziua aceea, mai puternic decit
ori-cind, un val de iubire pentru ea, şi acum, intr-o
desăvirsită uitart de sine, asteptindu-şi tatăl, băiatul
cresta cu cuţitaşul colţul mesei şi se uita inainte cu
ochii strălucitori, cu gin- a≫Ha dinsa.
#■■•. *— Vine tata '. ii atrase luarea-aminte Vasili
Lukici. ≪V JSerioja sări de pe locul lui, se duse la
tatăl său şi, după ee-i. sărută mina, se uită atent la
dinsul, căutind semne de bucurie pentru primirea
ordinului ≪Alexandr Nevski≫.
—Ai făcut o plimbare frumoasă ? il intrebă
Alexei
Alexandrovici; şi, după ce ste aşeză in fotoliu,
trase spre
dinsul Vechiul Testament şi4 deschise. Cu toate
că Alexei
Alexandrovici ii spusese de multe ori lui Serioja
că fiecare
creştin trebuie să cunoască temeinic Sfinta
Scriptură,
băiatul observase că tatăl sau consulta adesea
Vechiul
Testament.
—Da, papa, am petrecut foarte bine, răspunse
Serioja,
aşezindu-se pe marginea scaunului şi leganinduse
— lucru
interzis. Am intilnit-o pe Nadenka (o nepoată
pe care o
creştea Lidia Ivanovna). Mi-a spus că ai primit o
stea nouă.
iţi pare bine, Vo-V0- ?
—Mai intii, te rog să nu te legeni, il rugă Alexei
Ale
xandrovici. in al doilea rind, trebuie să ştii că
plăcută
nu-i răsplata, ci munca. Aş dori să inţelegi
asta. Uite, tu
de pildă, dacă ai să munceşti, dacă ai să inveţi
numai ca
să fii răsplătit, munca are să ţi se pară grea.
Dacă ai să
lucrezi insă din dragoste pentru muncă, ai "să-ţi"
găseşti in
ea răsplata. (Alexei Alexandrovici spunea
acestea amintindu-
şi cum il imbărbătase conştiinţa datoriei in
dimineaţa
106
aceea la lucrul lui plictisitor, cate se mărginise la semnare*
unui număr de o sută optsprezece hirtii.)
Ochii lui Serioja care luceau de duioşie şi de bună dis
poziţie se stinseră şi se plecară in jos sub privirea tatălui
6ău. Era acelaşi ton, cunoscut de mult, pe care Alexei
Alexandrovici il folosea ori de cite ori ii vorbea lui Serioja',
şi la care băiatul invăţase să răspundă fals, fără sinceri- '
tate. Tatăl său vorbea totdeauna cu el (i se părea copilului)''
ca şi cum ar fi vorbit unui băiat imaginar, scos parcă din
cărţi, dar care nu semăna deloc cu Serioja. Iar acesta in
cerca mereu să se prefacă in ochii tatălui său că e chiar1'
băiatul din cărţi.
\*
—Cred că inţelegi ? il intrebă tatăl.
'>
—Da, papa, răspunse Serioja, făcindu-1 pe băiatul
Inchipuit.
Lecţia cuprindea invăţarea pe de rost a citorva versete
din Evanghelie şi repetarea inceputului Vechiului Testament.
Serioja ştia binişor versetele din Evanghelie ; da*
tocmai in clipa cind incepu să le spună, văzu pe fruntea
tatălui său un os care se incovoia atit de brusc spre timple,
lncit se incurcă şi, avind două cuvinte la fel, legă sfirşitul
unui verset de inceputul altuia. Karenin descoperi că
băiatul nu inţelegea ceea ce spune şi se enervă.
Se posomori şi incepu să explice ceea ce Serioja auzise
de multe ori, insă nu fusese in stare să reţină, tocmai fiindcă
inţelegea foarte bine, ca in cazul lui ≪subit≫ complementul
circumstanţial de mod. Serioja se uita la tatăl său cu o privire
speriată şi se gindea numai la un singur lucru : are
lă-1 pună oare tatăl său să repete, ori nu, cele ce-i explica,
aşa cum mai făcuse şi altă dată ? Gindul acesta il speria aşa
de mult, incit nu mai inţelegea nimic. Dar tatăl său nu-1
puse să repete cele spuse de dinsul şi trecu la lecţia din
Vechiul Testament. Serioja povesti frumos evenimentele ;
dar cind trebui să răspundă la intrebarea ce anume insemnau
unele din aceste evenimente, nu ştiu nimic, deşi mai
fusese pedepsit pentru lecţia aceasta. Locul unde Serioja
ie opri şi se incurcă fără să mai poată spune ceva, incepind
•& taie masa şi să se legene pe scaun, era tocmai pasajul
tn care trebuia să vorbească despre patriarhii de dinainte
de potop. Dintre aceştia nu şi-1 mai amintea decit pe Enoh,
oel luat de viu in cer. Le ştiuse numele mai inainte, dar
407
r^ir≪, mai cu seamă fiindea Enoh
rr.'. din toi
Vechiul
Testament, in cor
Li stirni in minte un intreg stăpinire pe el,
in timp ce rămă-la lanţul cile la ceasornicul
tatălui său şi
pe jumătate al vestei lui. deloc in moarte, despre
care i se i %&)& M& a≪≫. Nu credea că fiinţele iubite
pot muri
eă "1 Insuşi va muri. Era ceva absolut imgj
. Dar i se spunea că toţi oamenii vc
ţ≫uri ictareha≫R cliiar ps unii oameni, in care avea mere
4flere, şi aceştia spuseseră la fel. in acelaşi chip ii vorbea
$ădaca lui, deşi in silă. Dar Enoh nu murise. Prin urmar
'itHk tfl|fcca*siaremi mor. ≪Atunci de ce nu s-ar putea invrednic
Oricine ina&tf>n lui Dumnezeu ca să fie luat de viu la. cer
Oamenii răi, adică aceia pe care naveau
decit să moară. insă. toţi aaitr.ei fie
ca Enoh.
cunoşti ?
luMeţ≫ ≪ee≫ te e mal fiafinsitor dtecit oii
zise. teail*,, raate&HSarse, atunci
poate atrag*- ? Slnt ruiB&ui$≪ttil dfe Mxm. Şi
Piotr Ignati (profesorul principal)}, fe ≪≪şwJţumit...
Trebuie să pedepsesc.
Şi tatăl, şi profesorul erau nemulţumiţi de Serii care
ir≫>#ă|n intr-adevăr foarte prost. Nu se. putea sp insă
Dostları ilə paylaş: |