Anna karenina

1 Nu e compromiţător (fr.)-

va

Vronski avu pentru intiia oară un sentiment de ne

aproape de furie impotriva Annei, fiindcă aceasta nu vrti

intenţionat, să-şi inţeleagă situaţia. Sentimentul sporea şi

mai mult prin faptul că nu-i putea spune necazului său.

Dacă ar fi putut să-i mărturisească dese ceea ce credea,

Vronski ar fi treba*să-i spună : ≪A apare la teatru in această

toaletă şi cu aMbtetă prinţesă, cunoscută I de toată lumea,

inseamnă nu nunipi să-ţi recunoşti situaţia [ de femeie

pierdută, dar să sfidezi societatea, adică să re-| nunţi la ea

pentru totdeauna≫.

Vronski insă nu putea să-i spună aşa ceva. ≪Dar cum nu j

poate inţelege asta, şi ce se petrece cu ea ?≫ se intreba el. [

Şi simţea că-i scădea respectul pentru dinsa, şi to.todată in)

sufletul.lui sporea conştiinţa frumuseţii ei.

Se Jţibarse posomorit in apartamentul său şi, aşezin-1

du-se tHJfeă laşvin, care-şi intinsese pe un scaun picioarele}

lungi jPfej coniac eu sifon, porunci să i se aducă aceeaşi f

de Maggfci al fej$ Lankovski. E un cal bun şi|

te sfăt/ttamlBb-l cumfldjr^ ii sjppnea laşvin, uitindu-se lai

chipul atafcarii al es≪BB|Hidui≪ijsău. Are crupa cam joasăj

cit despre picioare şi cap, nu roţi dori ceva mai bun

— Cred că am să-1 iau. riigfunse Vronski.

Convorbirea despre cai il interesa, dar Vronski nu-şi

|tea lua gindul de la Anna, aseultinci fără voie zgomotul

şilor pe coridor şi uitindu-se la tv \sul de pe cămin.

— Annş. Arkadievna mi-a poram-it să vă anunţ că a

plecat la tHOfai.

laşvin fgNnat ternă un pi\\iăn% de coniac in sifon, bău

şi se ridică, incheindu-M luiir.x

—Ei i TUiiM Jfinl " intrebă Icxşvin, abia zimbind pe sub

mustaţă şi arătind |pin acest suriscă inţelege de ce e

mohorit

Vronski, fără să dea insă acestui fapt vreo

importanţă.

—rin trril ≪Hwr. ti' r"mr pusoaaorit Alexei.

'- — Eu..IH≪*.-to≪toi* i>ă raacluc, peatru că am făgăduit Şi

acum, la revedere ! Dacă vrei, du-te in stal. Ocupă fotoliul •

'M Krasinski, adăugă laşvin, ieşind.

— Nu pot. Am treabă. - **

≪Rău cu .nevastă, dar nai rău cu cineva care nu ţi-e

nevastă≫, gindi Iaşvin ieşind din hotol. . •

Rămas singur, Vronski se sculă de pe scaun şi incepu să

se plimbe prin cameră.

≪Ce e astăzi ? Abonamentul numărul patru... Acolo e

Egor cu soţia şi mama, probabil... Aşadar, tot Petersburgul

e acolo. Anna a intrat acum, şi-a scos blana şi a ieşit la lumină.

Tuşkevici, Iaşvin. prinţesa Varvara... işi inchipuia

Alexei. Dar eu ce mai aştept ? Mi-e teamă sau am trecut

lui Tuşkevici datoria de a o proteja ? Oricum aş privi-o, situaţia

e stupidă, stupidă... Dar de ce mă pune intr-o asemenea

situaţie 1≫ işi zise el, făcind un gest cu mina.

Prin mişcarea asta. Alexei agăţă masa pe care se afla

sifonul şi sticla cu coniac, gata s-o răstoarne. Vrind s-o re

ţină, o răsturnă de tot. Atunci o imbrinci, inciudat, cu pi

ciorul şi sună. ≫

— Daca vrei să mai stai in serviciul meu, spuse Vronski

feciorului care tocmai intra, trebuie să-ţi cunoşti datoria.

Să nu se mai intimple aşa ceva. Stringe de aici.

Simţindu-se nevinovat, feciorul vru să se apere ; dar,

uitindu-se la stăpinul său, inţelese după faţa lui că trebuia

să tacă. Feciorul se lăsă grăbit in genunchi pe covor şi incepu

să aleagă paharele şi sticlele intregi de cele sfărimate.

:— Asta nu e treaba ta. Cheamă un lacheu să facă aici

curăţenie. Tu pregăteşte-mi fracul.

Vronski ajunse la teatru la ora opt şi jumătate. Spectacolul

era in toi. Un plasator bătrin ii luă blana şi recunoscindu-

1, ii spuse ≪excelenţă≫ şi-i recomandă să nu ceară număr,

ci numai să-1 strige pe Feodor ! Pe coridorul luminat

nu era nimeni afară de plasator şi doi feciori care —■ ţinind

nişte blănuri in braţe — ascultau la o uşă. Prin uşa intredeschisă

se auzeau sunetele unei orchestre, acompaniind