Anna karenina

cel

asie. Nu-i aşa ?

— Ba mie-mi place Iftarte mult. Şi nu fiindcă are

.• f|-mi fie beau-frere 2, răspunse doamna Lvov. Ce ţinută

umoasă are ! Şi e atit de greu să te prezinţi bine intr-o

emenea situaţie fără să fii ridicol ! Şi el nu e nici ridicol,

nici ţeapăn. Se vede numai că e emoţionat. J

— Mi se pare că te aşteptai la această căsătorie,

-r- Poate. L-a iubit totdeauna.

— Să vedem acum cine are să calce cel dinţii pe covor.

AojiSfătuit-o pe Kitty să cake ea.

u •— Degeaba, răspunse doamna Lvov. In neamul nostru

≪iotan toate soţii supuse.

—- Eu am călcat dinadis cea dintii, cind ai-JB≫ cununai

cu Vasili. Dar dumneata, Dolly ?

1 Daria Alexandrovna stătea alături, le auşea ; ≪aeă nu le

' ≪fepundea. Era induioşată, cu ochii plini ≪fas iterimi. N-iu

1 Coc de păr fals ifr.).

" C umn a t ( f r . ) . '•' ' • ■ . ■ ■ ' ■'" • . - ..:

m

fi putut sp≪ne o vmiaăi ftră să ixbwrnească ia pftss. bucura

pentru Kitty şi pentru Levin. Se intorcea cu dul la propria

sa nuntă : arunca priviri spre Stepan Arka? dici, care

strălucea de voie bună, şi uita cu totul prezent tul ; nu-şi

mai amintea decit de intiia şi nevinovata el dragoste. Nu se

gindea numai la ea, ci şi la toate femeSii cunoscute care-i

erau aproape. Şi le amintea in clipa aceea unică şi solemnă

din viaţa lor, cind stăteau cu cunună pe cap, ca şi Kitty

acum, copleşite de dragoste, nădejde şi teamă, rupind cu

trecutul şi păşind intr-un viitor plin de taină. Printre aceste

mirese care-i veneau in minte, Dolly ' vedea şi pe scumpa

ei Anna, despre al cărei divorţ auzi*! nu demult unele

amănunte. Stătuse şi ea aşa, tot atit cit curată, cu flori de

lămiiţă pe cap şi cu voal. Şi acum ?

≪infiorător de straniu≫, işi zise ea. :-

Nu numai surorile, prietenele şi rudele urmăreau pini

fh orie mai mici amănunte slujba religioasă, dar şi femeii*

străine, simple spectatoare, urmăreau ceremonia cu emoţie,

abia ţinindu-şi răsuflarea. Căutau să nu scape nici i>

mişcare, nici o expresie de pe faţa mirilor. Răspundeau eu

dudă, ba de multe ori nici nu auzeau vorbele bărbaţilor

care, indiferenţi, făceau cite o glumă sau cite o observaţi*

nepotrivită.

— Oare de ce o fi aşa de pliaaa ? O> fi jmăritind-o ctt

—De ae cu de-a sila după wa bărbat aşa de chipeş ?

—DtoMsna in atlaz alb nu-i soră-sa ? Ascultă acum,

Cind o si tune diaconul : ≪Femeia să se teamă de

bărbat !≫

—Corul e de la Ciudovo i ?

—Pfu, de la sinod.

—Am intrebat pe un servitor. Se zice că o duce numaitfectt

Ia moşia lui. Cică-i putred de bogat f De aceea iau

ff dat-o de nevastă f

—Orice ai zice, e o pereche frumoasă ?...

—Iaca, Măria Vlasievna, spuneai că se mai poartă cri-

IloRne largf. Uită-te la cea cu rochie de catifea. Se

zice

' Mtnastire *• BHsia. vestită prin cintăreiii săi.